Luizi-Călugăra: Funeraliile părintelui Pavel Solomon
Pr. Pavel Solomon, decedat în Austria, sâmbătă, 22 iunie 2019, la Bregenz, a fost condus pe ultimul drum, joi, 27 iunie 2019, în satul natal, Luizi-Călugăra. Sfânta Liturghie a fost prezidată de PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi. Au participat PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, mama, fraţii şi rudele părintelui răposat, peste 150 de preoţi şi numeroşi credincioşi.
Celebrarea sfintei Liturghii a început la 10.30 în biserica parohială. Înaintea recviemului, comunitatea îndoliată a ascultat necrologul, parcursul de formare şi de slujire al părintelui decedat. Sfinţit preot în anul 1988, a slujit ca vicar la catedrala din Iaşi şi cancellarius în curia episcopală timp de 5 ani. Activitatea lui preoţească a continuat în Austria, în Dieceza de Feldkirch, unde a fost vicar, spiritual, paroh şi decan, o slujire întreprinsă pe un arc de timp de 26 de ani. În ultima perioadă a vieţii sale a găsit Dumnezeu de cuviinţă să-l pregătească pentru venirea în împărăţia cerească, trecându-l prin cuptorul suferinţei. A suferit de un cancer care l-a despărţit treptat de această lume, o boală pe care pr. Pavel a purtat-o cu o stare lăuntrică de seninătate şi încredere în Domnul, pe care şi-o doresc mulţi în asemenea clipe.
În cuvântul său de salut, PS Petru Gherghel a preluat cuvintele Învăţătorului divin: "Cine vrea să vină după mine, să se lepede de sine, să-şi ia cruce şi să mă urmeze!" (Mc 8,34). Pr. Pavel a întruchipat prin viaţa sa acest program trasat de Isus oricărui ucenic dispus să-l urmeze.
După lecturile proclamate de cei apropiaţi din familie a urmat predica rostită de pr. Ieronim Iacob, coleg al părintelui răposat. El a ţinut să scoată în evidenţă chiar la-nceput că părintele Pavel este iarăşi un primiţiant, cu un curaj al senectuţii de care nu a avut parte, fiind primul care a plecat din rândul colegilor preoţi. Mai departe a spus: "Pentru a şti să trăim, trebuie să-nvăţăm să murim". Omul de astăzi, dar şi preotul uneori, în mirajul paradisului pământesc, uită de sora moarte. Maşinăria de distracţie pe care o pregăteşte lumea modernă e menită să exorcizeze moartea.
Însă preotul este menit să înveţe pe alţii şi cum se moare. El îi învaţă prin activitatea sa cum să se apropie de Dumnezeu, prin celebrarea sfintelor sacramente, prin convorbiri, prin exemplul de viaţă, dar şi prin suferinţa sa. Au fost pentru seria celor 14 preoţi sfinţiţi în Anul Marian 1988 până anul acesta 31 de întâlniri anuale. La sfânta Liturghie, la partea din canon rezervată pentru cei răposaţi, nu se făcea nicio pauză, deoarece seria era completă. De acum înainte va fi un moment prelung de tăcere, iar "gândul şi rugăciunea noastră se va îndrepta către iubitul nostru coleg Paul, care nu ne-a părăsit, ci, cu stilul lui de lider, s-a dus pentru a ne aştepta". Pr. Pavel a fost un om al rugăciunii, iar rozariul a fost cel care l-a însoţit pe parcursul vieţii. Preotul nu moare singur, a mai spus predicatorul, ci copleşit de ocrotirea Maicii Preacurate.
Sfânta Liturghie a continuat cu rugăciunea credincioşilor, în care au fost rostite intenţii speciale pentru odihna sufletului părintelui Pavel, din partea familiei, a comunităţii parohiale din Luizi-Călugăra şi din Bregenz.
După distribuirea sfintei Împărtăşanii au urmat două cuvântări rostite de nepoatele părintelui Pavel, în numele întregii familii, redate integral mai jos.
PS Petru Gherghel s-a adresat comunităţii şi mai ales familiei cu cuvinte de mângâiere şi încurajare: "Mulţumim părintelui Pavel! Într-un mod deosebit aici, la Iaşi, şi mai ales în Austria a ştiut să poarte mesajul preoţiei din Moldova. Cu felul lui i-a cucerit pe cei care l-au întâlnit acolo". Pentru preoţii care i s-au adăugat în Dieceza de Feldkirch, părintele Paul a fost o forţă de coeziune şi de unitate, a mai exprimat păstorul Diecezei de Iaşi. Adresându-se în mod deosebit familiei, episcopul de Iaşi a spus că "părintele trăieşte mai departe prin ceea ce a făcut".
A urmat procesiunea spre locul înmormântării, formată din episcopi, preoţi şi poporul credincios, cu rugăciune şi cântare. Familia l-a plâns în hohote la despărţirea definitivă de trupul său neînsufleţit, evocând prin aceste sentimente de durere adâncă cuvântul evanghelic atât de potrivit stării lor sufleteşti: Iată cât de mult îl iubeau! (cf. In 11,36). Locul de unde trupul său aşteaptă învierea de apoi se află în partea de sus a cimitirului, spre vest, în mormântul familiei, nu departe de mormântul unui alt preot, Gherghe Patraşcu.
Pentru tot ceea ce a săvârşit în numele lui Isus Cristos ca preot, pentru toate gesturile şi faptele lui de iubire şi slujire, pentru suferinţa lui de bună mireasmă, unită cu suferinţele Mântuitorului nostru, să-l primească Dumnezeu în rândul aleşilor şi drepţilor săi!
Odihna cea veşnică dă-o lui, Doamne! Şi lumina fără de sfârşit să-i strălucească lui!
Să se odihnească în pace! Amin
Pr. Cristian Diac
*
Un gând de mulţumire din partea familiei
Dragă părinte Paul,
Cu multă durere în suflet ne luăm rămas bun de la tine.
Mult prea devreme.
Am fi dorit să te avem cu noi mulţi ani.
Ne-am rugat pentru tine şi împreună cu tine în ultimul an.
Ai fost un om capabil să te renaşti în fiecare zi, chiar şi atunci când sufereai...
Un preot fără teamă pentru ziua de mâine, fără teamă pentru ziua de azi, fără complexe faţă de trecut, un om căruia nu i-a fost teamă de a se schimba, care nu se schimba de dragul schimbării, care nu vorbea de dragul vorbirii.
De mic copil ai ştiut să trăieşti împreună cu fraţii tăi, să munceşti împreună, să plângi împreună, să râzi împreună, să iubeşti împreună, să visezi împreună.
Ai ştiut să pierzi fără să te simţi distrus, să simţi îndoiala fără a-ţi pierde credinţa, să duci pacea acolo unde era nelinişte şi multă mângâiere acolo unde era tristeţe.
Ai fost un om al lui Dumnezeu care ţi-a folosit mâinile pentru a binecuvânta şi a face bine, pentru a indica drumul de urmat pentru noi şi pentru toţi cei pe care i-ai întâlnit. Atât acasă, cât şi în anii de seminar, şi mai apoi ca preot, singura ta ocupaţie era cum să îţi îndeplineşti mai bine datoria ta, căutând mereu libertatea în a trăi şi a sluji, şi nu în a face voia ta, ci a Celui care te-a chemat. Aşa ne-ai învăţat să nu confundăm rugăciunea cu cuvintele spune din obişnuinţă, dragostea cu sentimentalismul, credinţa cu interesul, speranţa cu planificarea.
Ai fost un preot capabil să trăieşti pentru Biserică, pe care ai slujit-o cu devotament, să fii un alt Cristos, cu care te-ai străduit să te identifici, un profet al lui Dumnezeu ce a vestit Cuvântul său, un om care a vorbit prin viaţa sa, cât de frumos este să-l iubeşti pe Dumnezeu în semenii săi.
Ultima dorinţă a fost ca să-i vezi în ultimele zile pe cei dragi, pe mamaia, pe fraţii şi surorile tale.
Suntem recunoscători lui Dumnezeu că aţi putut să vă vedeţi săptămâna trecută în casa parohială de la Bregenz.
Îi mulţumim lui Dumnezeu că te-am avut.
Suntem recunoscători sorei Alina care te-a îngrijit în zilele de suferinţă.
Noi, nepoţii, ne aducem aminte cu drag de momentele în care am jucat fotbal împreună, am povestit împreună, am râs împreună, când mergeam împreună la pădure, şi mai ales când ştiam că ţineai la noi.
Dragă părinte, suntem mulţi, poate toţi cei prezenţi acum în această biserică, care avem motive să vărsăm lacrimi izvorâte din tristeţe, lacrimi provocate de pierderea ta fizică. Tu însă eşti singurul îndreptăţit să verşi lacrimi izvorâte dintr-o imensă bucurie, pentru că tu îl vezi pe Dumnezeu, care este partea ta de moştenire! La revedere în paradis!
Tu, Doamne, eşti partea mea de moştenire!
1. A răspuns cu drag chemării sfinte
Acum 31 de ani al nostru fiu, frate, unchi şi preot nou sfinţit Paul Solomon
Chemării Tatălui ceresc, el a răspuns umil: Primesc!
Să fiu în astă lume bun păstor şi celor nevoiaşi de ajutor.
2. Încununat de Inima Preasfântă cu o coroană aleasă
A-mbrăţişat cu drag Biserica-i mireasă
Nicicând uitând de-al său destin,
În suferinţa sa nu a văzut un chin,
Ci un strigăt al regelui Cristos
Ce a dorit ca slujitorul lui
Să fie acum la dreapta Tatălui
Al cărui soare veşnic n-a apus
Ci a luminat în zi şi chiar în bune fapte.
3. O, mamă ce-acum ai sufletul îndurerat
Şi poate te gândeşti: Cum Domnul s-a îndurat
din marele buchet de 10 flori
ce-mprăştia miresme dulci adeseori
trei flori cu sfinte haine preoţeşti
şi şapte în culori lumeşti
vuieşte în cadenţă şi sună întristat
lăsând buchetul tău frumos mult mai sărac?!
Să ştii că bunul Dumnezeu
Te va-ntări şi te va veghea mereu
Şi în ziua Judecăţii de apoi
Vei fi din nou printre ai tăi
4. Preotul Paul Solomon
A păstorit cu râvnă şi cu drag
Turma primită pe acest meleag
Şi a sădit chiar şi prin ţări străine,
Credinţa şi iubirea-n speranţa cea de mâine
Şi ca un bun şi inimos
A împărţit şi slava lui Cristos
Cu har preasfinte sacramente
Şi-a ajutat pe orice credincios
Când se afla în drastice momente
5. Timpul trecea... ceva-l neliniştea
Era şi boala, chiar şi suferinţa
Dar mai cumplit durerea-l sfâşia
Când dorul de cei dragi profund îl cuprindea
Privea spre uşa sa şi aştepta
Să se deschidă şi să-şi răcorească dorul
Ce-ardea din ce în ce mai tare,
S-ofere celor dragi o caldă-mbrăţisare
Şi un imens ocean de binecuvântare.
6. Acum, ca pentru-al vieţii sens
Suntem prezenţi: fraţi şi surori
Nepoţi în lumea mare, călători
Să fim prezenţi şi să-mplinim dorinţa
Că a sădit mereu în noi credinţa
De a-l privi şi a-l vedea ca-n ziua când
Cu Domnul a făcut un legământ
Să se îmbrace în acel veşmânt
Ce-avea gravat o mică cruce
Ce-l întărea în clipe de răscruce.
7. Va fi mereu o stea călăuzitoare
Şi din buchetul mare cea mai mândră floare,
Iar în acest moment de grea-ncercare
La Dumnezeu găsim cea dulce alinare
Privind în urmă, vedem atâtea zile trăite-n dăruire
Şi vrem să tot cântăm a Domnului mărire
Că şi-a ales din locu-acesta sfânt,
Fiu vrednic să vestească al său Cuvânt
Spre-a ne aminti că suntem călători pe-acest pământ.
Va fi mereu cu noi, cum ne-a promis
Ca să reverse-n inimi lumini de Paradis
8. Te-ai dus, te-ai dus din lumea asta mare
Acolo-n cer unde te-aşteaptă îngerii în cor
Ce toarnă tainic dulce a stelelor cântare
Şi-ţi împletesc ghirlande de-albe flori, cununi mirositoare
Te plânge-acum familia, te plânge-n voce tare
Te plânge-n tânguire şi locul tău natal
Căci umbra ta măreaţă în falnica-i zburare
Va umezi şi ochi-n trista lăcrimare.
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 27 iunie: Luizi-Călugăra: Funeraliile părintelui Pavel Solomon
* * *
A trecut la Domnul pr. Pavel Solomon (22 iunie)
In memoriam pr. Pavel Solomon, coleg de Seminar, confrate întru Preoţie
