Moartea părintelui Anton Ghiurcă a fost şi pentru comunitatea din Piteşti un prilej de a reconsidera ce a însemnat părintele pentru ea.

Se ştie că părintele Ghiurcă a fost coleg cu pr. Iosif Cobzaru, mai mult, s-au apropiat sufleteşte, aşa încât pr. Ghiurcă, aflat la studii în Italia, între anii 1980 şi 1985, în fiecare vacanţă îl vizita pe colegul său, consolidând prietenia ce îi unea. După terminarea studiilor, prima vizită la Piteşti a fost de sfântul Paşte 1986. Sfinţia sa a dat o notă aparte acelei sărbători, de atunci, de Crăciun, de Paşte, în vacanţă, în fiecare an, până şi în această vară, era cel care parcă concretiza sosirea sărbătorilor sau aducea bucuria vacanţei. Cu alte cuvinte, deşi era profesor la Iaşi, aparţinea de sărbători comunităţii noastre. În acest mod s-a creat o punte între Iaşi şi Piteşti. Sfinţia sa îi cunoştea pe cei mai mulţi din comunitate, de la confesional, unde spovedea, de la sfintele celebrări sau din întâlnirile ocazionate de sărbători şi se interesa de evoluţia fiecăruia bucurându-se sau suferind alături de noi. Avea un dar al său de a comunica şi de a face vie bucuria evangheliei. Modul său propriu de a-şi exprima lauda ce i-o aducea lui Dumnezeu prin cântări i-a provocat pe cei din cor să-şi perfecţioneze neîncetat prestaţia. Viaţa sa, în care fidelitatea faţă de Dumnezeu era trăită cu adâncă modestie, te făcea să renunţi la orice trăire care nu era autentică, la ambiţiile deşarte care provoacă atâta rău chiar şi celor care se consideră mai înţelepţi şi deci îndreptăţiţi de a-şi etala darul.

De ce l-am denumit Platanul? Pentru că a fost în tot acest timp aproape de părintele nostru, Iosif Cobzaru, căruia i-a revenit şi misiunea de a reface din temelii casa parohială şi biserica din Piteşti şi de a construi o biserică la Mioveni. Lucrare în care a întâmpinat multe chiar prea multe dificultăţi. Părintele Anton a urmărit, dar mai mult, a proiectat în detaliu această lucrare cu părintele Iosif. S-a interesat şi de noul aspect al curţii, care e bine să fie o oază de sănătate, prin aceea că te face să simţi aerul curat şi să te odihneşti într-un mediu ordonat cu gust. Din acest decor nu puteau lipsi iarba verde, brazii şi, în ultima vreme, platanii. Platanii te impresionează prin măreţie şi îţi asigură mult aer curat cu frunzele lor mari, elegante şi atât de rezistente, cu înălţimea lor şi trunchiul viguros ce poate face faţă celor mai vitrege intemperii.

Mulţumim lui Dumnezeu că ni l-a dat şi, cu toată durerea pe care o resimţim la moartea sa, îi apreciem modestia, consecvenţa şi fidelitatea Sfinţiei sale în munca de păstor. Credem că avem un prieten adevărat, care nu va înceta să mijlocească pentru noi la Dumnezeu.

Dumnezeu să-l răsplătească pentru toată truda şi iubirea sa!

Pr. Iosif Cobzaru şi comunitatea din Piteşti