|
| © Vatican Media |
Pionieră a vieţii călugăreşti feminine în Kerala
Maica Eliswa Vakayil (1831-1913) a fost o pionieră a vieţii călugăreşti feminine din Kerala. Va fi beatificată mâine, sâmbătă, 8 noiembrie 2025, în India. Celebrarea va avea loc la bazilica sanctuar "Stăpâna Noastră a Răscumpărării" din Vallarpadam-Kochi, în Arhidieceza de Verapoly, prezidată de cardinalul malaezian Sebastian Francis, reprezentându-l pe Sfântul Părinte.
Ea a fondat primul Ordin al Treilea al carmeliţilor desculţi (TOCD) indigen pentru femeile din India. În 1890, la douăzeci şi patru de ani de la fondare, TOCD a fost divizat în funcţie de rituri, dând naştere la două congregaţii: Carmelite Tereziene (CTC) de rit latin şi cea a Maicii Carmelului (CMC) de rit siro-malabarez.
Ca primă călugăriţă şi fondatoare, maica Eliswa a adus o contribuţie decisivă la istoria Bisericii din Kerala, înfiinţând prima şcoală conventuală, primul internat şi primul orfelinat pentru fete din regiune, deschizând astfel calea pentru o educaţie bazată pe valori şi o formare completă.
Născută pe 15 octombrie 1831, ca fiica cea mare a lui Thomman şi Thanda, în nobila familie Vyppissery Capithan din parohia "Cruz Milagris" din Ochanthuruth, în vicariatul Verapoly, Kerala, Eliswa s-a căsătorit cu Vatharu Vakayil din parohia din Koonammavu în 1847. În 1850, au fost binecuvântaţi cu naşterea unei fiice, Anna. După moartea prematură a soţului ei, în 1851, Eliswa a dus o viaţă solitară, dedicată rugăciunii contemplative, din 1852 până în 1862. În această perioadă a simţit o chemare divină la viaţa consacrată, pe care a împărtăşit-o în 1862 cu misionarul italian, părintele Leopoldo Beccaro, din ordinul carmeliţilor desculţi.
Recunoscându-i carisma unică, părintele Leopoldo i-a îndrumat drumul spiritual. Inspirate de devoţiunea sa, sora ei, Thresia, şi fiica ei, Anna, au ales şi ele să îmbrăţişeze stilul de viaţă al lui Eliswa.
Părintele Beccaro i-a prezentat cazul confratelui său, Monseniorul Bernardine Baccinelli, vicar apostolic, care, după un discernământ atent, a obţinut aprobarea superiorului general al Ordinului Carmelitanilor Desculţi pentru înfiinţarea unei congregaţii călugăreşti. Pe 12 februarie 1866, monseniorul Baccinelli a semnat oficial Documentum erectionis al celui de-al Treilea Ordin al Carmelitelor Desculţe (TOCD), desemnându-le pe Eliswa, Anna şi Thresia drept pietre întemeietoare. A doua zi, părintele Leopoldo le-a înmânat scapularul carmelitan. Pe 14 februarie, o văduvă, credincioasă în ritul siro-malabarez, a devenit prima candidată primită de maica Eliswa, făcând astfel din TOCD o congregaţie deschisă atât ritului latin, cât şi celui siro-malabarez.
Carisma specială a maicii Eliswa era unirea sa contemplativă cu Dumnezeu, exprimată în caritate şi în slujire eclezială. Ea a întrupat detaşarea, umilinţa şi iubirea, plăsmuind fundamentele spirituale ale TOCD. Ca fondatoare, a fost şi prima prioră, maestră de novici, procuratoare, învăţătoare şi directoare a orfelinatului din mănăstirile din Varapuzha şi Koonammavu.
A dedicat 23 de ani conventului "Sfântul Iosif" din Varapuzha, unde a murit pe 18 iulie 1913.
În Kerala din secolul al XIX-lea, educaţia feminină era practic inexistentă, deoarece normele sociale le limitau pe fete în casele lor. Maica Eliswa a revoluţionat această realitate prin fondarea primei şcoli pentru fete ataşate unei mănăstiri, oferind un program complet care cuprindea care limbă, matematică, catehism, formare morală, economie casnică şi abilităţi manuale.
De asemenea, ea a promovat emanciparea femeilor prin înfiinţarea primului internat pentru fete şi a primului orfelinat pentru fete din Biserica din Kerala. Iniţiativele sale au pus bazele numeroaselor şcoli, orfelinate şi internate conduse de călugăriţe care ulterior i-au urmat modelul educaţional şi spiritual. Tradiţia confecţionării rozariilor, introdusă de ea, continuă până şi astăzi în Koonammavu.
Viaţa şi învăţăturile maicii Eliswa oferă un drum pentru reînnoirea vieţii călugăreşti în epoca modernă. Ea a întrupat învăţăturile lui Cristos, demonstrând că auto-renunţarea şi detaşarea sunt esenţiale pentru realizarea călugărească. Perseverenţa sa în faţa dificultăţilor, inclusiv divizarea congregaţiei, mărturiseşte o credinţă neclintită şi o angajare totală pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Viaţa sa rămâne un far al mărturiei evanghelice, caracterizată de umilinţă, caritate şi abandonare totală faţă de Dumnezeu.
De la originile sale în familia Vyppissery din Ochanthuruth, la familia Vakayil din Koonammavu şi, în final, la Varapuzha, drumul maicii Eliswa a fost marcat de o profundă dăruire spirituală. Iubirea faţă de Sfânta Fecioară Maria şi faţă de Domnul Euharistic a constituit inima credinţei sale. Printr-o viaţă de renunţare, detaşare şi contemplaţie, s-a apropiat tot mai mult de Dumnezeu. Pe 6 martie 2008, a fost declarată slujitoare a lui Dumnezeu, iar pe 8 noiembrie 2023, Papa Francisc a proclamat-o venerabilă. Pe 14 aprilie 2025, în al doisprezecelea an al pontificatului Papei Francisc, acesta a aprobat o minune atribuită mijlocirii maicii Eliswa. Acum, Leon al XIV-lea a stabilit data beatificării sale pentru 8 noiembrie. Astăzi, moştenirea ei dăinuie prin Congregaţia Carmelitelor Tereziene (CTC), ramura latină a TOCD pentru femei. Cu peste 1.350 de surori răspândite în 11 provincii şi 223 de mănăstiri, congregaţia continuă să răspândească lumina evangheliei în diferite naţiuni. Viaţa maicii Eliswa rămâne o sursă inepuizabilă de inspiraţie pentru persoanele consacrate şi pentru credincioşi, întrupând idealurile umilinţei, carităţii şi dăruirii totale lui Dumnezeu.
De Antony Shahila
superioară generală a Congregaţiei Carmelitelor Tereziene
(După L'Osservatore Romano, 7 noiembrie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
