Publicăm în continuare articolul lui Graziano Motta apărut în numărul 9 al revistei "Paulus" (martie 2009), dedicat temei "Paul prizonierul".
* * *
Lanţul sfântului Paul, care conform tradiţiei seculare a marcat condiţia sa de prizonier în Roma, a fost cu ocazia Anului Paulin obiectul unei operaţiuni extraordinare de "vizibilitate". De fapt, anul trecut, în primele zile din luna iunie, a părăsit locul de cinste pe care l-a avut timp de secole în Capela mică a relicvelor din Abaţia călugărilor benedictini - într-un relicviar în formă de tabernacol, din lamă aurită şi cristal - pentru a fi expus spre veneraţia credincioşilor. Lanţul, pus acum într-o mare casetă iluminată şi vizibilă în toate mărimea sa, a fost pus aproape de mormântul Apostolului. Cu aşezarea lanţului chiar aproape de cea mai preţioasă relicvă a sfântului Paul, sarcofagul cu rămăşiţele sale pământeşti, impactul emoţional al vizitatorilor fără îndoială a crescut. Lanţul nu este lung aşa cum probabil era la început, adică - se presupune - mai mult sau mai puţin un metru. Este compus din nouă verigi care au forma numărului opt. Şi este uşor, diferit de cele două lanţuri grele venerate în biserica romană "Sfântul Petru în Lanţuri", cu care, conform tradiţiei, a fost "înlănţuit" sfântul Petru. Lanţul sfântului Paul folosea în schimb pentru a ţine încheietura mâinii legată de soldatul care păzea închisoarea din Roma, în anii 61-63 d.C., îndeosebi atunci când ieşeau din casa în care trăia în regim de libertate supravegheată. S-ar putea să fi fost lanţul care l-a ţinut legat de soldat până la Apele Sărate, locul martiriului, cunoscut astăzi ca "Le Tre Fontane" ("Cele trei fântâni"). O mărturie transmisă de Acta Petri et Pauli, apocrifă din secolele IV şi VII aminteşte de episodul unei femei, cu numele Perpetua, oarbă de un ochi, care a fost vindecată în mod miraculos atunci când s-a atins de Paul aflat în lanţuri şi, emoţionată, a izbucnit în lacrimi. Prima mărturie a venerării Lanţului sfântului Paul, fiind un mare admirator al său, este a sfântului Ioan Gură de Aur (344-407); între altele, sunt ale lui comentariile cele mai profunde la Scrisorile Apostolului care au ajuns până la noi din antichitatea creştină; tot lui Ioan Gură de Aur i se datorează introducerea stabilă în Divina Liturgie, care poartă numele său, a lecturii unui text din Scrisori. Urmează mărturiile sfântului Leon cel Mare şi ale sfântului Grigore cel Mare, papi, primul între 440-461, al doilea între 590-604, care au avut un raport important cu Bazilica Sfântului Paul. De fapt, amândoi au fost angajaţi în apărarea ei de inundaţiile provocate de fluviul Tevere din apropiere: papa Leon a dispus construirea unei platforme acoperite pentru sarcofagul Apostolului, în timp ce papa Grigore a înălţat această platformă pentru a crea un acces direct din prezbiteriu la sarcofag printr-o criptă. Cu privire la venerarea lanţului, papa Grigore a scris o scrisoare lui Constantina Augusta, al cărei text integral (cf. Migne, P.L. LXXVII, 704) a apărut un într-un studiu al părintelui Anselmo Tappi-Cesarini în revista Benedictina VIII din anul 1954. După ce a vorbit despre această relicvă (De catenis quas ipse sanctus Paulus Apostolus in collo et in manigus gestavit) şi despre minunile atribuite lui (ex quibus multa miracula in populo demonstrantur), Pontiful promite că va trimite o parte din el soţiei împăratului... se presupune câteva verigi (partem aliquam vobis trasmettere festinabo). Apoi prezintă despre tradiţia, pe atunci în uz, de a da pilitură din lanţ celor evlavioşi (quia dum frequenter ex catenis eiusdem multi venientes benedictione petunt, ut parum quid ex limatura accipiant); o operaţiune de care se ocupa un preot (assistit sacerdos cum lima). Dar se întâmpla adesea că "el se trudea în zadar să scoată pilitură, deoarece fierul nu se lăsa ştirbit" (aşa traduce un vechi Ghid al Bazilicii "Sfântul Paul": et aliquibus petentibus ita concite aliquid de catenis ipsis excutitur, ut mora nulla sit. Quibusdam vero petentibus, diu per catenas ipsas ducitur lima, et tamen ut aliquid exinde exeat non obtinetur). Se ştie că pilitura era vărsată într-un pahar cu apă, băută de bolnavi care implorau vindecarea. Părintele Tapii-Cesarini scrie că "Rucellati, Panvinio şi Mercurius confirmă existenţa lanţului sfântului Paul în relicviarul din mănăstirea sfântului Paul. De asemenea şi inventarele sacristiei între anii 1630-1727)". Cu privire la autenticitatea vechilor mărturii nu poate să existe nici o îndoială raţională: venerarea lanţului ca relicvă ex contactu s-a desfăşurat neîntrerupt până astăzi. Şi în secolul trecut, în sărbătoarea Convertirii Sfântului Paul (25 ianuarie) şi a Sfinţilor Petru şi Paul (29 iunie) relicviarul era expus în mod solemn şi, după celebrări, era oferit credincioşilor pentru a fi sărutat. "La 30 iunie, după capela papală - aminteşte părintele Tappi-Cesarini - cortegiul episcopilor asistenţi, conduşi de ceremonierul pontifical, merge la altar pentru a săruta lanţul. Apoi în ziua staţiunii din Postul Mare, feria quarta in traditione symboli, este dus în procesiune prin naosurile bazilicii". Actualmente această procesiune are loc în ziua de 29 iunie, la sfârşitul Vesperelor din solemnitatea sfinţilor Petru şi Paul. Abatele benedictin şi călugării - însoţiţi mai recent şi de reprezentanţi din diferite confesiuni creştine din Roma - parcurg cu relicva zona adiacentă bazilicii.
Este imposibil de ştiut câte au fost la început verigile lanţului. Din cele treisprezece care au fost inventariate în anul 1639 şi puse deasupra unei statui de argint a sfântului Paul, astăzi mai rămân numai nouă. Ultimele două verigi au fost donate de papa Ioan Paul al II-lea arhiepiscopului de Atena, Christodoulos, şi încredinţate lui personal la 14 decembrie 2006 de arhipreotul Bazilicii - cardinalul Andrea Cordero Lanza di Montezemolo - care a primit în schimb o icoană modernă a lui Paul, din şcoala greacă, poziţionată pe peretele naosului median drept al bazilicii. Icoana este mereu luminată pentru a atrage atenţia şi veneraţia pelerinilor, mai ales a celor ortodocşi; o inscripţie aminteşte de evenimentul ecumenic. Şi tot cardinalul Montezemolo a voit transferarea lanţului din Capela relicvelor în aria mormântului lui Paul şi să încredinţeze proiectul casetei de expunere sculptorului Guido Veroi, 82 de ani, Academician Pontifical în secţiunea Artelor. Veroi deja proiectase, prin mandatul său, medalia comemorativă a Anului Paulin (disponibil în monede din bronz şi din argint) şi mai ales Poarta Paulină a Bazilicii. Pe Poarta Pulină - în Cvadriporticul de intrare este a doua din stânga - Veroi a desenat în patru panouri mari tot atâtea episoade din viaţa Apostolului şi, în şase panouri mai mici, steme şi inscripţii luate din Scrisori. Aceste panouri - puse cu puţin zile înainte de deschiderea Anului Paulin - vor fi însă înlocuite la 29 iunie. "În aceste zile - ne explică Veroi - pentru a respecta termenele, modelez, cu ajutorul unei eleve, cele patru panouri mari referitoare la episoade din viaţa sfântului Paul, care apoi vor fi realizate în bronz". Veroi a devenit celebru cu caravelele lui Columb de pe prima monedă de argint a Republicii italiene, emisă în anul 1954. Faima sa a crescut în timp şi nu numai cu sutele de medalii şi de monede care poartă semnătura sa (ultima este moneda de 2 euro pe care statul Vatican a emis-o în anul 2008, "an dedicat sfântului Paul" şi al patrulea de pontificat al lui Benedict al XVI-lea). Amintim porţile de la biserica "Duhul Sfânt" din Pescara, cu mozaicurile din alte biserici - renumit cel din Parohia "Sfânta Familie" din Martina Franca - şi cu copia în bronz realizată în anul 1995 a statuii ecvestre a lui Marcu Aureliu aşezată în Piaţa "Campidoglio" din Roma, înlocuind originalul antic, păstrat acum în Muzeul Capitolin. Caseta lanţurilor este din bronz lustruit, galben, cu o un geam de cristal iluminat mereu. Este de formă rectangulară: lungime 87,20 centimetri, lăţime 42,20, înălţime 62. Dar dacă se iau în considerare cele trei statuete de sus - sfântul Paul în lanţuri între doi soldaţi romani - ajunge la înălţimea de 85 centimetri. Geamul, lungime 70 centimetri, permite vederea în toată întinderea lor a celor nouă verigi ale lanţului, aşezate deasupra unei pânze de mătase albă. "Am voit - spune Veroi - ca aceste verigi să fie ţinute la extremităţi de două reproduceri ale unei monede romane, modelată de mine în diametru dublu decât originalul, de un sesterţ cu efigia lui Nero, pentru a aminti că sfântul Paul a fost prizonier şi martir în timpul în care acesta a fost împărat al Romei". Caseta este pusă în faţa baldachinului lui Arnolfo di Cambio pe un plan înclinat, motiv pentru care pentru partea din faţă a fost necesară modelarea a două labe de leu, în timp ce pentru partea din spate a fost suficientă sprijinirea casetei pe doi cilindri mici. Apoi maestrul Veroi ţine să-i amintească pe cei care i-au fost alături în timpul lucrărilor: eleva sa Gabriella Titotto "care a modelat cele trei personaje puse apoi în vârf: sfântul Paul în lanţuri între doi soldaţi romani; şi labele de leu, coloanele cu caneluri şi acroterele care sunt deasupra celor patru coloane". Şi pe sculptorul care a realizat în bronz întreaga casetă, montarea ei şi aşezarea ei pe marmura înclinată: Remo Mansutti, "artist foarte renumit cu care am raporturi de muncă de peste cincizeci de ani, cu mari satisfacţii". Astfel lanţul a fost redat spre veneraţia seculară a pelerinilor, chiar cu ocazia Anului Paulin: chiar se poate vorbi despre un eveniment introdus în celebrările Apostolului.
(După Zenit, 16 martie 2009)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
