Una dintre cele mai emoţionante scrisori pe care am primit-o în primii ani de preoţie (în 2010) a fost când eram vicar la Valea Seacă şi Lărguţa. Ca de obicei (era obligaţia vicarului) mergeam (traversând pădurea pe jos şi dealurile) în fiecare duminică spre bisericuţa comunităţii din Lărguţa să celebrez Liturghia. S-a întâmplat ca într-o zi de sărbătoare să explic credincioşilor evanghelia unde se aminteşte de credinţă care are dimensiunea unui grăunte de muştar. Trec câteva zile mai apoi şi primesc o scrisoare, semnată de sr. Maria Marta Salahoru. În acele rânduri această tânără sora pusese cuvinte de apreciere, cuvinte de har şi în spatele hârtiei lipise un grăunte de muştar. Era pentru prima oară când vedeam un bob aşa de mic. Sora a continuat cumva predica începută în duminica precedentă, arătându-mi cum trebuie să fie credinţa. Credinţa ei a fost un bob de muştar, dar care a tot crescut.
Au urmat şi alte dialoguri, tot prin intermediul schimbului de scrisori, unde pe lângă credinţă îmi poveste cum creşte în inima ei, iubirea faţă de Isus, faţă de inimă Mântuitorului (în ultimul an pe profilul WhatsApp al dânsei era o fotografie făcută când ea strânge în braţe o statuie a preasfintei inimi al lui Isus). Era îndrăgostită nebuneşte de acest Dumnezeu-Iubire.
Am reîntâlnit-o mai apoi la Lărguţa, satul ei natal la care ţinea atât de mult. Iată că dintr-o aşezare uitată de lume, din acest mic sătuc s-a ivit un suflet aşa de mare cum a fost sufletul sorei Marta.
Ne-am văzut şi la Roma când era la studii. Ţin minte în acea seară când, ajungând cu trenul în gară la Termini, sub o umbrelă mă aştepta ca să mă prezinte maicii generale, care faţă de sora Marta spunea: "România mi-a dăruit o măicuţă specială!"
Iubea mult rugăciunea, la fiecare întâlnire ea mă ducea în faţa tabernacolului şi îmi spunea: "Acum, în genunchi, te rogi şi ne rugăm că ne-am reîntâlnit". Acum circa o lună îmi scrisese că peste câteva săptămâni trebuia să plece într-o altă misiune. Cred că acum a ajuns la marea ei misiune: de a fi cu Isus.
Mulţumesc, dragă sora Marta, şi, dacă eşti deja sus, continuă să te rogi şi pentru mine!
Pr. Marian Benchea,
Issime (AO), Italia
* * *
A trecut la Domnul sr. Maria Marta Salahoriu
