|
| © Vatican Media |
Pentru binele catolicilor chinezi
Papa Francisc a numit sâmbătă, 15 iulie 2023, episcop de Shanghai, în China continentală, pe Monseniorul Iosif Shen Bin, transferându-l din Dieceza de Haimen, provincia Jiangsu. Cu privire la această decizie şi cu privire la posibile dezvoltări ale dialogului dintre Sfântul Scaun şi autorităţile din Republica Populară Chineză, cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin, a dat următorul interviu la mass-media vaticane.
Eminenţă, Sfântul Scaun a anunţat decizia Sfântului Părinte de a-l numi episcop de Shanghai pe Monseniorul Iosif Shen Bin, la câtva timp după ce acelaşi prelat fusese deja transferat de fapt din Dieceza de Haimen. De ce s-au întâmplat toate acestea şi ce anume comportă gestul Papei Francisc?
Pentru a explica toate cele întâmplate, mi se pare util să amintesc precedentele şi circumstanţele evenimentului. Aşa cum vă veţi aminti, Acordul provizoriu cu privire la numirea episcopilor în China a fost prorogat pentru alţi doi ani la 22 octombrie 2022. După circa o lună, Sfântul Scaun a trebuit să exprime uimire şi regret pentru ştirea despre instalarea E.S. Mons. Ioan Peng Weizhao, episcop de Youjiang, ca auxiliar al Diecezei de Jiangxi, nerecunoscută de Sfântul Scaun şi fără ca acesta din urmă să fi fost nici consultat, nici informat. În schimb, cât priveşte Shanghai, Sfântul Scaun a fost informat de măsura adoptată de autorităţile chineze de a-l transfera pe E.S. Mons. Iosif Shen Bin, episcop de Haimen, dar, încă o dată, nu a fost implicat. Decizia de a aştepta un timp înainte de a comenta public cazul trebuie atribuită necesităţii de a evalua atent fie situaţia pastorală a Diecezei de Shanghai, care este recunoscută de Sfântul Scaun şi care de prea mult timp era fără episcop, fie oportunitatea de a-l transfera pe Monseniorul Shen Bin, păstor stimat.
Ambele transferuri au fost făcute fără implicarea Sfântului Scaun. Acest modus procedendi pare să nu ţină cont de spiritul dialogului şi al colaborării instaurate între partea vaticană şi partea chineză de-a lungul anilor şi care a avut un punct de referinţă în Acord. Oricum, Sfântul Părinte Francisc a decis să repare iregularitatea canonică creată la Shanghai, în vederea celui mai mare bine al diecezei şi al exercitării rodnice a slujirii pastorale a episcopului. Intenţia Sfântului Părinte este în mod fundamental pastorală şi va permite Monseniorului Shen Bin să acţioneze cu seninătate mai mare pentru a promova evanghelizarea şi a favoriza comuniunea eclezială. În acelaşi timp, noi sperăm ca el, în acord cu autorităţile, să poată favoriza o soluţionare justă şi înţeleaptă a altor câteva probleme care sunt suspendate de mult timp în dieceză, cum ar fi - de exemplu - poziţia celor doi episcopi auxiliari, E.S. Mons. Tadeu Ma Daqin, încă împiedicat să lucreze, şi E.S. Mons. Iosif Xing Wenzhi, retras.
Respectând caracterul rezervat al textului, ne puteţi spune ce prevede Acordul provizoriu în această privinţă sau măcar dacă sunt prevăzute în el cazuri similare?
Aşa cum se ştie, Acordul provizoriu cu privire la numirea episcopilor în China a fost stipulat între părţi la 22 septembrie 2018 cu validitate bienală şi apoi a fost reînnoit de două ori, prima dată în 2020 şi a doua oară în 2022. Textul este rezervat, pentru că încă nu a fost aprobat în mod definitiv. El se roteşte în jurul principiului fundamental al consensualităţii deciziilor care se referă la episcopi. Atunci când se prezintă situaţii care par noi şi neprevăzute, va fi vorba de a căuta rezolvarea lor în bună credinţă şi cu clarviziune, recitind mai bine ceea ce este scris şi inspirându-se din principiile care au călăuzit întocmirea sa. De aceea, încercăm să clarificăm acest punct, într-un dialog deschis şi într-o confruntare respectuoasă cu partea chineză. Având încredere în înţelepciunea şi în buna voinţă a tuturor, sperăm să ajungem la concluzii pozitive, utile pentru a continua drumul, depăşind orice dificultate.
Dumneavoastră consideraţi că în China transferurile unilaterale ale episcopilor se vor repeta? Şi de ce este important ca numirile episcopilor în China să fie făcute consensual?
Înainte de toate, aş vrea să spun că transferurile de episcopi dintr-o dieceză în alta nu sunt o anomalie canonică, ci măsuri care fac parte, ca să spunem aşa, din "fiziologia" conducerii Bisericii în toată lumea, când, desigur, cer asta necesităţile pastorale şi, în ultimă analiză, binele sufletelor. Şi în China, atunci când nu se găseşte în dieceza vacantă un candidat potrivit, este util să fie căutat pe o rază mai largă. În acest sens, Sfântul Scaun nu este contrar transferurilor de episcopi în China. Problema s-ar pune atunci când s-ar proceda în mod neconsensual. După părerea mea, aplicarea corectă a Acordului permite evitarea acestor dificultăţi. De aceea, este important, ba chiar aş spune indispensabil, ca toate numirile episcopale în China, inclusiv transferurile, să fie făcute consensual, aşa cum s-a stabilit, şi menţinând viu spiritul dialogului dintre părţi. Trebuie să prevenim împreună situaţiile nearmonioase care creează disensiuni şi neînţelegeri şi în cadrul comunităţilor catolice şi buna aplicare a Acordului este unul din mijloacele pentru a face asta, împreună cu un dialog sincer.
Ce alte teme ar fi important să le trateze împreună cele două părţi şi de ce?
Sunt multe temele care ar trebui tratate urgent, pentru că sunt multe situaţiile complexe şi problemele deschise în Biserica din China. Amintesc numai trei: Conferinţa Episcopală; comunicarea episcopilor chinezi cu papa; evanghelizarea. Înainte de toate, Sfântul Scaun doreşte să vadă crescând responsabilitatea episcopilor în conducerea Bisericii din China, şi pentru aceasta este necesar să se poată recunoaşte cât mai curând o Conferinţă Episcopală înzestrată cu statute corespunzătoare naturii sale ecleziale şi misiunii sale pastorale. În acest context, este necesar să se stabilească o comunicare obişnuită a episcopilor chinezi cu episcopul de Roma, indispensabilă pentru o comuniune efectivă, ştiind că toate acestea aparţin structurii şi doctrinei Bisericii Catolice, pe care autorităţile chineze au spus mereu că nu vor să le altereze. De fapt, trebuie spus că prea multele suspiciuni încetinesc şi împiedică opera de evanghelizare: catolicii chinezi, chiar şi cei definiţi "clandestini", merită încredere, pentru că vor cu sinceritate să fie cetăţeni leali şi să fie respectaţi în conştiinţa lor şi în credinţa lor. Pentru ca evanghelia să se poată răspândi cu plinătatea sa de har şi de iubire, aducând roade bune în China şi pentru China, şi pentru ca Isus Cristos să se poată "face chinez cu chinezii", este necesar să se depăşească neîncrederea faţă de catolicism, care nu este o religie care trebuie considerată străină - cu atât mai puţin contrară - culturii acelui popor mare. Va fi o mare bucurie pentru noi când aceasta va deveni realitate şi eu mărturisesc că îl rog personal în fiecare zi pe Domnul pentru această intenţie.
Cum vedeţi dumneavoastră viitorul dialogului dintre Sfântul Scaun şi autorităţile din Republica Populară Chineză?
Înainte de toate, aş vrea să precizez că dacă am acceptat să dau acest interviu, este pentru că toţi credincioşii catolici, nu numai cei din China, au dreptul de a fi informaţi în mod corespunzător. De fapt, au ajuns la mine multe cereri în această privinţă din partea diferitelor comunităţi ecleziale şi a persoanelor interesate sincer de temă. De aceea, îmi doresc ca aceste cuvinte ale mele să fie de vreo folosinţă în acest sens şi să contribuie la clarificarea şi la aplanarea dificultăţilor. Sunt conştient că obstacolele puse pe drum ameninţă încrederea şi sustrag energii pozitive. Cu toate acestea, motivaţiile dialogului mi se par şi mai puternice. De fapt, dialogul dintre partea vaticană şi partea chineză rămâne deschis şi eu cred că este vorba de un drum într-un fel obligatoriu. Faptul că există probleme este inevitabil, dar dacă acest dialog creşte în adevăr şi în respect reciproc, va putea fi rodnic pentru Biserica şi pentru societatea chineză. Cu scopul de a-l face mai fluid şi rodnic, mi se pare că ar fi foarte utilă deschiderea unui birou stabil de legătură a Sfântului Scaun în China. Îmi permit să adaug că, după părerea mea, această prezenţă ar favoriza nu numai dialogul cu autorităţile civile, ci ar contribui şi la reconcilierea deplină în cadrul Bisericii chineze şi la drumul său spre o normalitate dorită.
Slujirea, inspirată din evanghelie şi nu din interese economico-politice, pe care Biserica, tocmai pentru că este catolică, o aduce popoarelor şi progresului lor uman, spiritual şi material, este sub ochii tuturor observatorilor oneşti. Aşa cum sublinia deja Papa Benedict al XV-lea în scrisoarea Maximum illud, din 1919: "Biserica lui Dumnezeu este catolică şi nu este străină niciunui popor sau naţiune". Şi eu doresc să subliniez că Biserica Catolică mai are mult de dat Chinei, iar China are mult de dat Bisericii Catolice.
Pentru a încheia, am semnat un Acord care poate fi definit istoric şi care are nevoie însă să fie aplicat integral şi în maniera cea mai corectă posibilă. Astăzi, în momentul crucial al aplicării, avem nevoie de bunăvoinţa, de consensul şi de colaborarea, care ne-au permis să stipulăm acest pact clarvăzător. Sfântul Scaun este hotărât să facă partea sa pentru ca drumul să continue.
(După L'Osservatore Romano, 15 iulie 2023)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
