Am auzit că undeva, aproape de noi, se pregăteşte bucurie mare; că nişte omuleţi lucrează de zor pentru zile pline de zâmbet; mai mult decât atât, că pentru o sărbătoare atât de mare, orice rugăciune, orice gând frumos, orice mână de ajutor prinde întotdeauna bine. Nu ne-a mai despărţit decât un pas de casa de bilete din gară, un peron încărcat de amintiri şi speranţe şi-o călătorie cu trenul plină de emoţie şi entuziasm. Şi iată-ne ajunşi la Iaşi, oraşul care pentru următoarele opt zile ne va fi casă.
De ce?
Sună atât de bine când spui "Bucuraţi-vă mereu!". Şi sunt atâtea feluri de a simţi bucuria! Aşa am ales noi s-o trăim: să venim aici, să dăruim din timpul nostru împreună cu atâţia alţi oameni alături de care să îndeplinim acelaşi ţel: fericire şi zâmbete.
În rândul celor implicaţi în organizarea evenimentului motivaţiile sunt multiple.
"Te simţi diferit când te pui în pat seara şi ştii că ai făcut ceva peste zi, când ştii că cineva şi-a împlinit datoria pentru că tu l-ai ajutat. Şi dimineaţa te trezeşti cu mai multă energie gândindu-te că cineva te aşteaptă. E o mulţumire sufletească imensă, şi de neînlocuit", ne-a spus Irina, voluntar din Pustiana.
Ştefania (Bacău) ne-a mărturisit că în anul 2009, la întâlnirea de la Baia Mare, a fost ca participant. "Anul acesta am vrut să încerc ceva nou. La Baia Mare am putut citi satisfacţia pe feţele voluntarilor fără prea mare dificultate şi am fost puţin invidioasă. Mi-am dorit să fiu în locul lor şi Iaşiul îmi dă această oportunitate".
Pentru cine?
Pentru voi! Asta ne e misiunea: să vă facem o sărbătoare cum nu s-a mai văzut! Să-l menţinem pe Cristos viu în sufletele voastre, să vă întărim credinţa, să vă amintim că viaţa e doar zâmbet şi bucurie şi că tot ce facem, facem în slujba lui Cristos pentru oameni, şi prin oameni pentru Dumnezeu şi pentru împlinirea noastră sufletească.
Cum vă ajutăm?
Oricând întâmpinaţi un obstacol, oricât de mic, omuleţii în tricou albastru de lângă voi, de printre voi, sunt acolo să vă ajute. Pentru orice întrebare, pentru orice îndrumare sau nelămurire, nu ezitaţi şi deranjaţi-ne. Voluntarii Întâlnirii Naţionale a Tineretului Catolic (INTC) sunt în slujba voastră, 24 de ore din 24.
"Ştiu că nu voi sta o clipă, dar dacă asta înseamnă că oamenii vor zâmbi în jurul meu pentru că eu am reuşit să-i mulţumesc, nici nu mai contează cât de mult lucrez. Pentru asta am venit!", ne-a spus pe fugă Alex (Cleja).
Ce aveţi voi de făcut?
Zâmbiţi! Uitaţi pentru patru zile de griji şi zâmbiţi! Zâmbiţi celor de lângă voi, zâmbiţi prietenilor şi necunoscuţilor, oamenilor de pe stradă, copiilor din parc. Zâmbiţi-le ca şi cum v-aţi zâmbi vouă! Pentru că prin fiecare, îi zâmbiţi lui Cristos! Şi amintiţi-vă mereu: INTC nu este altceva decât bucurie, gura de aer pentru suflet.
Raluca Cocuţ
* * *
Secţiunea specială "Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic 2012" pe ercis.ro
