Iaşi (ITRC): Simpozionul "Credinţa dintotdeauna şi omul de astăzi"
Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif", din Iaşi, în colaborare cu Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi (Facultatea de Teologie Romano-Catolică şi Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei) şi Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, a găzduit joi, 14 martie 2013, simpozionul cu tema "Credinţa dintotdeauna şi omul de astăzi".
Conferinţele simpozionului au început la ora 9.30. Deschiderea inaugurală a aparţinut pr. dr. Benone Lucaci, rector al Institutului, şi PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi. Părintele rector a precizat în deschiderea lucrărilor că acest simpozion are o conotaţie deosebită dată fiind bucuria alegerii noului Sfânt Părinte Francisc. Totodată, părintele a precizat că iniţiativa emeritului papă Benedict al XVI-lea prin deschiderea acestui An al Credinţei a suscitat şi a dat naştere la numeroase iniţiative în Biserica universală şi în Bisericile particulare din întreaga lume. În acest sens, prezentul simpozion răspunde invitaţiei Sfântului Părinte de a scruta misterul revelat cu resursele raţiunii luminate de credinţă. Titlul simpozionului surprinde principala indicaţie din Porta fidei, documentul de deschidere a acestui an special. Acest simpozion, a precizat pr. Lucaci Benone, doreşte să aducă un plus de lumină pe drumul omului spre întâlnirea cu Dumnezeu.
PS Petru Gherghel în discursul său a făcut apel la anunţul deschiderii Anului Credinţei, care, a precizat Excelenţa Sa, este o invitaţie la o atentă şi reînnoită convertire la Domnul, la exigenţa de a redescoperi drumul credinţei. Poarta credinţei este mereu deschisă, de aceea în această societate marcată de criză nu putem accepta ca sarea să fie insipidă şi lumina credinţei să fie ascunsă. Preasfinţitul a salutat cu bucurie iniţiativa acestui simpozion şi le-a mulţumit conferenţiarilor pentru munca realizată, dar şi celor prezenţi pentru disponibilitatea lor.
În prima parte a simpozionului moderată de pr. conf. dr. Ştefan Lupu, prima conferinţă a fost susţinută de PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi. Preasfinţitul a expus situaţia credinţei în teritoriile de misiune. De curând întors din Kenya, teritoriu de misiune în care îşi desfăşoară activitatea pastorală preoţi din Dieceza de Iaşi, Excelenţa sa a declarat că şi credinţa, asemenea iubirii, este un dar care prin natura sa nu se poate închide în sine, dar se cere dăruit mai departe celorlalţi. De aceea, fiecare creştin care a primit prin botez darul credinţei este dator să-l comunice. Caracterul misionar al Bisericii se realizează în baza darului credinţei. În acest sens trebuie să reluăm elanul primelor comunităţi creştine preocupându-ne în acelaşi timp de reînnoirea adeziunii comunitare la Evanghelia lui Cristos. Biserica este conştientă că trebuie să transmită darul pe care ea l-a primit.
Următorul conferenţiar, pr. prof. Alois Bulai a evidenţiat modul în care era înţeleasă credinţa în Vechiul, respectiv Noul Testament. Credinţa omului Vechiului Testament este raportată în mod constant la revelaţie, iar Noul Testament credinţa îşi păstrează aceste dimensiuni dobândite. Omul priveşte realităţile creaţiei, un spaţiu amplu pe care Dumnezeu îl foloseşte pentru a-l interpela. Iniţiativa aparţine lui Dumnezeu, nu prin limbaj obişnuit, ci aşa cum ne dezvălui Ps 104, cu un limbaj care se propagă până la marginea pământului prin realităţile create. Spaţiu şi timpul îl revelează pe Dumnezeu în activitate. De aceea omul trebuie să-i răspundă în credinţă lui Dumnezeu care i se dezvăluie.
Pr. dr. Iulian Faraoanu, în conferinţa intitulată Credinţa, calea dreptăţii omului în Scrisoarea către Romani, a expus teza justificării omului prin credinţă, plecând de la textul paulin al Scrisorii către Romani. Părintele a evidenţiat faptul că încrederea omului în Dumnezeu este semnul credinţei în Cristos, iar această credinţă este cea care-l îndreptăţeşte pe om în faţa lui Dumnezeu. Omul trebuie însă să conştientizeze faptul că dreptatea lui Dumnezeu nu este asemănătoare cu dreptatea sa. Dreptatea lui Dumnezeu îl îndreptăţeşte pe cel care este capabil şi gata să se încreadă în El. Dumnezeu îl scoate pe om din păcat şi îl conduce pe om la o stare de dreptate, căci legea nu îi poate oferi justificarea. De aceea Paul propune credinţa ca şi cale privilegiată: omul trebuie să recunoască că are nevoie de un altul în care să îşi pună încrederea (in-credere). Credinţa este calea prin care omul poate să fie drept înaintea lui Dumnezeu.
În conferinţa ce a purtat titlul Botezul, poarta credinţei, pr. dr. Daniel Iacobuţ, făcând paralelă între documentul Porta fidei şi sacramentul botezului, a căutat să evidenţieze cum botezul reprezintă pentru creştin poarta credinţei, o poartă a vieţii în Duh; poartă ce deschide calea spre celelalte sacramente. Existenţa acestei porţi presupune acţiunea unei treceri: de la o stare existenţială la o altă condiţie. Astfel, prin botez creştinul participă la marea trecere a lui Cristos de la moarte la viaţă, aşa încât cei botezaţi devin asemenea lui Cristos în toate. Raportul credinţei şi al botezului, a precizat părintele, este ilustrat de întreaga celebrare a sacramentului, care nu este altceva decât o celebrare a credinţei. Aşadar, trecerea prin poarta credinţei presupune ieşirea, atât a persoanei cât şi a Bisericii, în vederea unui contact, a unei întâlniri în dialog prin depăşirea pragului, aşa încât omul să poată intra în edificiul Bisericii pentru a primi, acolo, o nouă identitate.
Părintele dr. Cornel Berea, în conferinţa Ce anume este "nou" în "noua evanghelizare"?, a ilustrat trei elemente de noutate care trebuie să stea la baza noii evanghelizări. Astfel, o primă noutate necesară este ardoarea: în vederea unei uniri mai intime cu Cristos care este primul evanghelizator. Urmează apoi o noutate în metodă: este necesară o alta calitate a vestirii Evangheliei înaintea omului care are nevoie şi care caută mereu mărturia vieţii celui care evanghelizează. În cele din urmă este vorba de noutatea în exprimare: aceasta se poate realiza dacă vom fi capabili să stăm atenţi la ceea ce ne spune Dumnezeu astăzi, fiind astfel capabili să-l vestim cu un limbaj care să fie înţeles de toţi.
Privind asupra evoluţiei societăţii în timpul istoriei, pr. dr. Lucian Farcaş a arătat cum ideologiile, atât cele actuale cât şi cele care astăzi se luptă, nu aşa cum o făceau mai demult pentru câştigarea individului, ci pentru supravieţuire, acestea au preluat elementele de bază ale creştinismului: l-au dezbrăcat pe Dumnezeu de haina virtuţilor şi au aşezat această haină pe membrii lor. În acest fel, ideologiile au avut pretenţia mesianicităţii salvifice proprii, însă treptat au dat la o parte tot ceea ce ţinea de sacru, fapt ce a determinat dizolvarea lor pentru că nu mai motivau omul zilelor noastre.
După-amiază, începând cu ora 15.00 s-a deschis a doua parte a simpozionului, program moderat de pr. dr. Emil Dumea. Primul conferenţiar a fost pr. Fabian Doboş care a prezentat momentele istorice ce au stat la baza alcătuirii crezului niceno-constantinopolitan pe care fiecare îl rostim duminică, în cadrul sfintei Liturghii. Au existat numeroase piedici în formarea acestui crez care este identitatea creştinului în lume. Totuşi, se pare că astăzi, oamenii l-au scindat pe Dumnezeu în mii de părţi, iar la încercarea de a-l reconstrui, au realizat că nu mai sunt capabili să facă acest lucru. De aceea, pentru salvarea unităţii chipului Creatorului trebui să salvăm întâi unitatea Bisericii prin reîntoarcerea la credinţă, la unicul crez care este "colacul de salvare al unităţii", după cum s-a exprimat părintele.
În continuare pr. univ. dr. Damian Gheorghe Pătraşcu în conferinţa sa a evidenţiat necesitatea unei credinţe gândite, în modul în care Clement o cerea celor care aveau posibilitatea să o aprofundeze. Nu este exclusă însă nici posibilitatea unei credinţe simple, care este la fel de bună precum cea gândită, cu singura condiţie ca ea să fie îndreptată spre Dumnezeu, aşa după cum susţinea Origene. Aşadar, persoanele capabile sunt obligate să adere la credinţă folosindu-se de raţiune, iar cele care nu au această posibilitate se pot bucura şi ei de credinţă în modul în care ea le este accesibilă. Să nu ne mărginim să ascultăm şi să punem în practică fără a înţelege, pentru că astfel riscăm să ne întoarce la concepţia care în trecut ghida masele.
Pr. univ. Virgil Baj, în cadrul conferinţei ce a purtat titlul: Credinţa creştină în epoca postmodernă, a expus viziunea lui Romano Guardini cu privire la situaţia credinţei în cadrul postmodernităţii înţelese nu ca o perioadă istorică, ci ca o condiţie a persoanei caracterizate de lipsa încrederii în meta-poveşti, a marilor poveşti moderne pe care ideologiile au încercat să le susţină şi care în cele din urmă au eşuat. Într-o cultură marcată de relativism este necesar să stabilim un raport viu între cultură şi Biserică. Societatea care-şi revendică valori personale să fie capabilă să recunoască fundamentul creştin al acestora.
A urmat pr. dr. Iosif Enăşoae care în conferinţa: Misiunea pedagogică a părinţilor creştini în lumina documentelor Conciliului Vatican al II-lea a adus în atenţia celor prezenţi necesitatea şi dreptul la educaţie al copiilor. În societatea a cărei notă dominantă pare să fie ignoranţa religioasă, mai ştim noi oare să gândim, se întreba părintele. În acest sens documentele conciliare susţin şi afirmă cu fermitate necesitatea şi obligaţia educaţiei în virtutea sacramentului Botezului pe care l-am primit.
Pr. Eduard Patraşcu a căutat să evidenţieze necesitatea unei reînnoiri în viaţa de credinţă. Pentru a da un răspuns valid la tensiunile dintre importanţa Tradiţiei şi necesitatea actuală a unei reînnoiri trebuie să se apeleze la Sfânta Scriptură. Magisteriul care lasă spaţiu cercetărilor ştiinţifice veghează ca interpretările să fie realizate în spiritul Cuvântului lui Dumnezeu şi să se fundamenteze pe el. Privind asupra istoriei Bisericii observăm cum marile personalităţi s-au inspirat din Sfânta Scriptură în încercarea lor de reformare.
Ultima conferinţă a fost susţinută de pr. dr. Iosif Iacob care a reliefat în lumina documentelor conciliare modul în care putem fi astăzi creştini şi în acelaşi timp fii ai timpului nostru. În acest sens, Biserica este mai aproape de om şi intră în viaţa sa pentru a-l stimula să actualizeze credinţa în propriul ambient social. Societatea trebuie să respecte identitatea creştină a fiecărui mădular al Trupului Mistic al lui Cristos, care este Biserica.
În încheierea simpozionului Excelenţa sa PS Petru Gherghel a mulţumit pentru grija superiorilor Institutului Teologic de a aduce în atenţie situaţia actuală a credinţei în lume, trasând câteva directive de acţiune şi luări de poziţie. Totodată, Preasfinţitul şi-a manifestat speranţa în apariţia cât mai curând a unei enciclice post-sinodale, oferită de Sfântul Părinte emerit Benedict al XVI-lea, în urma sinodului episcopilor din anul 2012 care va trata problema credinţei în contextul actual. Apelul Bisericii, a precizat PS Petru Gherghel, este ca tinerii să fie căutaţi, înţeleşi şi ajutaţi ca ei înşişi să devină evanghelizatori.
Virgiliu Demşa-Crainicu
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 14 martie: Simpozionul "Credinţa dintotdeauna şi omul de astăzi" la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif"
