Duminică, 30 iulie 2017, comunitatea catolică din Iugani a trăit un eveniment religios, deosebit, prilejuit de Liturghia de mulţumire şi rămas bun a păstorilor ei sufleteşti. Preoţi, persoane consacrate, autorităţi civile, locale, colaboratori, credincioşi de aproape şi de departe, i-au înconjurat cu prezenţa pe pr. paroh Marcel Blaj precum şi pe pr. vicar Eusebiu Tulbure, pentru a celebra un dar, o bucurie, o mulţumire.
După ce în zilele anterioare au trăit emoţia despărţirii de pr. Anton Dancă, fost paroh şi pensionar generos al comunităţii timp de aproape 25 de ani, duminică, sătenii s-au adunat la o altă Liturghie de mulţumire şi rămas bun. Era frumos să vezi cum în răcoarea dimineţii cu mic cu mare, toţi împreună, creştini grăbiţi se îndreptau spre biserică, spre casa lui Dumnezeu şi a Maicii sfinte.
Celebrarea liturgică a început cu intonarea cântecului Iată-mă, Doamne, vin la Tine... cânt de laudă să cânt tot mereu, urmat de cuvântul de salut al pr. dr. Fabian Doboş, delegat din partea Episcopiei de Iaşi, care, în sintonie cu cântecul, a invitat mulţimea adunată la rugăciune de laudă şi mulţumire şi pentru darul celor 14 ani de păstorire ai părintelui Marcel Blaj.
Lecturile citite cu atenţie de către copii satului îmbrăcaţi în costume naţionale, cântările corale special alese, decorul floral al bisericii, îţi înălţa gândul la Dumnezeu izvorul oricărui har şi dar.
Evanghelia a fost proclamată de pr. Egidiu Condac, director al Centrului Caritas Iaşi, iar predica, ţinută de către pr. dr. Fabian Doboş, a scos în evidenţă ideea comorii credinţei ascunsă în inima fiecărui creştin, credinţă primită la Botez şi hrănită de părinţii şi bunicii noştri cu preţul a mari sacrificii şi chiar a martiriului. Cele afirmate au fost întărite de un exemplu personal legat de o carte din 1944, ascunsă şi găsită în podul casei părinţilor săi, având fotografia regelui României şi titlul Nimic fără Dumnezeu. Datorită jertfei înaintaşilor noştri - sublinia părintele - ne bucurăm astăzi şi de biserica vie din Iugani.
Hrăniţi la masa Cuvântului şi apoi la masa euharistică cu trupul şi sângele lui Cristos, credincioşii au simţit bucuria prezenţei Domnului continuată şi prin cântecul instrumental al vioarei unui copil obişnuit cu sunetele ei, melodioase.
Momentul special al zilei a avut loc înainte de binecuvântarea finală prin manifestarea recunoştinţei şi preţuirii preoţilor noştri.
"Părintele Marcel este o comoară". Acesta a fost primul cuvânt rostit din inimă în numele comunităţii din Iugani, de domnul Petre Antăluţ, primar al comunei Mirceşti, care a adresat cuvinte de mulţumire preoţilor amintiţi pentru slujirea preoţească, rodnică, pe plaiuri iugănene.
Cuvinte de recunoştinţă manifestate au venit şi din partea Fundaţiei "Speranţa Bolnavilor" (Barticeşti), prin medicul de familie activ la Dispensarul din Iugani, dr. Melinda Cârcu, care a sintetizat totul în cuvintele: "Aţi fost omul care sfinţeşte locul".
Pr. Egidiu Condac, ca reprezentant al Centrului Caritas Iaşi, pentru buna colaborarea în domeniul îngrijirii bătrânilor şi bolnavilor la domiciliu, şi-a exprimat mulţumirea oferind pr. Marcel un simbol, o diplomă de recunoştinţă.
Şi copiii satului au avut un gând de mulţumire adresat în mod deosebit părintelui vicar, Eusebiu Tulbure, pentru privirea predilectă îndreptată spre ei (şi spre tineri) cu mult zel şi dăruire.
A intervenit şi pr. dr. Fabian Doboş, relatând despre colaborarea armonioasă din Iaşi, perioadă în care se ocupa de pastoraţia tinerilor, iar pr. Marcel de cea a copiilor. Ulterior, ca profesor de istorie, pr. Eusebiu Tulbure avea să-i fie student la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi. Practic aveam în faţa ochilor trei generaţii: un maestru actualmente paroh, un ucenic şi un student. La final i-a înmânat pr. Marcel o Diplomă de onoare şi crucea fericitului episcop martir, Anton Durcovici, cu binecuvântarea PS Petru Gherghel şi a PS Aurel Percă, ca semn de preţuire pentru jertfa şi munca pastorală desfăşurată.
Au urmat apoi tinerii satului cu darul concret al comunităţii parohiale simbolizat de îmbrăcămintea preoţească şi mariană, specifică patroanei comunităţii, sfânta Fecioară Maria, Regină. Unul însă a fost mai special. Un tablou cu fotografii ce oglindesc ceva din slujirea sa sacerdotală, în Iugani.
La acestea s-a adaugat şi poezia originală şi amplă cuprinsă la final.
Momentul special şi emoţionant al recunoştinţei a fost încheiat de preoţi.
Pr. Eusebiu Tulbure, după ce a mulţumit pr. paroh Marcel Blaj, pr. Anton Dancă, copiilor, tinerilor, întregii comunităţi, pentru dragostea şi sprijinul oferit, a adăugat versetul biblic: "Acolo unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră".
Pr. Marcel nu a dorit să ţină un discurs, dar a subliniat faptul că totul a fost posibil datorită spiritului de echipă dintre preot şi comunitate. A mulţumit din inimă şi ne-a salutat cu invitaţia revederii la Butea.
Ştim cum însufleţit de entuziasmul şi bucuria primei misiuni de paroh, pr. Marcel l-a slujit pe Dumnezeu şi sufletele încredinţate cu o atitudine de totală şi dezinteresată dăruire de sine. Terminarea casei parohiale, reabilitarea dispensarului medical, construcţia noii biserici, transformarea bisericii vechi într-o grotă închinată Maicii Domnului, ridicarea grădiniţei de copii sub privirea sa, gardul împrejmuitor al cimitirului, construirea unui monument dedicat eroilor căzuţi în războaiele mondiale, sunt iniţiative frumoase întreprinse în folosul enoriaşilor.
Pe lângă acestea chipul luminos, vorba bună, deschiderea şi disponibilitatea arătată tuturor, au creat o relaţie de încredere, credincioşii găsind o mână întinsă în persoana pr. Marcel, chiar şi pentru lucrurile materiale.
Buchete de flori, aplauze reciproce, cântarea tradiţională La mulţi ani au încheiat momentul special în care am celebrat un dar, o bucurie, o mulţumire, toţi împreună, păstor şi turmă, în prezenţa Domnului şi a celei mai frumoase mame şi regine, sfânta Fecioară Maria.
Ce poate fi mai frumos şi aducător de fericire decât a mulţumi Domnului pentru darul preoţiei, pentru slujirea pastorală rodnică a preoţilor noştri, pentru bucuria mărturiei de credinţă oferită şi primită în vieţile noastre. Cu bucurie ne asumăm cuvintele psalmistului şi exclamăm acum: "Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita nicicând de binefacerile sale".
Sr. Iosefina Rediu, CIN
* * *
La plecarea preoţilor
Azi, la sfânta Liturghie,
Toţi cu drag ne-am adunat
Să aducem mulţumire
Domnului cel preaînalt,
Căci în urmă cu paisprezece ani
A privit blând spre Iugani
Şi-a trimis la noi în sat
Paroh tânăr, plin de zel,
Pe părintele Marcel.
El, pe calea mântuirii,
Pe tot omul să-l conducă
Şi pe-oiţe rătăcite
La staul să le aducă.
Preacucernice Părinte Marcel,
La noi în sat când aţi venit
Nimeni nu s-ar fi gândit
Cât eraţi de hotărât
Să munciţi în acest sat
Ce v-a fost încredinţat.
Aţi venit şi v-aţi rugat
Dumnezeu v-a ajutat,
Maica sfântă v-a privit
Şi din ceruri v-a zâmbit.
Aţi fost mult încurajat
Şi de credincioşii din sat,
Ştim că nu v-a fost uşor
Căci seiful era gol,
Ban cu ban aţi adunat
Casa Pensionarului aţi renovat
Făcând dispensar în sat.
Parohia nou clădită
Nu putea fi locuită,
Vreo doi ani aţi mai lucrat
Clădirea aţi terminat.
Era mic şi-nghesuit ,
Cimitirul l-aţi mărit.
Din străini, când au venit
Surorile, cu drag le-aţi primit,
Bucuros le-aţi ajutat
Grădiniţă au ridicat.
Însă, dragă Părinte Marcel
Eraţi paroh singurel
Şi la orice sărbătoare,
Comunitatea fiind cam mare,
Chemaţi câte-un preot pensionar
Să stea în confesional
Şi alţi preoţi tinerei,
La Liturghii ajutau şi ei.
Dar Domnul nostru, Isus
A privit, din cer de sus,
Şi-a trimis ca ajutor
Pe părintele Anton,
Care, nu din întâmplare,
Ajungând la pensionare,
A venit iar la Iugani
Unde-a fost paroh opt ani.
Însă atunci nu a putut
Să facă tot ce-ar fi vrut,
Dar acum a ajutat
Cu mult drag al nostru sat,
Moral şi spiritual
Şi cu bani din buzunar!
Şi tot Sfinţia sa, a gândit
Că sunteţi cel mai potrivit,
Pentru munca depusă atâţia ani
Să fiţi cetăţean de onoare
Al satului Iugani.
Cu mult drag aţi organizat
Ziua tineretului la noi în sat,
Pentr-un aşa eveniment, adică,
Biserica noastră era mică!
Însă locul potrivit
Pe stadion aţi găsit,
Pe-acel loc improvizat
Mii de tineri s-au rugat şi s-au distrat.
Dar trecând acest eveniment,
Şi fiind mereu prezent
La altar, la rugăciune,
Unde venea multă lume
Era iarnă, era vară,
Stăteau multe persoane pe-afară,
Biserica fiind ne-ncăpătoare
Pentru comunitatea noastră mare.
V-aţi gândit şi v-aţi rugat,
Dumnezeu v-a ajutat
Să construiţi biserică nouă în sat
Şi-aţi fost foarte încântat
Când lucrarea aţi demarat.
Terenul era cam mic...
La vecini aţi mai cerşit
Şi terenul l-aţi mărit.
Aţi găsit şi-un arhitect
Să-ntocmească-acest proiect,
Iar în anul Domnului 2009, cu mare bucurie
A fost sfinţită piatra de temelie.
Dar greul era abia la-nceput...
Părinte, aţi fost tare şi nu v-aţi pierdut,
Credinţă în Domnul mereu aţi avut
Şi-n Maica lui Sfântă, ce v-a fost scut.
Bani nu erau, dar ajutat de Dumnezeu
Aţi stat cu mâna întinsă mereu:
La credincioşii din Iugani,
La binefăcătorii germani,
Pe la noi, la Primărie,
La Iaşi, la Episcopie,
La preoţii noştri din sat...
Chiar şi anonimi au dat!
Multă lume s-a rugat,
Duhul Sfânt v-a ajutat
Dar, cel mai bine, Sfinţia ta ştie
Câte nopţi aţi avut insomnie
Având mereu datorie.
El, Dumnezeu, v-a dat acest dar
Să fiţi cel mai bun gospodar!
Însă şi pentru cele sfinte
Aţi fost prezent mereu, Părinte:
Liturghii aţi celebrat,
De păcat ne-aţi dezlegat,
La sfânta masă neîncetat
Cu mult drag ne-aţi invitat;
Mulţi copii aţi botezat,
Tinerii i-aţi cununat,
Iar pe cei ce nu mai sunt acum
I-aţi însoţit pe ultimul drum.
Şi muncind cu drag mereu
Pentru noi şi Dumnezeu,
A venit şi ziua mult aşteptată
Biserica a fost inaugurată
Cu mult fast şi bucurie
În 2012, de Neprihănita Zămislire.
După ce biserica nouă a fost inaugurată,
Biserica veche a fost dărâmată,
Însă ne-a rămas ca amintire
Turnul şi-această mică clădire,
Ce-n Grotă a fost transformată,
Reginei Preasfântului Rozariu închinată.
Iar în faţă, o mică grădină cu flori,
Unde ziua, seara sau în zori,
Sunteţi cufundat în rugăciune
Aducând Domnului laudă şi mulţumire.
În spate, bine aţi gândit,
O mică capelă aţi construit
Pentru cei ce trec la Domnul
Să le fie dulce somnul,
Să stea pentru puţin timp
Pân s-or duce la mormânt.
Când biserica fu terminată,
Sfintei Fecioare Maria Regină a fost încredinţată
Numită, în urmă cu mulţi ani,
Patroană iubită a satului Iugani.
În gustar, ziua douăzeci şi doi,
Printr-o mare sărbătoare,
A fost sfinţită biserica-n care
Se ţine această celebrare.
Însă anii ce-au urmat,
Tot cu râvnă aţi lucrat.
Aţi avut, precum se ştie,
Încă multă datorie,
Dar nu v-aţi descurajat
De-alt proiect v-aţi ocupat.
Cimitirul fiind tot mic,
În sfârşit, aţi reuşit,
Să extindeţi spre Teţcani,
Cimitirul din Iugani.
Părinte, la noi, în acest sat,
În toţi anii cât aţi stat
Multe sărbători aţi organizat!
De le-am pomeni pe toate,
Am putea scrie o carte.
Dintre toate-acum dorim,
Doar una să amintim:
Acum, vreo doi ani, sub soare,
La noi, mare sărbătoare!
Preasfinţitul, la Iugani,
A numit noii vicari.
Preoţi tineri, nou sfinţiţi
La noi bine-au fost primiţi
Şi-am primit şi noi drept dar
Pe părintele Eusebiu, ca vicar.
Mărunţel şi cam timid...
Normal! Ca la orice început,
Dar în timp s-a arătat
Preot cu multe haruri înzestrat,
Căci cu drag a împlinit
Misiunea ce-a primit,
Preot pe veci, ales de Dumnezeu,
Să fie în lumea asta mereu
Ce-a fost şi Fiul Său.
La sfânta Liturghie
Este mereu prezent
Şi cu multă pietate,
Adorând preasfântul sacrament.
Pe copii, pe tineret
I-a atras ca un magnet.
Când era nevoie, câte-o dată,
Lucra la roabă sau lopată
Ori cu parohu-mpreună,
Udau florile-n grădină.
În acest timp, de doi ani,
Am avut mereu prezenţi
Cei trei preoţi permanenţi,
Uniţi precum o familie-n care
Nu există dezbinare.
Aţi muncit cu drag şi spor
În al Domnului ogor,
Dar veni şi ziua în care,
Precum Isus înainte de Înălţare
Nu a lăsat apostolii grămadă;
I-a trimis în lumea întreagă
Să predice neîncetat,
Cuvântul Domnului să fie semănat.
Tot aşa, Preasfinţitul, pe voi
Vă trimite de la noi
Să vestiţi mereu cuvântul
Pe aproape-ntreg pământul.
Părintele Anton - la Bârnova lângă Iaşi;
După atâţia ani de muncă
La o bine şi meritată odihnă,
Dar Sfinţia sa ne-a promis
Şi din toată inima a zis:
Când Domnul la el îl va chema,
Nu ştim când se va-ntâmpla,
Se va întoarce iar în sat
Unde-un sfert din viaţă-a stat.
Părintele Eusebiu - la Săbăoani,
Nu departe de Iugani,
Dar sperăm că într-o zi
Ca paroh va reveni.
Părintele Marcel va pleca
Trecând Siretul - la Butea.
De pe deal, de-acolo sus,
Va privi mereu spre-apus,
Unde va putea vedea
Această biserică - opera sa.
Părinte, sperăm că, peste ani,
Veţi reveni din nou la Iugani,
Ca paroh sau pensionar
Slujind zilnic la altar
Cu mult drag şi bucurie
În această parohie.
Dragi părinţi, noi toţi voim
Sincer să vă mulţumim
Pentru tot ce aţi făcut
În anii care-au trecut.
Ne cerem acum iertare
Pentru clipele în care
Am greşit, n-am ascultat,
Uneori v-am supărat.
Ne rugăm lui Dumnezeu
Să vă ajute tot mereu
Şi la bine şi la greu,
Curaj! Munciţi mereu cu spor
În al Domnului ogor!
E scurtă suferinţa,
Dar mare şi din plin va fi,
În ceruri biruinţa!
Maica Sfântă, preacurată
Să vă fie-al vieţii scut,
Să vă răsplătescă-n ceruri
Pentru binele făcut!
Duhul Sfânt să vă-ntărescă
Cu lumina sa cerească,
De duşmani să vă păzească,
De cel rău să vă ferescă!
Să vă fie-n viaţă faruri
Ale sale şapte daruri
Şi îngerii, în felul lor,
Să vă cânte cu al nostru cor!
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 30 iulie: Iugani: Liturghie de mulţumire şi rămas bun
