Cea de-a LXXXIII-a Zi Mondială a Misiunilor s-a celebrat şi la Iaşi, duminică, 18 octombrie 2009. Tinerii catedralei au vrut să se asocieze cu creştinii răspândiţi pe toate meridianele pământului pentru a-l implora pe Isus Cristos, "misionarul" (trimisul) Tatălui Ceresc, să fie prezent în munca şi în viaţa tuturor misionarilor care lucrează pentru răspândirea Împărăţiei sale pe pământ.
Dumnezeul nostru, descoperit nouă ca fiind unic în trei persoane unite şi definite printr-o desăvârşită iubire, vrea să fie cunoscut de toţi oamenii prin intermediul altor oamenii: misionarii. Îndemnul lui Isus de la capătul evangheliei: "Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura" (Mc 16,15) este de un imperativ în curs de desfăşurare.
Convinşi că misionarii au nevoie de susţinerea noastră spirituală, joi, 15 octombrie 2009, am oferit pentru ei o oră de rugăciune în catedrala "Adormirea Maicii Domnului". În faţa altarului, lumina credinţei noastre ardea în lumânările multicolore care au format un rozariu. Pe sfânta Fecioară Maria, Regina Misiunilor, am rugat-o să-i ţină în braţele ei materne pe toţi misionarii, preoţi şi laici, şi să le umple toată nevoia de afecţiune şi mângâiere pe care cu siguranţă o resimt de multe ori, departe fiind de familia proprie şi de prietenii dragi de acasă.
Plecând de la motoul acestei Zile Mondiale a Misiunilor: "Naţiunile vor umbla în lumina lui" (Ap 21,24), am oferit pentru fiecare continent câte un mister de lumină: pentru Africa, ca tinerele comunităţi să fie tot mai mult impregnate de gândirea şi viaţa creştină şi să devină ele însele adevărate comunităţi apostolice şi misionare; pentru America, ca să rămână fidelă evangheliei care i-a fost anunţată, să reziste tentaţiei materialismului şi să înfrunte spiritismul şi sectarismul care o ameninţă; pentru Europa, ca să-şi reafirme cu putere rădăcinile creştine, să vegheze la acest patrimoniu al ei şi să-şi reaprindă credinţa, pentru a fi capabilă s-o împărtăşească şi altora; pentru Oceania, ca în aceste insule, unde trăiesc milioane de oameni, să continue răspândirea evangheliei; pentru Asia, ca acest continent unde Isus este cel mai absent să devină receptiv la cuvântul misionarilor, care în multe locuri suferă prigoana, respingerea şi chiar martiriul.
Duminică, 18 octombrie 2009, sfânta Liturghie a tinerilor de la ora 16.00, a fost celebrată în catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" de PS Petru Gherghel şi animată de corul de tineri "Juvenes Ecclesiae", invitat fiind părintele verbit Corneliu Berea.
În cuvântul de început, Preasfinţitul i-a făcut atenţi pe tineri de importanţa acestei Zile a Misiunilor pentru întreaga Biserică, afirmând că "toţi trebuie să fim misionari şi să participăm la misiunea întregii Biserici".
În cadrul predicii, pr. Corneliu Berea a prezentat sumar mesajul sfântului Părinte Benedict al XVI-lea, scoţând în evidenţă că Isus este lumina tuturor neamurilor. În numele întregii Biserici, papa asigură că "Biserica acţionează nu pentru a extinde puterea ei sau pentru a afirma stăpânirea sa, ci pentru a-l duce tuturor pe Cristos, mântuirea lumii". Bisericile vechi, precum şi cele întemeiate mai recent trebuie să devină sare a pământului şi lumină a lumii.
La ofertoriu, tinerii au adus în faţa altarului şi i-au oferit lui Dumnezeu prin mâinile episcopului daruri care exprimau universalitatea credinţei şi a trăirii creştine în caritate: pâinea, hrana omului necesară pentru trup; orezul, care aminteşte de popoarele asiatice; icoana "Stăpâna popoarelor", sfânta Fecioară văzută ca ocrotitoare a tuturor oamenilor de pe pământ; lumânarea, lumina lui Cristos în mijlocul lumii; pălăria de cowboy, trimiţând cu gândul la oamenii care locuiesc dincolo de Atlantic; Biblia, rozariul şi stola, simbolizând pe misionarul care este înarmat cu cuvântul lui Dumnezeu şi ocrotit de Maica cerească; buchetul de flori multicolore care exprimă diversitatea oamenilor şi a culturilor.
La sfârşitul sfintei Liturghii, s-au făcut auzite şi mărturiile tinerelor noastre misionare laice din Kenya, Alina Cojan şi Gilberta Hobincu.
"Îmi place Maikona şi cred că aş fi în stare să trăiesc o viaţă aici. E cald, e linişte, oameni de treabă şi primitori. Nu e stres de timp şi bani ca acasă. Singurul meu stres e munca. Ştiu deja că o să-mi lipsească acasă timpul, oamenii şi experienţa de aici. De-ar da Domnul să trăiţi şi voi măcar puţin din lumea mea! Foarte mulţi nu ştiţi cum e să stai zilnic fără telefon, internet, radio sau orice mijloc de comunicare. Jumătate de an mi-a trebuit să înţeleg că misiunea mea e să ofer şi să ajut cât pot şi ştiu şi să accept faptul că sunt un simplu asistent. Condiţiile nu sunt tocmai sanitare. Lucrez mult în praf şi vânt, sub soarele puternic cu o gloată de oameni, disperaţi după ajutor, care te sufocă şi vin peste tine până te epuizează. E grozav cum Dumnezeu te umple de pace şi bucurie atunci când ai nevoie. Cred că e modul lui de a ne face să rezistăm eroic în faţa obstacolelor zilnice, departe de casă, familie şi oameni care să ne protejeze" (Alina Cojan).
"Aici mi-am dat seama că orice înnobilare a sufletului pe care cu toţii o dorim trebuie plătită prin momente grele. Cânt parcă nu înţelegem nimic şi totul devine greoi. Mi-am dat seama că oamenii pe care îi admiram din toată inima ca fiind nobili cu inima şi blânzi la caracter, nu sunt decât fructul unor suferinţe trăite şi acceptate. Mă uit la frunţile misionarilor de aici şi văd ce seninătate este pe ele. Dar cu cât a fost plătită această seninătate numai Dumnezeu ştie" (Gilberta Hobincu).
Îi mulţumim lui Dumnezeu Tatăl, de la care toate vin şi spre care toate se îndreaptă, pentru această sărbătoare şi îl rugăm din inimă să facă rodnică munca oricărui misionar în această lume spre binele suprem al oamenilor şi spre slava numelui său. Le mulţumim misionarilor noştri pentru ceea ce fac pentru Biserica lui Cristos: pr. Eugen Blaj (Maikona, Kenya), pr. Victor Osoloş (Maikona, Kenya), pr. Gabriel Cimpoeşu (Djebonoua, Coasta de Fildeş), pr. Bartolomeu Blaj şi Ioan Blaj (Guayaquil, Ecuador), pr. Marius Catrinţaşu (Djebonoua, Coasta de Fildeş), Gilberta Hobincu (Maikona, Kenya), Alina Cojan (Maikona, Kenya), Adrian Cimpoeşu (Maikona, Kenya).
Impresii:
"Liturghia de azi a avut o încărcătură emoţională deosebită pentru mine. Mi-a amintit de tot ce am trăit în Kenya, bucuriile şi condiţiile dure de viaţă care fac drumul misionarului să fie nespus de frumos. Pot să zic că am trăit această sfântă Liturghie la maximum într-un mod progresiv. Începutul Liturghiei mi-a amintit de toate Liturghiile de pe parcursul călătoriei în Kenya celebrate fie în engleză, fie în swahili, borana sau gabra şi cât de greu ne era că nu înţelegeam prea multe, însă după câteva zile deja ştiam şi noi să răspundem, cât de cât, la sfânta Liturghie. La predică, pr. Corneliu, a scos în evidenţă faptul că «Isus Cristos este lumina popoarelor», iar acest lucru s-a reflectat la ofertoriu, prin multitudinea de daruri din diferite colţuri ale lumii. Când am văzut tinerii că se înşiruiau cu darurile, primul instinct a fost să merg în faţa lor, să cânt şi să dansez cu toată bucuria pe care o trăiam aşa cum fac tinerii din Maikona. În urechi îmi răsunau bătăile de tobe şi a celor din palme care dau ritmul cântecului şi fac ca totul să fie o sărbătoare a bucuriei, a zâmbetului oferit, din toată inima, lui Isus. Punctul culminant a fost la sfârşitul liturghiei când pr. Cristian Diac a citit mesajele celor două misionare laice. În acele momente am închis ochii şi eram din nou în Maikona şi o auzeam pe Alina cum îmi povestea despre toţi pacienţii care au năvălit în dispensar şi pe Giby care mă tot întreba ce jocuri mai ştiu care să ii facă pe copii şi tineri să râdă şi să se distreze cât mai mult ca semn de mulţumire pentru multele lecţii de viaţă pe care ei le oferă prin simplitatea şi seninătatea prezenţei lor" (Iuliana Tofana - A avut o frumoasă experienţă de trei săptămâni în vara aceasta în Kenya).
"Pentru câteva momente m-am desprins cu totul de lumea în care trăiam şi m-am transpus în lumea plină de iubire şi pace descrisă de părintele predicator. M-a făcut să mă gândesc care este calea pe care vreau să o urmez şi mai ales în ce măsură şi în ce fel îi slujesc eu lui Isus. Mi-am dat seama că nu e nevoie de lucruri măreţe pentru a simţi iubirea şi prezenţa lui Cristos, ci doar de disponibilitate şi de convingerea că el ştie mai bine decât noi cum putem construi o lume mai bună. A fost o oră de rugăciune, de comuniune şi mai ales de bucurie şi linişte interioară care mi-a dat forţă să încep o nouă zi şi să mă întreb: eu ce voi face mâine pentru a-i sluji mai bine lui Isus?" (Ana Dănculesei)
Pr. Cristian Diac
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 18 octombrie: Iaşi: Duminica misiunilor
