Iugani: Sfinţirea bisericii, consacrarea altarului şi hramul
Comunitatea catolică din Iugani a trăit joi, 22 august 2013, ora 10,30, în ziua hramului, un moment de mare bucurie şi sărbătoare: consacrarea altarului şi sfinţirea bisericii dedicate Sfintei Fecioare Maria, Regină. Evenimentul special din viaţa credincioşilor a fost oficiat de PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, alături de PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, PS Anton Coşa, episcop de Chişinău, şi de un mare număr de preoţi din ţară şi din străinătate.
Creştinii catolici din Iugani şi-au văzut încununate jertfele şi rugăciunile pentru a avea o nouă casă a Domnului, în ziua hramului comunităţii, joi, 22 august 2013, prin consacrarea altarului şi sfinţirea bisericii a cărei patroană este sfânta Fecioară Maria, Regină.
Pancarta cu înscrisul "Bine aţi venit" la intrarea în curte, steguleţele multicolore, varietatea florilor, steagul României, cel al Uniunii Europene, cel al Vaticanului, ca şi ecranul din faţa bisericii vorbeau despre marea sărbătoare a satului.
Şi natura parcă îşi manifesta bucuria printr-o zi splendidă de vară în timp ce nenumăraţi credincioşi în straie de sărbătoare şi costume naţionale băştinaşi, din diaspora şi din împrejurimi, se îndreptau grăbiţi spre noul lăcaş de cult pentru a-i aduce Domnului lauda şi mulţumirea cuvenită.
Mai presus de toate, însă, privirea blândă şi iubitoare a mamei cereşti de pe frontispiciul bisericii îndreptată spre cei prezenţi precum şi sunetul armonios al clopotelor ambelor biserici, ce creau o adevărată simfonie, au copleşit inimile cu pace şi fericire cerească.
În acel cadru atât de frumos, mulţimea imensă adunată aştepta sosirea celor patru episcopi, a preoţilor din diferite localităţi şi a reprezentanţilor autorităţilor civile ce au dorit să împărtăşească bucuria sătenilor.
După cuvântul de salut al PS Petru Gherghel adresat credincioşilor locului, oaspeţilor, autorităţilor de stat locale, judeţene şi centrale, au început ceremoniile sfinte cu o procesiune solemnă a tuturor feţelor bisericeşti prezente.
A urmat apoi salutul părintelui paroh, Marcel Blaj care, însufleţit de emoţia şi bucuria enoriaşilor, a prezentat succint istoricul noii biserici construite. Proiectată în stil gotic având 40 m lungime, 18 m lăţime, 15 m înălţime pe nava centrală şi un turn de 39 m înălţime, noul lăcaş de închinare a fost terminat în doar 4 ani de la sfinţirea pietrei de temelie (26 aprilie 2009) la scurt timp după începutul crizei economice şi financiare fiind rodul credinţei, al rugăciunii şi al sacrificiului iugănenilor curajoşi şi încrezători în milostivirea lui Dumnezeu şi a Maicii sale.
Ceremoniile au continuat cu binecuvântarea apei cu care au fost stropiţi pereţii noului spaţiu sacru şi poporul din jurul lui. Înconjurată în exterior de pânza albă ţinută de naşii ce purtau eşarfele cu însemnul special pregătit pentru evenimentul sfinţirii, biserica putea fi asemuită unui copil ce aştepta apa botezului pentru a se bucura pe deplin de sfinţenia Celui ce este sfinţenia însăşi.
A fost de-a dreptul emoţionant momentul când episcopul lovind uşor, de trei ori, în uşile casei Domnului a cerut deschiderea lor prin cuvintele Scripturii: "Deschideţi-vă voi, porţi veşnice, ca să intre Regele măririi", după care s-a intrat în biserica atât de maiestoasă încât părea o regină aşezată pe un tron regal.
Îmi părea că se intra prin acea poartă a cerului în Ierusalimul ceresc unde se vedeau: coloanele bisericii ca două braţe ridicate în rugăciune, decorul multicolor al ferestrele şi pereţilor, coroana regală a Mariei simbolizată de candelabrul iluminat al celor 154 de becuri, pe mama şi Regina noastră în impunătoarea icoană mozaicală de deasupra altarului, iar în centru era tabernacolul, inima Bisericii, cu cel ce este regele inimilor învăluit de miresmele florilor şi al rugăciunilor.
Totul ne invita la contemplarea frumuseţii divine oglindită în sfânta Fecioară Maria despre care aminteşte Sfânta Scriptură: "Regina stă la dreapta ta îmbrăcată în haină aurită, bogat înfrumuseţată".
Frumuseţea sfintei Fecioare Maria, Regină s-a reflectat şi în omilia ţinută de PS Anton Coşa, episcop de Chişinău, care a subliniat mult ideea frumuseţii de a fi împreună în casa Domnului căci: "Acolo ne ridicăm ochii spre cer şi redescoperim întreaga familie a lui Dumnezeu pe fraţii şi surorile noastre. Într-o lumea în care oamenii cred că pot face totul singuri, tind să se izoleze unii de alţii, nu mai găsesc timp să-l asculte pe aproapele, Dumnezeu ne oferă o poartă a cerului în care se realizează comuniunea oamenilor cu Dumnezeu şi a oamenilor între ei". Predica s-a încheiat cu îndemnul: "Să iubiţi mult Biserica, să vizitaţi lăcaşul sfânt şi veţi descoperi că nu sunteţi singuri".
Frumuseţea binecuvântării revărsate prin mâinile Mariei s-a făcut vizibilă şi prin celebrarea propriu-zisă a consacrării altarului şi sfinţirii bisericii ce includea: Litania tuturor sfinţilor, rugăciunea de consacrare, ungerea cu sfânta crismă a altarului de către PS Petru Gherghel, precum şi a pereţilor bisericii de către PS Aurel Percă şi PS Cornel Damian, aşezarea în altar a relicvelor sfintei Tereza a Pruncului Isus şi a fericitului Ioan Paul al II-lea, tămâierea altarului şi a bisericii, iar în final prin împodobirea altarului cu flori şi lumânări.
Frumuseţea bunătăţii Reginei Cerului şi a pământului am perceput-o şi la momentul ofertoriului când, pe lângă darurile obişnuite, a fost oferită o mare cruce de cristal dăruită de către Fundaţia Haelfende Haende din Germania prin domnul Alois Kapll.
Frumuseţea iubirii inimii Reginei sufletelor noastre strălucea şi pe chipurile atâtor creştini ce s-au împărtăşit cu trupul şi sângele lui Isus prin mâinile episcopilor în biserică şi prin mâinile preoţilor în curtea bisericii devenită şi ea neîncăpătoare.
Frumuseţea delicateţei Mamei cereşti s-a vădit apoi şi în citirea decretului pentru consacrarea altarului şi sfinţirea bisericii precum şi în distincţiile de vrednicie acordate părintelui paroh Marcel Blaj, constând într-o cruce jubiliară şi o Diplomă de onoare ca semn al preţuirii pentru ridicarea noului lăcaş de cult şi al întregii activităţi pastorale desfăşurate.
Frumuseţea Maicii Preacurate a fost exprimată şi de cântecele înălţătoare ale corului ca şi în mulţumirea personală şi colectivă a părintelui paroh, adresată la finalul sfintei Liturghii bunului Dumnezeu şi Maicii sale, autorităţilor religioase şi civile locale, judeţene şi centrale, oaspeţilor, enoriaşilor generoşi şi foarte generoşi, binefăcătorilor ştiuţi şi neştiuţi din ţară şi din străinătate, ca şi în momentul de destindere oferit cu voioşie de copii satului printr-un spectacol de dansuri populare urmat de o agapă frăţească cu nelipsitul cozonac tradiţional românesc şi alte bucate speciale.
Aşa s-a încheiat un moment liturgic deosebit, o zi istorică, ce a pus în lumină milostivirea Domnului şi iubirea Mamei şi Reginei noastre, dărnicia atâtor inimi generoase şi destoinicia părintelui paroh în realizarea noului loc de întâlnire divino-umană ce constituie o punte între cer şi pământ, o nouă scară a lui Iacob pe care urcă rugăciunile, adoraţia, aspiraţiile, bucuriile, necazurile credincioşilor prin intermediul celei mai umile slujitoare a Domnului.
Pentru darul frumuseţii contemplate cu prilejul sărbătorii unice şi minunate din Iugani, sufletele noastre îl preamăresc pe Domnul şi-i aduc un prinos de mulţumire prin mijlocirea sfintei Fecioare Maria, Regină. Ei îi încredinţăm pe cei dragi, Biserica, lumea, pe cei ce se vor închina în noua casă a Domnului şi purtând-o în inimă îi exprimăm cinstirea noastră astfel:
Vibrând de bucurie inimile noastre îţi cântă
Ave, o Preacurată, Mamă şi Regină sfântă,
În frumuseţea ta cerească ne înveşmântă
Ne învredniceşte să-ţi privim coroana aurită
În adorarea Regelui de mantia-ţi învăluită.
Sr. Iosefina Rediu, CIN
***
Înregistrarea video de la eveniment poate fi vizionată aici.
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 22 august: Iugani: Sfinţirea bisericii, consacrarea altarului şi hramul
*
Bucuria evenimentului a fost întregită de către Elena Gabor, care a evocat istoria bisericii catolice din Iugani într-o formă originală:
La început era Cuvântul
Prin care Domnul a creat pământul
Şi toate câte în univers există
Tot prin Cuvântul Domnului rezistă
Şi de când Domnul le-a creat pe toate
Pământ şi Cer şi orice vietate
Lucrează şi ne ajută neîncetat
Ca noi să ne modernizăm treptat
Toate cele afirmate
Ne sunt astăzi confirmate
De-a noastră biserică nou consacrată
Sfintei Fecioare Maria, Regină închinată
N-a fost de la început aici
Lăsată de străbunici
Ci înaintea ei în sat
Cel puţin două au mai exista
Una veche foarte mică
Din lemn era construită
Nu ştim dar din glas în glas
Se spune că ar fi ars
Dar apoi în 1895 plin de avânt
Şi ajutat de Domnul Sfânt
Pr. Andrei Czamata a mobilizat
Toată suflarea din sat
Cinci ani au muncit din greu
Să-i construiască lui Dumnezeu
O casă unde să poată oricine
Să vină să i se închine
Iar această biserică a rămas în picioare
Chiar şi după cele două războaie mondiale
Moştenire de la străbuni pentru toţi
A lor copii şi nepoţi
Şi au trecut decenii în care
A fost mereu în renovare
Căci fiecare paroh venit găsea
Câte ceva de lucru la ea
Fie un colţ era lăsat
Sau acoperişul spart
Ori era neîncăpătoare
Pentru comunitatea tot mai mare
Şi au trecut aproape 120 de ani
Peste bătrâna biserică din Iugani
Ani în care în ea s-au celebrat
Sacramente rând pe rând neîncetat
Dar o vorbă între români s-a răspândit
Tot ce începe are mereu şi un sfârşit
Pentru vechea biserică din Iugani
Sfârşitul a început acum vreo 10 ani
Când o schimbare s-a produs în sat
Şi un alt Paroh în Iugani a fost mutat
Era părintele Blaj Marcel
Om hotărât şi plin de zel
Ce avea deja în minte croit
Un plan bine stabilit
Ca în Iugani să muncească
Biserică mai mare sa construiască
Dar ca un atlet vestit
Bun şi bine pregătit
Nu s-a înscris să concureze
Fără să se antreneze
La început a renovat
Şi în Dispensar a transformat
Casa pensionarului ce era nelocuită
De pr. Anton Peţ demult construită
Apoi a tot alergat
Muncitori a adunat
Ca să poată cât mai bine
Parohia s-o termine
Mergând prin cimitir vedea
Că loc prea mult nu mai era
Ce-a făcut? Cum s-a gândit?
Cimitirul l-a mărit
Iar când în sat au sosit
Trei surori cu drag le-a primit
Şi dispus le-a ajutat
Grădiniţă au ridicat
Pentru copiii isteţi
Şi fetiţe şi băieţi
Cât era ziua de lungă
Era foarte mult de muncă
Iar părintele Marcel
Era paroh singurel
Şi avea nevoie mare
De mai multe ajutoare
Pe care Domnul Preasfânt
I le-a trimis rând pe rând
Cel mai important ajutor
A fost părintele Dancă Anton
Care nu din întâmplare
Ajungând la pensionare
A venit iar la Iugani
Cum a fost şi în urmă cu mulţi ani
Când fiind Paroh a renovat
Vechea biserică din sat
Atunci însa n-a putut
Să facă tot ce-ar fi vrut
Dar s-a zbătut şi-a lucrat
Cât securiştii n-au observat
Chiar dacă 20 de ani au trecut
Pr. Anton nu s-a schimbat prea mult
Ci este aşa cum şi-l aminteau
Toţi iugănenii care-l mai cunoşteau
Tot hotărât ca să lucreze
Iuganiul să-l modernizeze
Şi să ne apropie mereu
De Tatăl Sfânt de Dumnezeu
Dar cum să se apuce ei oare?
De marea şi vasta lucrare
Când parcă mai trebuia
Pentru istoria satului încă ceva
Atunci pr. Anton şi pr. Marcel
Veseli cum sunt ei de fel
S-au zbătut şi au organizat
Ziua tineretului la noi în sat
Adunând din toată Dieceza de Iaşi
Mii de tineri bucuroşi entuziaşti
Dar cu încheierea acestui eveniment
S-a încheiat şi timpul pentru antrenament
Doi preoţi fiind s-au tot gândit
Că ar fi cam necinstit
După atâtea mari proiecte
Domnul cât să mai aştepte
S-au sfătuit şi s-au consultat
Şi cu oamenii din sat
Cam pe unde să dea viaţă
La biserica măreaţă
Locul fiind ocupat
Parohia veche au stricat
Dar fiind metri puţini
Au apelat la vecini
Şi terenul a fost mărit
Atât cât a trebuit
Şi au găsit un arhitect
Mihai Maica om deştept
Şi-a întocmit acest proiect
Meşter bun Herciu Cornel
A contribuit şi el
A căutat şi a adunat
Numai muncitori din sat
Şi în 2009 cu bucurie
A fost sfinţită piatra de temelie
Dar pentru un aşa proiect
Era nevoie de buget
Aşa că Pr. Anton şi pr. Marcel
S-au străduit în chip şi fel
Au întins mâna s-au rugat
Ban cu ban au adunat
Pentru ca într-o zi cu bine
Lucrarea să o termine
Muncitori buni s-au găsit
Totul era pregătit
Şi au început ordonat
Temelia au turnat
Continuând au tot lucrat
Pereţii i-au ridicat
Şi parcă în pas grăbit
Biserica au acoperit
Apoi crucea au ridicat
Să străjuie întregul sat
Iar în 2011 de hram a venit
PS Petru Gherghel şi-a sfinţit
Patru clopote gigant
S-anunţe întregul sat
Când e timpul ca să vie
Zi de zi la Liturghie
Şi s-alunge zi noapte sau seară
Furtunile violente de vară
Iar când biserica toată
Era pe exterior aproape terminată
A fost ridicată pe frontispiciu pentru intronizare
Statuia sfintei Maria a noastră protectoare
Şi apoi neîncetat
Lucrările au continuat
Geamurile au fost schimbate
Cu vitralii pline de însemnătate
O parte din ele prin desen nu prin cuvinte
Misterele sf.Rozariu ni le aduc aminte
Iar cele de mai sus ne cheamă
Să recităm Litania Lauretană
Şi staţiunile până în faţă
Toate pe rând au prins viaţă
Din mozaic fiind construite
De mâini foarte iscusite
Iar în faţă mereu zâmbind
Pruncul în braţe ţinând
E sfânta Maria, Regină iubită
Tot din mozaic construită
Şi ca biserica toată
Să poată fi luminată
S-au montat în grabă mare
Foarte multe reflectoare
Şi un candelabru mare
Când lucrările treptat
Rând pe rând s-au încheiat
Biserica de îndată
A şi fost inaugurată
Cu mult fast şi bucurie
În 2012 de Neprihănita Zămislire
Dar apoi dilemă mare
Ce să facă cu vechea biserică oare?
Au vorbit s-au consultat
Cu PS cu arhitectul şi cu oamenii din sat
Şi au spus că ar fi bine
Biserica veche să o dărâme
Deci cum iarna a plecat
De treabă s-au apucat
Vechea biserică au demolat
Numai turnul a fost lăsat
Şi în grotă transformat
Iar curtea amenajată
Foarte frumos aranjată
Însă timpul a trecut
Şi iată astăzi am ajuns
Ziua măreaţă în care
Participăm la a bisericii consacrare
Zi cu adevărat deosebită
Ce va fi de toţi pomenită
Căci un aşa eveniment n-o să mai existe
În sat decenii de acum înainte
Dar pentru toate mulţumim lui Dumnezeu
Căci sigur fără ajutorul Său
Nimic din ce este aici clădit
Nu ar fi fost construit
Şi am vrea să mai aducem mulţumire
Pr. Anton şi pr. Marcel care cu atâta dăruire
Au muncit şi-au alergat mereu
Construind acest locaş lui Dumnezeu
Le dea Domnul sănătate
Să muncească mai departe
Tot în via Tatălui
Căci mare-i ogorul Lui
Mulţumim şi Primăriei Mirceşti care a ajutat
Mereu cât timp lucrările s-au derulat
Dar şi celor care în aceşti ani
S-au rugat şi au contribuit cu bani
N-avem timp şi nici nu ştim
Pe toţi acum, să-i numim
Dar să ştiţi de acum ani buni
Vor fi amintiţi în rugăciuni
Unii dintre ei s-au dus
Ne privesc din ceruri sus
Şi noi ştim că şi-au primit
Răsplata ce li s-a cuvenit
Mulţumim la toţi ce aţi participat
La a noastră sărbătoare din sat
Preasfinţiilor voastre episcopi aici de faţă
Ce aţi făcut sărbătoarea aşa măreaţă
Vouă preacucernici preoţi ce aţi acceptat
Invitaţia de a vă bucura cu întregul sat
Vouă credincioşilor care
Aţi venit în număr aşa de mare
Şi celor ce nu au venit
Dar prin internet ne-au urmărit
Să vă dea tuturor Domnul în dar
Sănătate şi mult har
A sa binecuvântare
Şi o sărbătoare frumoasă în continuare.
Elena Gabor
