De Domenico Agasso jr.
Ridicarea unui cardinal în ţară musulmană este o mare "bucurie pentru rege, naţiune şi poporul marocan". Cuvântul ambasadorului pe lângă Sfântul Scaun, Rajae Naji, prima femeie care ţine tradiţionala "Conversaţie de Ramadan" în prezenţa suveranului, a guvernului şi a marilor ulema din lume. După purpura primită de Cristóbal López Romero, arhiepiscop de Rabat, în consistoriul din 5 octombrie 2019, diplomatul jurist expert în drept islamic priveşte înainte cu o certitudine peste toate: relaţiile dintre Maroc şi Sfântul Scaun vor continua să fie "strânse şi solide", în slujba binelui umanităţii.
Doamnă ambasador, cum aţi descrie ziua consistoriului în care a fost creat cardinal arhiepiscopul de Rabat?
Pentru mine şi delegaţia marocană, de nivel înalt, a fost o zi fantastică, specială, şi a fost o mare descoperire de tradiţii catolice solemne.
Care au fost emoţiile dumneavoastră ca ambasador?
Pur şi simplu emoţiile unei persoane, dar şi ale unei echipe, o delegaţie şi un popor, a cărei ţară a fost foarte onorată. Ridicarea unui arhiepiscop, care provine dintr-o ţară musulmană şi în care comunitatea creştină este foarte limitată, este un mesaj foarte puternic îndreptat direct Maiestăţii Sale regele Mohammed al VI-lea, conducătorul credincioşilor (al tuturor credincioşilor), un rege care lucrează neobosit pentru promovarea valorilor islamului care promovează toleranţa, moderaţia, convieţuirea şi dialogul... Lucrează pentru pace şi luptă împotriva radicalizării... Şi este şi un mesaj puternic adresat unei întregi naţiuni şi unui regat care, în timpul unei lungi istorii, douăsprezece secole de existenţă, au arătat mereu mare convieţuire, diversitate culturală, etnică şi culturală, amabilitate şi deschidere faţă de celălalt. Şi primirea faţă de toţi migranţii.
Cum a fost întâlnirea dumneavoastră cu papa? Ce v-a spus? Şi dumneavoastră ce i-aţi spus?
A fost o întâlnire minunată şi un moment care marchează solemn relaţiile Maroc-Vatican. Delegaţia marocană a beneficiat de o audienţă privată într-o zi aşa de specială şi angajantă. Multe cuvinte frumoase au fost rostite de Sanctitatea Sa, care a exprimat emoţiile sale şi admiraţia faţă de Maiestatea Sa regele Mohammed al VI-lea, faţă de personalitatea sa, faţă de clarviziunea sa, faţă de înţelepciunea sa, faţă de viziunea sa futuristă. În afară de asta, a amintit, cu mare emoţie, vizita sa în Maroc, o vizită foarte specială, foarte importantă, a spus el.
Care au fost comentariile delegaţiei trimise pentru această ocazie de regele Mohammed al VI-lea?
Delegaţia, după ce a încredinţat scrisoarea scrisă de Maiestatea Sa, a transmis marile salutări şi admiraţia suveranului şi, desigur, disponibilitatea sa de a mări ulterior relaţiile dintre cele două ţări şi voinţa sa de a continua să lucreze împreună pentru cauze bune în slujba umanităţii.
Cum a urmărit Marocul ridicarea la demnitatea de cardinal a lui López Romero? Dar regele?
Marocul, stat şi popor, a primit şi a înţeles bine mesajele puternice ale Sfântului Părinte. Răspunsurile la mesaje au fost clare: mai ales cu numirea din partea Maiestăţii Sale a unei delegaţii de nivel foarte înalt. În mass-media marocane multe reportaje şi interviuri au urmărit numirea cardinalului şi mulţi marocani, în reportajele televizate şi în altă parte, au exprimat spontan bucuria lor şi satisfacţia tradiţiei lor de a trăi împreună, a diversităţii şi a toleranţei lor.
Cum sunt relaţiile dintre Maroc şi Sfântul Scaun? Care vor fi paşii următori?
Relaţiile dintre suveranii marocani şi Biserica catolică sunt seculare, strânse şi solide. Ele dăinuie, cel puţin din ceea ce afirmă istoricii, de la începutul secolului al XI-lea (1061-1147). Prin această lungă istorie dialogul şi schimbul au presărat relaţiile. Prima universitate din lume, Al Quaraouiyine (întemeiată de o femeie în 859), a fost în decursul istoriei izvor al ştiinţei pentru întreaga lume... Graţie căreia atâţia preoţi de nivel foarte înalt au îmbogăţit cunoştinţele lor. Unii istorici relatează că însuşi papa Silvestru al II-lea (din 999 până în 1003) a luat cunoştinţele sale în Andaluzia musulmană şi Al Quaraouiyine... şi astfel a devenit primul papă care a vorbit araba, unul dintre primii cercetători care a contribuit la promovarea ştiinţifică în Europa şi primul care a creat punţi între civilizaţiile arabo-islamice şi europene.
Thomas de Celano, în biografia documentată ("Vita Prima") a sfântului Francisc de Assisi (precursorul dialogului interreligios) dovedeşte că înainte de vestita sa călătorie în Egipt în 1219, sfântul Francisc a exprimat marea dorinţă de a vizita Marocul şi de a-l întâlni pe regele său drept conducător al credincioşilor. Asta înseamnă că Biserica catolică cunoştea bine regimul marocan al "Beneficiilor credincioşilor". După aceea, într-un trecut recent, în 1976, relaţiile diplomatice dintre Maroc şi Vatican au fost oficializate ducând înainte această înţelegere seculară. În afară de asta, prima vizită oficială efectuată la pontif de un şef de stat musulman a fost aceea efectuată, în 1980, de răposatul rege Hassan al II-lea. În 1985 n-a fost întâmplător că papa Ioan Paul al II-lea a efectuat prima sa vizită într-o ţară musulmană în Maroc, o vizită marcată de momente puternice, în timpul cărora o întâlnire interreligioasă în prezenţa a 80 de mii de tineri musulmani l-a primit în stadionul din Casablanca, invitându-i pe creştini şi pe musulmani să se cunoască mai bine pentru a construi pacea. În 1997, Marocul deschide ambasada sa pe lângă Sfântul Scaun, consolidând astfel relaţiile diplomatice dintre cele două state. În 2000, Maiestatea Sa regele Mohammed al VI-lea efectuează o vizită istorică la papa Ioan Paul al II-lea. La 30 şi 31 martie 2019, o altă întâlnire între suveranii celor două ţări, cu ocazia vizitei papei Francisc în Maroc, prima vizită a Sanctităţii Sale într-o ţară din Maghreb (Africa de Nord). O vizită oficială marcată de ceremonii solemne grandioase şi rodnice, încoronate de Apelul de la Al-Qods (Apelul de la Ierusalim). De fapt, Apelul este un mesaj clar, trimis întregii lumi, invitând să se păstreze şi să se promoveze caracteristicile specifice multi-religioase, dimensiunea spirituală şi identitatea deosebită a Cetăţii Sfinte. Apelul este lansat de două autorităţi religioase care proclamă libertatea cultului şi deschiderea spaţiului unic care este Al-Qods / Ierusalim faţă de cele trei religii ale lui Abraham. Cele trei religii ale lui Abraham, aşa cum a fost bine subliniat, există pentru a se deschide una spre alta şi pentru a se cunoaşte mai bine, cu scopul de a lupta împotriva radicalismului prin cunoaşterea reciprocă, ce va permite să se înfrunte provocările prezentului prin educaţie.
În timpul vizitei, Suveranul Pontif a mers la Institutul "Mohammed al VI-lea" pentru formarea imamilor, predicatorilor şi predicatoarelor (Imams Mourchidine şi Mourchidat), în care liderii religioşi învaţă valorile pure ale islamului, recomandând toleranţa, echilibrul, dialogul, trăirea împreună. Acest Institut inedit a deschis marile sale porţi imamilor, predicatorilor şi predicatoarelor care provin din străinătate şi îndeosebi din Africa şi din Europa.
Acest exemplu şi altele au permis Sfântului Părinte să vorbească, de aproape, despre eforturile făcute de Maiestatea Sa regele Mohammed al VI-lea pentru a trasa pacea în lume, pentru a crea punţi între civilizaţii şi culturi, pentru o convieţuire mai bună şi paşnică între credincioşii din diferitele religii.
Date fiind evoluţiile care au avut loc îndeosebi după vizita papală, se aşteaptă la relaţii mult mai strânse, mult mai prudente cu privire la problemele mai spinoase din epoca noastră, în mod deosebit: imigraţia, protejarea ambientului, încălzirea climatică, pacea, radicalismul, salvgardarea valorilor, a familiei, solidaritatea umană, protejarea copiilor şi a persoanelor care suferă de precaritate şi de instabilitate... cu privire la toate aceste probleme, există o comuniune de spirit şi de viziune între cei doi conducători religioşi.
(După Vatican Insider, 24 octombrie 2019)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
