Iaşi: Simpozionul internaţional "Biserica şi trăirile lumii contemporane", la ITRC
Intitulat "Biserica şi trăirile lumii contemporane", simpozionul internaţional organizat de pr. dr. Iulian Faraoanu la 26 noiembrie 2015, în Aula Magna a Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi, s-a constituit ca o reflecţie asupra marelui dar al Conciliului Vatican II, punând accent în special pe interacţiunea dintre Biserică şi lume.
La acest simpozion susţinut de către Facultatea de Teologie Romano-Catolică, din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, în colaborare cu Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi, au luat parte PS Petru Gherghel, părinţi profesori din cadrul Facultăţii de Teologie Romano-Catolică, seminarişti, studenţi şi doi invitaţi speciali din Italia: pr. prof. dr. Juan Javier Flores Arcas, rector al Ateneului Pontifical "Sfântul Anselm" din Roma, şi prof. dr. Cettina Militello, profesoară la Institutul Liturgic Pontifical "Sfântul Anselm" din Roma.
Sfântul papă Ioan al XXIII-lea a deschis o nouă eră în Biserică, prin convocarea acestui conciliu, o eră în care Biserica este chemată să citească semnele timpului, dar mai ales să trăiască în sintonie cu acestea. Sfântul papă a privit departe cu un adevărat simţ profetic, căci a dorit să îndrepte privirea credincioşilor spre un viitor de pace şi colaborare, dar mai ales să le dezvolte simţul solidarităţii. Însă, astăzi, cum trăieşte Biserica în lumea contemporană?
Pr. prof. dr. Juan Javier Flores Arcas, în conferinţa Biserica evanghelizează prin liturgie, a subliniat faptul că Biserica s-a născut pentru evanghelizare, căci prin cuvântul proclamat poporul lui Dumnezeu dă mărturie lumii despre Isus Cristos, Biserica fiind epifania Mirelui ei în mijlocul oamenilor. Frumuseţea actului liturgic stă tocmai în acţiune, în simbolurile şi gesturile care nu numai că îl celebrează pe Dumnezeu, dar îl formează pe om în spiritul unei participări active, introducându-l în frumuseţea misterelor lui Cristos.
Poziţia femeilor în Biserică, dar mai ales contribuţia acestora în dezvoltarea ştiinţei teologice, a fost subliniată de prof. dr. Cettina Militello, în cadrul conferinţei Femeile şi teologia - un semn al timpurilor. Semnele timpurilor evocă discernământ şi profeţie, Biserica văzând în femeie un veritabil semn de orientare a viitorului. Accesul femeii la viaţa publică, dar mai ales prezenţa sa calificată în Biserică reprezintă două aspecte importante ale evoluţiei statutului femeii în societatea secolului al XX-lea, câştigarea de noi roluri în viaţa academică şi socială determinând o angajare a femeilor teolog pe frontul operativ al ecumenismului, al dialogului interreligios şi intercultural, în mişcări care promovează învăţătura Conciliului al II-lea din Vatican.
Cunoaşterea textului sacru nu numai de către clerici, ci şi de laici, reprezintă un alt aspect pe care Biserica l-a promovat în perioada postconciliară. În conferinţa De la retorică la pragmatică în Scrisoarea către Galateni: o paradigmă a noii evanghelizări, pr. prof. Mihai Afrenţoae a subliniat faptul că noua evanghelizare înseamnă tocmai reactualizarea mesajului lui Isus Cristos, şi nu proclamarea unui mesaj nou sau unui moralism ieftin. Evanghelia este cea care îl eliberează pe om din robia păcatului, vestea cea bună a lui Cristos determinând convertirea inimii omului, pentru ca acesta să-i slujească în disponibilitate şi în iubire, acesta fiind condiţia libertăţii în Cristos.
Sub aspect etico-social, pr. dr. Lucian Farcaş a prezentat în conferinţa Semnele timpului: între ideal (atunci) şi realitate (acum) o evoluţie a modului în care acestea au fost interpretate de-a lungul timpului, punând accent pe situaţia actuală când lumea asistă la o schimbare a valorilor, fapt ce creează o stare de pesimism, un dor după "paradisul pierdut". Este necesară o identificare a valorilor care nu se schimbă, a valorilor cu caracter universal, astfel încât să fie depăşite crizele cu care se confruntă societatea contemporană. Acest fenomen este alimentat şi de procesul de globalizare, care urmăreşte o standardizare a omului şi modifică profund identitatea persoanei umane.
Conferinţa Identitatea persoanei umane în contextul globalizării ţinută de pr. dr. Emil Dumea a indicat problema cu care se confruntă omul contemporan, o fiinţă transcendentală care se simte închisă într-un cerc, într-un sistem de măsuri luate de către puterile guvernamentale, care limitează puterea de decizie a mentalităţii sale.
Poporul lui Dumnezeu este atent faţă de modificările din societate şi trăieşte pulsul acestor schimbări, de aceea caută să ofere un răspuns care să vină în întâmpinarea tuturor oamenilor. Pr. dr. Iosif Iacob a arătat, în conferinţa Scrisoarea apostolică "Mitis Iudex Dominus Iesus", că este necesară această atitudine a Bisericii, mai ales când are în vedere o îmbunătăţire a raporturilor între membrii acesteia şi instituţiile ecleziastice. Actualitatea acestui document constă în faptul că aduce unele soluţii problemei matrimoniale, accentuând rolul episcopului în păstorirea familiei creştine.
Omul este o provocare pentru Biserică, pentru că, fiind o fiinţă liberă, acesta are posibilitatea să nu accepte vestea lui Cristos, în virtutea libertăţii religioase cu care a fost înzestrat. Problema ateismului şi indiferenţei relativismului a fost dezbătută de pr. dr. Iulian Ianuş în conferinţa O provocare mereu actuală: omul, în care a fost subliniat faptul că, deşi există mai multe forme de ateism şi aspecte ale relativismului, totuşi acestea au o rădăcină comună şi anume absenţa unui fundament stabil atunci când ne raportăm la domeniul sacrului.
Fenomenul relativismului este simţit puternic în lumea contemporană, de aceea Poporul lui Dumnezeu are nevoie de adevăraţi martori care să "cârmuiască" Biserica cu înţelepciune spre portul mântuirii. O astfel de personalitate a fost fericitul papă Paul al VI-lea, cărui figură a fost conturată de pr. dr. Fabian Doboş în conferinţa intitulată Paulus VI: "Contra Mundum". În cadrul acestei prezentări au fost expuse atitudinile şi activităţile pe care suveranul pontif le-a întreprins pentru a apropia Biserica de pulsul lumii şi pentru a proteja integralitatea evangheliei lui Cristos de diferitele ideologii care bântuiau Europa secolului al XX-lea: fascismul, comunismul, relativismul. Nu numai că a luptat pentru apărarea credinţei, dar şi a predicat şi militat pentru unitatea poporului lui Dumnezeu, dovadă fiind întâlnirea istorică de la Ierusalim, din 5 ianuarie 1964, cu patriarhul Ecumenic de Constantinopol Athenagoras.
Al Doilea Conciliu Ecumenic din Vatican reprezintă pentru întreaga Biserica un suflu nou de reînnoire, deschidere, dialog şi comuniune; totuşi, deşi anul acesta sărbătorim 50 de ani de la închiderea solemnă a Conciliului, izvorul de înţelepciune a acestei adunări încă nu a secat, ci continuă şi astăzi să ne impresioneze cu prospeţimea şi vitalitatea sa.
Michail Iulian Echert
