30 iulie – Filiala Qatamur, Toricha și Kukub Fame (filială a misiunii din Turbi)
În dimineața zilei de 30 iulie, grupul s-a pregătit de la prima oră a dimineții pentru a participa la sfințirea Bisericii „Sfântul Iosif Muncitorul” din Kukub Fame, aflată sub umbrela Centrului Misionar Diecezan din București. Pe drumul spre Kukub Fame, au făcut o primă oprire în Qatamur, filială a misiunii din Maikona, pentru a vedea grădinița construită acolo de misiunea din Iași. Grădinița ar putea fi descrisă în două cuvinte, la propriu. O clădire de tip hambar, cu câteva bănci în mijloc, o tablă neagră pe peretele din față și 4 planșe așezate la stânga și la dreapta: cifrele și literele alfabetului, fructe și legume. Pe tablă erau rămase urmele ultimelor lecții ale copiilor, înainte de vacanță: cifrele în swahili până la 10, perioada vacanței și probabil, cel mai emoționant, ultimul exercițiu de asociere a unor locuri sau personaje biblice: Isus - Maria, Betleem - Nazaret, Adam - Eva. Grupul a rămas impresionat că, pe lângă informațiile esențiale pentru niște copii de grădiniță, lectura biblică, adaptată nivelului lor, se află la același rang ca și importanță.
După această scurtă oprire, grupul de voluntari a ajuns în jur de ora 10 la Liturghia de sfințire a bisericii, o bisericuță nouă, micuță, dar probabil mult așteptată de localnici. Acolo, erau prezenți atât PS. Peter Kariuki Kihara, episcopul Diecezei de Marsabit (dieceza în care se regăsc atât misiunea din Maikona, cât și cea din Turbi), cât și ÎPS Aurel Percă, arhiepiscopul mitropolit de București, alături de alți preoți locali, dar și de părintele Cristian Pișta, responsabil al misiunii din Turbi. Pe lângă oficialitățile prezente, au participat persoane din multe sate și cătune din apropiere și nu numai. Biserica nu a fost suficient de încăpătoare pentru numărul mare de credincioși, așa că mulți au stat în soare și în praf, fie rezemați împrejurul bisericii, fie direct pe cele câteva pietre din deșert, fie pe câteva scaune și bănci aduse special pentru sărbătoare, pe care s-au așezat în principal bătrânii satului și conducătorii tribului. Momentul înmânării cheilor și deschiderii oficiale a ușilor bisericii a fost unul impresionant și emoționant totodată, deoarece toată lumea prezentă dansa și aplauda în același timp. Și în aceste momente ne dăm seama că biserica lui Cristos, este într-adevăr vie și este alcătuită din noi toți, după aceea vine și locul de rugăciune, unde adunarea prinde viață. După patru ore de cântece, dansuri, rugăciune și mulțumiri s-a terminat oficial Sfânta Liturghie, iar grupul de voluntari, după ce a oferit un mic dar pentru biserică, s-a pornit spre Turbi, sediul misiunii de București în Kenya, pentru o scurtă vizită. Aici ne-am întâlnit cu grupul de tineri din București care erau în vizită în misiunea din Turbi.
După încă un traseu dificil și anevoios prin deșert, voluntarii și alte câteva persoane din Maikona au ajuns la Toricha. Acest sătuc reprezintă una dintre filialele cele mai mari ale misiunii din Maikona. Scopul vizitei a fost acela de a sfinți locul unde, cu ajutorul Domnului, se va construi biserica acestei comunități și prin această sfințire să se inaugureze lucrările ce vor începe la jumătatea lunii august. Pr. Cezar și pr. Florin alături de voluntari, precum și toți localnicii și mai marii satului care au fost prezenți, au urcat pe un deal micuț unde s-au rugat împreună pentru ca acest proiect să se îndeplinească și, printre altele, au discutat despre începerea acestui proiect. Părintele Cezar a sfințit pământul și, după aceasta, mai marii satului au luat pe rând cuvântul pentru a mulțumi în primul rând lui Dumnezeu, apoi Episcopiei de Iași și întregii dieceze, precum și tuturor celor care s-au implicat pentru ca acest proiect să fie posibil. Toți au mărturisit că pentru comunitatea din Toricha acest proiect este o mare binecuvântare.
31 iulie – Filialele Abudo Wojera, Oromo Galla și Katelo Demo
Ziua următoare, 31 iulie, după Sfânta Liturghie de dimineață, grupul de voluntari s-a îndreptat pe jos spre Abudo Wojera, o filială aflată pe un deal, la jumătate de oră de mers pe jos din Maikona. Ajungând acolo, le-au făcut semne tuturor copiilor pe care i-au întâlnit pe drum să îi urmeze către grădinița din localitate. Grădinița, deși din tablă, se asemăna în interior cu cea descrisă anterior. Trebuie să menționăm că în toate filialele în care nu există o biserică, Sfânta Liturghie este celebrată în grădiniță, indiferent dacă ea este de tablă sau cărămidă. Grupului nostru i s-a alăturat și educatorul din Abudo Wojera, care i-a invitat pe copii să cânte un cântecel. După ce le-au oferit bomboane, caiete și pixuri, grupul s-a întors în Maikona.
După prânz a urmat vizita altor două filiale ale misiunii: Oromo Galla și Katelo Demo. La ambele voluntarii, însoțiți de pr. Anton și pr. Florin, s-au oprit la grădiniță. În Oromo Galla există o grădiniță trainică din cărămidă, însă, în Katelo Demo grădinița este din tablă și lemn, iar pe jos este pământ bătătorit care în sezonul ploios se transformă în mocirlă. Toți au constatat necesitatea unei noi săli de clasă. În cele două filiale copiii s-au strâns și s-au chemat unii pe alții atunci când au văzut mașina misiunii care a făcut ocolul grădiniței de două ori pentru a le atrage atenția. Copiii din Oromo Galla și Katelo Demo au primit și ei bomboane, caiete și pixuri, de care s-au bucurat foarte mult. Fotografiile vorbesc de la sine. La final copiii au fost invitați la campusul pregătit pentru toți, mai ales că pr. Cezar s-a ocupat să pregătească internatele școlii pentru ca toți copiii din filiale să aibă unde dormi peste noapte.
1 august – Filialele Boji și Basbalesa
Duminică, 1 august, grupul s-a îndreptat către filiala din Boji. Aici, pr. Cezar și pr. Florin au celebrat Sfânta Liturghie în biserica recent construită cu ajutorul binefăcătorilor Centrului Misionar Diecezan de Iași și sfințită anul trecut în prezența PS Petru Sescu, episcop auxiliar de Iași. La final, voluntarii au împărțit copiilor darurile pregătite ca și în filialele precedente, invitându-i pe toți la campusul din Maikona.
Imediat după Sfânta Liturghie, fiind pe drumul spre Boji, grupul s-a îndreptat către Basbalesa, o altă filială a misiunii din Maikona. Ca și în filialele precedente, copiii s-au adunat la grădiniță, o clădire mai solidă construită de binefăcători din Italia și România. Și aici cei mici au primit aceleași atenții și au fost invitați la campus. După câteva fotografii grupul s-a întors la Maikona.
1 august – Filiala Iyole
Luni, 3 august, după prima zi de pregătiri cu animatorii din Maikona pentru campus, voluntarii au făcut o vizită filialei din Iyole. Aici, cu implicarea PS. Petru Sescu și susținerea binefăcătorilor din România, se construiește o capelă pentru credincioși și o grădiniță pentru cei mici. Deși lucrările încă nu sunt gata, proiectul se apropie de final, așa că ținem să le mulțumim tuturor celor care oferă din puținul lor pentru misiuni și îi rugăm să continue să o facă pentru a putea duce la îndeplinire cât mai multe proiecte de acest fel. De data aceasta, pe lângă clădirea nou construită, grupul a putut vedea biserica improvizată pe care credincioșii de aici o foloseau pentru a celebra Sfânta Liturghie. Aceasta era un fel de baracă făcută din crengi și ramuri uscate, cu un acoperiș de stuf și crengi, în care triumfa în interior, pe mijloc, un crucifix. Acest crucifix îi oferea acelui loc un aer sfânt. Dumnezeu era prezent acolo, exact ca atunci când s-a născut într-un grajd. Dumnezeu vorbea prin intermediul acelui crucifix și spunea: „unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu, sunt şi eu acolo, în mijlocul lor” (Mt .
7 august – Filiala Gamura
Vineri, 7 august, după ce s-a încheiat ziua de campus, grupul s-a îndreptat spre Gamura, ultima filială pe care a vizitat-o în această călătorie. Aici, ca și la Toricha, părintele Cezar a dorit să sfințească locul în care, cu ajutorul Domnului și al binefăcătorilor de acasă, se va construi o biserică. Liturghia s-a desfășurat într-o sală de clasă, micuță, pe o măsuță pe care s-a așezat o față de altar colorată și celelalte obiecte liturgice necesare. Oamenii și bătrânii satului au venit, s-au așezat în băncuțele de școală și au umplut practic mica sală de clasă. Liturghia s-a desfășurat ca în zi de duminică, cu cântece, mișcări și bătăi din palme.
După Sfânta Liturghie toți cei prezenți au mers în procesiune până la locul unde va fi construită biserica. Pe tot parcursul drumului de câteva minute, corul a intonat cântece de laudă. După sfințirea locului și a credincioșilor prezenți, copiii au primit și de această dată aceleași daruri ca și în celelalte filiale, după care grupul de voluntari s-a reîntors la Maikona pentru a pregăti următoarea zi de campus.
Impresii voluntari:
„Experiența mea în Kenya a fost una foarte frumoasă și profundă, care m-a făcut să privesc altfel lucrurile pe care le am și pe care uneori le consider normale. Am realizat cât de norocos sunt să am un pat în care să dorm, un acoperiș deasupra capului și toate lucrurile de care am nevoie.” – (Darius Răzvan Budău)
„Vizitând filialele din misiunea Maikona, observi cum lumea trăiește parcă în altă dimensiune a timpului. Oamenii nu au curent electric, nu au televizoare, nu se uită la filme, nu urmăresc zilnic știrile sau alte dezbateri politice. Ai spune ca sunt rupți de realitatea înconjurătoare și trăiesc în liniște și din plin fiecare zi, fără grija și fricile zilei de mâine, cu resurse foarte puține și în condiții atât de sărace. Zilele lor sunt la fel în fiecare zi și trec căutând lemne pentru foc și cărând apă pentru a face de mâncare. Hrana lor zilnică constă în orez, boabe de fasole, lapte de cămilă, iar la zile mari, sacrifică o capră. Peste tot pe unde am trecut, am văzut în oameni o credință vie, plină de viață și de bucurie, pe care o transmit mai ales prin felul lor de a participa la Sfânta Liturghie. Deși anul acesta se împlinesc 60 de ani de prezență misionară în această zonă, oamenii sunt încă la început și au mare nevoie de însoțire, de sprijin, de speranță. Foarte multe lucruri s-au schimbat de atunci, dar este încă mult loc și nevoie de transformare.” (Ana Petrina)
„M-a impresionat modul în care oamenii se implică. În Gamura, de exemplu, oamenii din sat, copiii și tinerii s-au mobilizat pentru a elibera terenul de pietre în locul în care se va construi viitoarea biserică, iar lucrul acesta l-au făcut în câteva ore. Am rămas impresionat și asta mi-a arătat cât de puternică este credința lor.” – (Luca Adrian Mihăeș)
„În filiale am înțeles cât de puternică este credința în a ne uni. Chiar dacă unii nu dispun de o biserică, se adună și se roagă împreună în săli de clasă sau afară în natură. Deoarece suntem veniți de departe și nu suntem cunoscători ai culturii locale asta nu a reprezentat o barieră pentru a ne primi în comunitatea lor și pentru a ne face să ne simțim ca acasă.” – (Ștefana Bolog)
„Dacă e să fac un rezumat la cea de a doua vizită în filiale aș folosi expresia Mărturie De Credință Vie, deoarece m-a impresionat dorința localnicilor de a construi și de a avea un lăcaș de cult în comunitatea lor, acea dorință a lor de a arată apartenența la Biserica Catolică. În sărăcia lor au construit deja în sufletul lor o casă Domnului Dumnezeului nostru, mai frumoasă decât cea fizică.” (Filip Sescu)
„Este greu să redau în cuvinte ceea ce am trăit la fiecare dintre vizitele noastre în filialele din Maikona. Fie că m-au emoționat cântecele de la Sfânta Liturghie, fie copiii care ne-au cântat poate un cântecel, fie sfințirea locurilor unde vor fi construite două biserici, am trăit intens fiecare moment și i-am mulțumit Domnului pentru oportunitatea de a fi prezentă acolo. Am putut vedea cu ochii mei tot ceea ce s-a realizat și se va realiza cu ajutorul binefăcătorilor Centrului Misionar Diecezan de Iași, al voluntarilor și al persoanelor care muncesc pentru misiuni. Mai presus de toate, l-am simțit prezent pe Dumnezeu, între noi, care ne-a însoțit să ne arate cât de minunate sunt lucrările sale. Indiferent că liturghia s-a celebrat într-o sală de clasă în Gamura sau în biserica recent construită de la Boji, prin cântecele, dansurile și bătăile din palme ale credincioșilor prezenți, Dumnezeu a coborât printre noi. A fost o binecuvântare să iau parte la aceste momente și mă voi ruga cu siguranță pentru cei de aici, pentru preoții misionari care au o muncă foarte dificilă și importantă, dar și pentru toți cei care oferă din puținul lor pentru a susține misiunea din Maikona.” (Roberta Diana Avramiuc)
„Mersul prin filiale a venit la pachet cu o încărcătură emoțională destul de mare. Nu e ușor să știi că ai totul și nu ești fericit, iar ei se bucură din lucruri simple. Fericirea este cu ei mereu pentru că știu să îi fie recunoscători lui Dumnezeu, iar nouă asta ne lipsește.” (Maria Marta Ciobanu)
Viața în filialele din Maikona este una săracă și grea. Cu toate acestea oamenii nu uită să se bucure, să cânte și să spere. Trebuie apreciat efortul preoților misionari și disponibilitatea binefăcătorilor de a-i susține. Domnul să-i răsplătească pe toți!
Roberta-Diana Avramiuc
Album foto
29 iulie – 7 august 2026: Kenya: Vizita voluntarilor Centrului Misionar Diecezan de Iași în filialele misiunii din Maikona (I)
