Comunitatea credincioşilor romano-catolici din Londra au sărbătorit duminică, 6 mai 2007, o zi românească cu titlul "Romanian Day 2007", în Parohia "St. Sebastian & St. Pancras" în care se celebrează sfânta Liturghie în fiecare duminică. Motoul acestei zile a fost: "Trăim şi muncim în aceeaşi comunitate".
Scopul organizării acestei zile, ce se doreşte a fi prima dintr-un început de tradiţie aici în luna mai, luna sfintei Fecioare Maria, a fost unul cu dublu sens: în primul rând de a aduce, ca un balsam sufletesc, o mică alinare a dorului de casă al românilor de aici, de îmbărbătare şi speranţa spre mai bine, precum şi spre păstrarea legăturilor sufleteşti cu tradiţia şi obiceiurile noastre dragi. În al doilea rând de a ne face cunoscuţi în mijlocul comunităţii englezeşti, în cadrul căreia ne desfăşurăm activitatea, şi altfel decât ne "zugrăveşte", aproape zilnic presa britanică. Să ne cunoască aşa cum suntem, să vadă cu ochii lor. Şi a mai fost un motiv, acela de a mulţumi comunităţii care ne găzduieşte şi de a arăta că nu dorim să formăm enclave etnice, ci să ne integrăm în viaţa socială, economică şi spirituală de aici, aducându-ne totodată şi noi contribuţia (şi avem cu ce!) la dezvoltarea societăţii de aici. Ce le-am oferit noi? Ospitalitate, voioşie, zâmbet, muzică populară, şi puţin din vestitele bucate şi vinuri româneşti (acestea după puţinele noastre posibilităţi, dar din toată inima).
Oaspeţi au fost credincioşii din parohie, vecinii şi prietenii din zonă, de diferite naţionalităţi, religii, de pe diferite continente.
Apoi am fost onoraţi cu prezenţa PS Bernard Longley, episcopul auxiliar de Wesminster, pr. Austin Garvey, pr. David Williamson, şi alţi confraţi preoţi catolici, dar şi de alte confesiuni. De asemenea, au mai participat Barry Gardiner, parlamentar laburist, Atik Malik, consilierul local, membri ai Ambasadei României în Marea Britanie, reprezentanţi ai poliţiei locale şi mulţi alţi invitaţi.
Dacă a fost o reuşita? După toate emoţiile prin care am trecut, rugăciunile, truda şi mult suflet, trebuia să iasă bine. Şi mulţumim lui Dumnezeu ca aşa a fost!
La început mai reticenţi sau reţinuţi, oaspeţii noştri s-au lăsat cuprinşi de atmosferă şi mai apoi voia bună şi zâmbetele erau la tot pasul!
La final, după o zi obositoare, dar frumoasă, au venit şi aprecierile oaspeţilor! "Thank you" adică mulţumim şi cea mai des pusă întrebare "Pe când din nou o astfel de zi?", şi dacă se poate cât mai curând! Felicitaţi fiind de toţi şi cu inima plină de bucurie ne-am simţit mândri că suntem români şi am uitat pentru câteva ore de neajunsuri, umilinţe şi greutăţi!
Sperăm ca acum când vom merge să ne înscriem copiii la şcoli sau când vom avea nevoie de unele acte de la autorităţi, nu vor mai zice: "A, români, cei ce dorm în Hyde Park sau spală parbrize în intersecţii, ori alte lucruri neplăcute", ci "Da! Români care ştiu să fie ospitalieri, ştiu să ofere, să muncească din greu, cu frică de Dumnezeu şi care ştiu şi să se bucure de viaţă!".
E doar un mic pas, un început care poate să ducă spre mai bine şi spre o acceptare aici mai uşoară şi pentru un sprijin moral în demersurile noastre!
Zi românească la Londra! E prima aici! O reuşită, pentru care cu toţii am trudit din greu dintr-un lung şir de succese, sperăm pentru toţi cei de aici!
Pr. Robert Măţău
