|
| © Vatican Media |
În urmă cu o sută de ani în ţinutul chinez un Conciliu Vatican II "ante litteram"
de Salvatore Cernuzio
Un "Conciliu Vatican II ante litteram în ţinut chinez" care a reafirmat cu hotărâre că vestirea bucuroasă a evangheliei este mărturisită de Biserică în mijlocul fiecărui popor, "fără instrumente de presiune politică, socială sau culturală pentru a impune propria hegemonie şi propria relevanţă". Aşa sintetizează cardinalul Luis Antonio Tagle, pro-prefect al Dicasterului pentru Evanghelizare, motivaţiile şi obiectivele lui Concilium Sinense, primul şi unicul sinod al Bisericii Catolice din China al cărui centenar se aniversează. Un secol de-a lungul căruia au reieşi tot mai clar intuiţiile profetice ale acelei adunări ecleziale, celebrate într-o întâlnire internaţională la Universitatea Pontificală Urbaniana pe care Tagle a încheiat-o ieri după-amiază, marţi, 21 mai, după numeroase intervenţii, între care cele ale secretarului de stat, Pietro Parolin, şi a episcopului de Shanghai, Iosif Shen Bin.
"Concilium" din Shanghai nu poate să rămână în istorie drept "ceva de arhivat", a spus cardinalul filipinez. De fapt, problemele şi soluţiile sugerate sunt "toate de extremă actualitate". De aceea Tagle a cerut să rămână deschis "dialogul" demarat de părinţii de la Shanghai care, în substanţă, au realizat "chemarea la sinodalitate" care marchează prezentul eclezial.
Ca şi ieri Parolin, şi Tagle a amintit de mai multe ori figura celui care a fost inspirator şi promotor al Concilium Sinense, delegatul apostolic Celso Costantini, şi opera sa neobosită şi adesea împiedicat, al unei Biserici înculturate care - urmând Maximum illud a lui Benedict al XV-lea - să facă să nu "se identifice creştinismul ca steag religios de politici şi interese externe". Acelaşi papă al Bisericii - a evidenţiat cardinalul - "a stigmatizat ca autentică plagă a apostolatului spectacolul misionarilor angajaţi mai mult să mărească puterea respectivelor naţiuni de provenienţă decât să dilate împărăţia lui Dumnezeu". Decretele şi deciziile evenimentului de la Shanghai au voit, aşadar, "să evite ca să fie iarăşi prezentat şi perceput creştinismul ca o ideologie religioasă impusă de alte civilizaţii sau o formă de imperialism religios". "Această conştiinţă a ajuns până la noi", a afirmat Tagle, legând istoria de ieri cu aceea de astăzi, deci cu Novo Millennio Ineunte a lui Ioan Paul al II-lea şi cu Evangelii gaudium a lui Francisc şi stimulentul său la o Biserică misionară, întrupată în diferitele culturi, dar care face vizibilă "răscumpărarea lui Cristos". Mister pe care oricum "o singură cultură nu-l epuizează".
De aici, un mesaj către fraţii şi surorile chineze: "Avem cu adevărat la inimă tot ceea ce se referă la ei", a spus cardinalul, "pot să existe probleme, neînţelegeri, incidente, dar nu este niciodată lâncezeală şi indiferenţă faţă de drumul Bisericii Catolice din China".
Şi această abordare este rod al sinodului din Shanghai, care - a evidenţiat în intervenţia sa Gianni Valente, director al Agenţiei Fides - "recunoaşte că iubirea faţă de propria naţiune este legitimă şi trebuie ocrotită". Reparcurgând în detaliu actele şi decretele adunării, Valente a voit să reafirme că ele "nu sunt un promptuar de corectare a erorile din trecut", ci mai degrabă tentativa de a se elibera de "poverile colonialismului pentru a cere cu mai mult suflet ca în China să poată înflori o tânără Biserică misionară şi autohtonă". Nu toţi l-au înţeles în acea epocă, începând de la presa specializată care s-a limitat să republice un articol din "L'Osservatore Romano".
"La distanţă de o sută de ani - a afirmat Valente -, se poate spune că au pierdut o ocazie bună pentru a face meseria lor." "Închişi în stereotipurile lor", responsabilii buletinelor misionare "nu şi-au dat seama că şi în Conciliul din Shanghai s-a simţit o reverberaţie a misterului care face Biserica să trăiască şi o face să meargă în timp".
(După L'Osservatore Romano, 22 mai 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
