Campusul din acest an a fost adaptat pe tema filmului „Moise - Prințul Egiptului” și a cuprins drumul lui Moise spre libertate și eliberarea poporului ales din sclavia Egiptului. Întregul material a fost inclus într-un Itinerariu realizat atât în limba română, cât și în limba engleză, care a cuprins temele zilei, cateheza și jocurile din fiecare zi.
Ca și în anul anterior, campusul a fost precedat de două zile de pregătiri împreună cu tinerii animatori locali și preoții misionari. În timpul acestor zile tinerii au învățat jocurile și au parcurs mai multe detalii referitoare la desfășurarea campusului. Formarea lor a avut la bază cuvintele adresate de pr. Florin, coordonatorul campusului: Comunicare - Atitudine - Reguli, sintetizate în cuvântul englezesc „CAR” (mașină), pe care cu siguranță animatorii și-l vor aminti de acum înainte. Animatorii au fost îndemnați ca în activitatea pe care o vor desfășura împreună cu copiii să nu uite aceste cuvinte, având grijă să aibă o comunicare bună tot timpul, o atitudine corectă în orice împrejurare și să respecte mereu regulile ce se impun, dând un exemplu bun celor mici. Având în vedere călătoria parcursă de Moise către libertate, precum și „călătoria” animatorilor alături de copii, au rămas memorabile cuvintele adresate de pr. Florin: „Take the CAR and have a nice journey!”
Temele parcurse în decursul celor patru zile de campus au fost dezvoltate din fragmentele de film vizionate de copii și animatori, urmărind parcursul de transformare realizat de Moise. Pornind de la principalele momente din viața sa, fiecare zi a evidențiat o etapă a creșterii și transformării sale umane și spirituale: de la bogăție, sclavie și rău la adevăr și convertire, apoi la chemare și misiune, pentru ca, în final, copiii să înțeleagă că adevărata libertate se găsește în Dumnezeu și în apartenența la poporul său.
Programul zilnic a început cu Sfânta Liturghie de la ora 7.30, continuând apoi cu micul dejun oferit copiilor și animatorilor, deschiderea zilei prin rugăciunea de început și Imnul campusului dansat de copii. În continuarea zilei, copiii au vizionat fragmentul de film, după care a urmat cateheza și jocurile realizate între echipe. Ziua s-a încheiat mereu cu mult așteptata masă de prânz, care a fost o mare binecuvântare pentru toți cei prezenți.
Anul acesta ne-am bucurat să observam deja un progres și o evoluție față de anul trecut, atât în ceea privește implicarea animatorilor în toate activitățile propuse, cât mai ales grija lor față de copii, încurajarea, însoțirea și susținerea acordată echipelor din care au făcut parte. În același timp și copiii au fost mai dezinvolți, mai liberi, mai deschiși față de toți și au participat mai activ la toate momentele zilei, zâmbindu-ne și salutându-ne atunci când ne vedeau.
La finalul campusului și al vizitei noastre în Kenya comunitatea din Maikona, prin reprezentanții ei care au luat cuvântul, membrii Asociației Femeilor Catolice și tinerii din parohie, ne-au mulțumit pentru implicarea noastră în mijlocul copiilor și ne-au oferit câteva daruri tradiționale, pe care cu siguranță le vom păstra ca amintire pentru experiența minunată de care am avut parte cu toții.
O asemenea activitate a implicat în final costuri destul de mari, atât pentru transport, pentru toate materialele necesare campusului, cat mai ales pentru mesele zilnice oferite copiilor și animatorilor. Fără ajutorul Diecezei de Iași nu am fi putut face ceea ce ne-am propus. De aceea dorim să le mulțumim tuturor celor care au făcut efectiv posibil acest campus: preoților care ne-au primit în comunitatea lor și ne-au oferit posibilitatea de a strânge fondurile necesare acestui proiect; tuturor credincioșilor care au dăruit din puținul lor gândindu-se la copiii care nu au ce mânca; binefăcătorilor care ne-au deschis ușile și ne-au susținut fiecare după posibilități.
Un gând de prețuire îndreptăm și către Preasfințitul Iosif Păuleț, care înainte de plecarea în Kenya a oferit mandatul misionar și binecuvântarea sa voluntarilor, asigurându-i de susținerea și rugăciunea lui pentru o activitate rodnică și plină de bucurie. Prin mandatul oferit i-a îndemnat pe toți „să fie semne vizibile ale lui Cristos, vestitori curajoși ai evangheliei și martori credibili ai adevărului și ai iubirii, pentru ca toți să cunoască și să iubească un singur Dumnezeu”. Ne amintim cuvintele sale: „Totul pentru gloria lui Dumnezeu, nu a noastră!”
În final dorim să adresăm un gând de mulțumire și de recunoștință preoților misionari, pr. Cezar Chelaru-Dămoc și pr. Anton Bârlescu, pentru primirea călduroasă, buna colaborare și ospitalitatea oferită, precum și întregii comunități din Maikona care ne-a primit cu brațele deschise și cu multă bucurie.
O mulțumire aparte îndreptăm către pr. Florin-Petru Sescu, directorul Centrului Misionar Diecezan de Iași, pentru inițiativa inedită și toate eforturile întreprinse pentru organizarea și desfășurarea acestui campus.
Fără ajutorul dumneavoastră, a fiecăruia în parte, nu am fi putut avea parte de o asemenea experiență atât de frumoasă.
Mai jos redăm câteva impresii din partea voluntarilor:
- „Participând la campusul organizat de părintele Florin, am înțeles că fericirea nu stă neapărat în lucrurile mari. Pentru acei copii, o simplă minge sau o bomboană poate aduce un zâmbet sincer și multă bucurie. Experiența aceasta m-a învățat să fiu mai recunoscător pentru lucrurile mici și să mă bucur mai mult de ceea ce am.” (Darius Răzvan Budău)
- „Când am văzut copiii că vin pe jos din filiale, de la distanțe mari, unii cu șlapii rupți, purtându-i de mână sau în spate pe frățiorii sau surioarele mai mici pentru ca și ei să se bucure de activitățile din campus, m-au impresionat. Urmau să rămână pentru câteva nopți în Internatul folosit în tipul școlii pentru cazarea copiilor. Au lăsat acele câteva «bagaje» grămadă și s-au grăbit să nu piardă fragmentul de film. Dacă pentru noi un campus ni se pare ceva obișnuit, o activitate care are loc în fiecare vară, pentru cei din misiuni, atât copii și tineri, cât pentru întreaga comunitate, este ceva special, de care chiar se bucură. Copiii învață să colaboreze în spirit de echipă, să se susțină reciproc, să se joace respectând reguli, să danseze împreună bansuri, ceea ce este o mare bucurie etc. Un lucru care m-a mișcat a fost să observ răbdarea copiilor atunci când așteptau rândul lor la masă sau atunci când le era sete. Nu se plângeau, nu strigau, ci așteptau... în liniște și răbdare, unii chiar zâmbind. De asemenea un alt lucru a fost să observ cum două fetițe s-au lovit la un moment dat în alergare în timpul unui joc: ambele și-au ascuns fața și durerea, parcă nu-și dădeau voie să plângă și să-și exprime durerea în văzul celorlalți. În ultima zi de campus m-a emoționat profund o fetiță de vreo 3-4 anișori care nu a deschis niciuna din cele patru bomboane pe care le-a primit. Le ținea cu grijă în mânuțele ei mici, alături de un balon. Au fost zile frumoase și pline de emoție, alături de copii și tineri.” (Ana Petrina)
- „Pe mine m-a impresionat, pe lângă numărul mare de copii, cât de receptivi erau ei și activi în activitățile din timpul campusului. Chiar dacă am foarte multe campusuri de vară la activ, m-a impresionat foarte mult energia copiilor și vârstele fragede ale acestora.” (Luca Adrian Mihăeș)
- „Campusul organizat m-a emoționat profund, mai ales pentru că am realizat ce impact poate avea o activitate care pentru noi poate părea banală, dar pentru copiii și tinerii din Maikona a fost ceva unic si nemaiîntâlnit până anul trecut. Mi s-a părut foarte emoționant când am văzut copiii dintr-un sat alăturat care au bătut drumul pe jos timp de două ore pentru a lua parte la campus.” (Ștefana Bolog)
- „În mijlocul deșertului se formează o oază de speranță, asta ar fi imaginea campusului de anul acesta. Când vin peste 750 de copii și 125 tineri pentru a se bucura de activitățile propuse și îți dai seama ca tu ești un reper pentru ei, atunci înțelegi cât de important este voluntariatul pe care îl faci. Viitorul sună bine când vezi că ceva crește frumos la umbra unei biserici în deșert.” (Filip Sescu)
- „De mic copil am avut privilegiul să particip la câteva campusuri, atât ca și participant, cât și ca animator. Însă, dintre toate acestea, Campusul din Maikona a lăsat o puternică impresie asupra mea. Cele două zile de pregătire cu tinerii de aici au fost o provocare: 125 de tineri, mulți care nu au fost niciodată la un campus au trebuit să se pregătească într-un timp extrem de scurt, pentru a avea grijă de peste 750 de copii. Dorința lor de a lua parte la campus, de a-i ajuta pe copii, a fost ceea ce a făcut posibil succesul acestui proiect, iar eu am putut observa de la o zi la alta progresul lor în ceea ce privește organizarea, responsabilitatea lor față de copii și bucuria de a lua parte la această activitate. Copiii, veniți cu mic cu mare, chiar și de la câteva ore distanță de mers, au participat cu toată inima la zilele de campus. Dacă ar fi să aleg ceea ce m-a impresionat cel mai mult în aceste zile, ar fi copiii mici care aveau grijă de frățiorii lor și mai mici: o fetiță de poate 7-8 anișori, care pe tot parcursul zilei l-a cărat în spate pe frățiorul ei mai mic și care avea maximum 2 anișori. Ajutată doar de o bucată de material, ca un șal mai mare, se apleca în față, își așeza fratele pe spate, șalul de o parte și de alta, îl lega și mergea mai departe. Un alt moment, a fost tot în timpul unui joc, când un băiețel de 6-7 anișori, a ieșit de la joc, și-a luat surioara de 2-3 anișori, care urmărea totul de pe margine, de mânuță și a dus-o unde erau canistrele de apă. I-a turnat în cană și i-a dat să bea. M-a emoționat gestul lui, grija pe care i-a purtat-o în acel moment. Îi mulțumesc Domnului și tuturor celor care au făcut posibilă organizarea acestei activități, pentru că au adus o bucurie imensă unor copii și tineri inocenți, care își vor aminti toată viața de experiența aceasta.” (Roberta Diana Avramiuc)
- „Nu am crezut niciodată că un campus te poate încărca cu atât de multă energie. Aici totul s-a simțit diferit. Chiar dacă oboseala s-a adunat, bucuria de pe chipurile lor m-a făcut să conștientizez că fericirea e o alegere simplă.” (Maria Marta Ciobanu)
Bunul Dumnezeu să primească și să răsplătească însutit eforturile tuturor iar Sfânta Maria, Regina Misiunilor, să vegheze și să mijlocească pentru fiecare dintre noi.
Ana Petrina
Album foto
3-9 august 2026: Kenya: Ediția a doua a campusului organizat de Centrul Misionar Diecezan de Iași pentru copiii din Maikona și din filialele învecinate
Kenya: Vizita voluntarilor Centrului Misionar Diecezan de Iași în filialele misiunii din Maikona (I)
În perioada 29 iulie – 12 august 2026, un grup de voluntari ai Centrului Misionar Diecezan de Iași, împreună cu pr. Florin-Petru Sescu, au vizitat misiunea Maikona, Kenya. Principalul scop al acestei vizite a fost organizarea și susținerea unui campus pentru copiii din misiune și din filiale. Pentru a cunoaște mai bine realitatea din misiuni pr. Cezar Chelaru-Dămoc și pr. Anton Bârlescu, preoții misionari care activează în Maikona, au organizat și vizite în toate cele nouă filialele ale misiunii.
