Părintele Serafim Romila a fost un far spiritual pentru comunitatea sa. Un om dedicat slujirii, a cărui amprentă rămâne vie în amintirea celor pe care i-a îndrumat. Prin viaţa sa plină de smerenie şi iubire, părintele Serafim a fost o călăuză de credinţă şi speranţă.
L-am cunoscut la noi în parohie, Satu Nou (BC), unde a slujit ani de-a rândul. Aici împreună cu credincioşii s-a zbătut să construiască templele sufletelor noastre, ale tuturor credincioşilor, dar şi biserica din piatră, impunătoare, câştigând respectul şi iubirea credincioşilor prin darul său de a asculta şi pentru cuvintele de alinare pe care le oferea oricui îi cerea ajutorul. De-a lungul anilor, a organizat numeroase acţiuni caritabile, oferind sprijin celor nevoiaşi şi consiliere celor care aveau nevoie de îndrumare spirituală.
Părintele Serafim Romila a avut un rol esenţial în călătoria mea de autodescoperire şi învăţare. Întâlnirea cu el a fost un moment de răscruce care mi-a schimbat percepţia asupra vieţii şi a propriului drum.
Prin învăţăturile sale, am înţeles că o viaţă bună nu se bazează doar pe realizări materiale sau succese exterioare, ci mai ales pe echilibrul interior şi pe conexiunea cu valorile profunde. Părintele mi-a explicat cât de important este să trăiesc cu bunătate şi integritate, să îmi hrănesc sufletul prin iubire şi să cultiv recunoştinţa pentru lucrurile simple. "Adevărata fericire vine din liniştea inimii", îmi spunea adesea, iar aceste cuvinte mi-au rămas mereu în gând. În ceea ce priveşte vocaţia mea, părintele Serafim a avut o abilitate extraordinară de a încuraja introspecţia şi ascultarea propriei inimi. M-a învăţat să îmi pun întrebările potrivite şi să îmi urmez chemarea autentică, chiar şi atunci când drumul părea dificil. Îmi spunea că fiecare dintre noi are un scop unic, iar descoperirea lui necesită răbdare, dedicare şi sinceritate faţă de sine. Îmi repeta cu blândeţe: "Ascultă de chemarea ta şi nu te teme să îţi urmezi calea, chiar dacă uneori nu vei înţelege de ce ai ales-o." Prin ghidarea lui, am reuşit să încep să îmi descopăr vocaţia şi să îmi construiesc o viaţă în care mă simt împăcat şi inspirat. Învăţăturile lui sunt ca o lumină interioară care mă călăuzeşte în momentele de îndoială şi dificultate. Deşi nu mai este printre noi, moştenirea sa spirituală şi sfaturile lui continuă să fie o sursă de putere şi inspiraţie în viaţa mea, a familiei mele şi-n viaţa atâtor generaţii care au trecut prin mâinile lui în timpul catehezelor şi al întâlnirilor recreative pe care le făcea atât cu tinerii, copiii şi adulţii.
Pentru părintele Serafim, iubirea aproapelui era mai presus de orice. Îi învăţa pe toţi cei care îi treceau pragul să fie toleranţi, să ofere compasiune şi să îşi găsească echilibrul în credinţă.
Astăzi, părintele Serafim nu mai este printre noi, dar amprenta sa rămâne vie în sufletele celor pe care i-a învăţat, i-a sprijinit şi i-a iubit. Comunităţile prin care a trecut îl vor purta mereu în inimă ca pe un simbol al bunătăţii şi iubirii necondiţionate. Părintele Serafim Romila a plecat, dar lumina sa rămâne să ne călăuzească. Fie ca spiritul său să ne inspire mereu să trăim cu dragoste, speranţă şi credinţă. Dumnezeu să îl facă părtaş la fericirea veşnică printre sfinţii şi aleşii săi.
Fam. Winkler Florentin şi Mirela
* * *
Din arhiva ercis.ro:
Satu Nou (BC): Liturghie cu recviem pentru pr. Serafim Romila
Satu Nou (BC): Funeraliile părintelui Serafim Romila
Bacău: Pe curând, părinte Serafim!
A trecut la Domnul pr. Serafim Romila
