|
| © Vatican Media |
"Pentru validitatea sacramentelor formulele şi materia nu pot fi modificate"
Se intitulează Gestis verbisque Nota Dicasterului pentru Doctrina Credinţei publicată sâmbătă, 3 februarie 2024. Un text - discutat şi aprobat de cardinalii şi episcopii membri în recenta Adunare Plenară a Dicasterului şi apoi aprobat de Papa Francisc - cu care se reafirmă că formulele şi elementele materiale stabilite în ritul esenţial al sacramentului nu pot fi schimbat după propria plăcere în numele creativităţii. De fapt, făcând astfel, sacramentul însuşi nu este valid, aşadar n-a existat niciodată.
Prezentarea lui Fernández
În prezentarea documentului cardinalul Victor Fernández, prefect al dicasterului, explică geneza sa, adică "înmulţirea situaţiilor în care erau constrânşi să constate invaliditatea sacramentelor celebrate", cu modificări care "au condus după aceea la necesitatea de a găsi persoanele implicate pentru a repeta ritul Botezului sau al Mirului şi un număr important de credincioşi au exprimat pe bună dreptate tulburarea lor". Sunt citate ca exemplu modificările la formula Botezului: "Eu te botez în numele Creatorului..." şi "În numele tatălui şi al mamei... noi te botezăm". Circumstanţe care s-au referit şi la unii preoţi care "fiind botezaţi cu formule de acest tip, au descoperit cu durere invaliditatea hirotonirii lor şi a sacramentelor celebrate până în acel moment". Cardinalul explică faptul că "în timp ce în alte domenii ale acţiunii pastorale a Bisericii se dispune de un spaţiu amplu pentru creativitate", în domeniul celebrării sacramentelor aceasta "se transformă mai degrabă într-o «voinţă manipulatoare»". Fernández conclude amintind că "nouă, slujitorilor, ne este cerută forţa de a depăşi ispita de a ne simţi proprietari ai Bisericii" şi că, "la rândul lor, credincioşii au dreptul de a le primi aşa cum dispune Biserica".
Prioritatea acţiunii lui Dumnezeu
"Cu eveniment şi cuvinte intim unite - se citeşte în Nota doctrinară - Dumnezeu revelează şi realizează planul său de mântuire pentru fiecare bărbat şi femeie". Din păcate, "trebuie constat că nu întotdeauna celebrarea liturgică, îndeosebi cea a sacramentelor, se desfăşoară în fidelitate deplină faţă de riturile prescrise de Biserică". Documentul aminteşte că "Biserica, încă de la originile sale, a avut o grijă deosebită faţă de izvoarele din care ia limfa vitală pentru existenţa sa şi mărturia sa: Cuvântul lui Dumnezeu, atestat de Sfintele Scripturi şi de Tradiţie, şi sacramentele, celebrate în liturgie, prin care este condusă încontinuu la misterul Paştelui lui Cristos". Pentru aceasta intervenţiile Magisteriului în materie sacramentală "au fost motivate mereu de preocuparea fundamentală de fidelitate faţă de misterul celebrat. De fapt, Biserica are datoria de a asigura prioritatea acţiunii lui Dumnezeu şi de a salvgarda unitatea Trupului lui Cristos în acele acţiuni care nu au egal pentru că sunt sacre «prin excelenţă» cu o eficacitate garantată de acţiunea sacerdotală a lui Cristos". În afară de asta, Biserica este "conştientă că a administra harul lui Dumnezeu nu înseamnă a şi-l apropria, ci a deveni instrument al Duhului în transmiterea darului lui Cristos pascal. Ea ştie, îndeosebi, că potestas a sa în privinţa sacramentelor se opreşte în faţa substanţei lor" şi că "în gesturile sacramentale ea trebuie să păzească gesturile mântuitoare pe care Isus i le-a încredinţat".
Materia şi forma
Nota explică apoi că "materia sacramentului constă în acţiunea umană prin care acţionează Cristos. În ea uneori este prezent un element material (apă, pâine, vin, ulei), alteori un gest deosebit de elocvent (semnul crucii, impunerea mâinilor, scufundarea, stropirea, consimţământul, ungerea)". O corporalitate "indispensabilă pentru că înrădăcinează sacramentul nu numai în istoria umană, ci şi, mai fundamental, în ordinea simbolică a creaţiei şi îl conduce la misterul întrupării Cuvântului şi al Răscumpărării realizate de el". Cât priveşte forma sacramentului ea "este constituită din cuvânt, care conferă o semnificaţie transcendentă materiei, transfigurând semnificaţia obişnuită a elementului material şi sensul pur uman al acţiunii săvârşite. Acest cuvânt scoate mereu în diferită măsură inspiraţie din Sfânta Scriptură, îşi înfige rădăcinile în Tradiţia eclezială vie şi a fost definit cu autoritate de Magisteriul Bisericii". Prin urmare, materia şi forma nu au depins niciodată "nici nu pot depinde de voinţa fiecărui individ sau a fiecărei comunităţi".
Nu se poate schimba
Documentul reafirmă că "pentru toate sacramentele, în fiecare caz, respectarea materiei şi a formei a fost cerută mereu pentru validitatea celebrării, cu conştiinţa că modificări arbitrare aduse uneia şi/sau alteia - a cărei gravitate şi forţă invalidantă trebuie constatate de la caz la caz - pun în pericol oferirea efectivă a harului sacramental, cu dăunare evidentă a credincioşilor". Ceea ce se citeşte în cărţile liturgice promulgate trebuie să fie respectat cu fidelitate fără "a adăuga, a elimina sau a schimba nimic". Pentru că dacă se schimbă cuvintele sau materia, sacramentul nu există. În această privinţă, în nota 31 a documentului, este făcută o distincţie semnificativă între legitimitate şi validitate, explicând că "o modificare oarecare la formula unui sacrament este întotdeauna un act ilegitim în mod grav" chiar dacă este vorba de ceva minim care nu alterează semnificaţia sa originară şi nu-l face invalid. Schimbarea elementelor esenţiale pentru celebrarea sacramentului introduce şi "dubiul cu privire la intenţia reală a slujitorului, anulând validitatea sacramentului celebrat".
Arta de a celebra
Liturgia permite varietatea care ocroteşte Biserica de "uniformitate rigidă". După cum se citeşte în constituţia conciliară Sacrosanctum concilium. Dar această varietate şi creativitatea care favorizează o inteligibilitate mai mare a ritului şi participarea activă a credincioşilor, nu pot să se refere la ceea ce este esenţial în celebrarea sacramentelor. "Apare tot mai urgent - afirmă aşadar Nota - să se matureze o artă de a celebra care, stând la distanţă atât de un rubricism rigid cât şi de o fantezie deşănţată, să conducă la o disciplină de respectat, tocmai pentru a fi discipoli autentici". În text este prezentat acest citat din Papa Francisc: "Nu este vorba de a trebui să se respecte un protocol liturgic: mai degrabă este vorba de o «disciplină» - în sensul folosit de Guardini - care, dacă este respectată cu autenticitate, ne formează: sunt gesturi şi cuvinte care fac ordine în lumea noastră interioară făcându-ne să trăim sentimente, atitudini, comportamente. Nu sunt enunţarea unui ideal din care să încercăm să ne inspirăm, ci sunt o acţiune care implică trupul în totalitatea sa, adică în unitatea sa de suflet şi de trup".
A păzi bogăţia sacramentelor
"Noi avem această comoară în vase de lut, pentru ca puterea neobişnuită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi" (2Cor 4,7). În concluzii, documentul Dicasterului pentru Doctrina Credinţei citează cuvintele Sfântului Paul, o antiteză utilizată "pentru a sublinia cum sublimitatea puterii lui Dumnezeu se revelează prin slăbiciunea slujirii sale de vestitor descrie bine şi ceea ce se întâmplă în sacramente. Biserica întreagă este chemată să păzească bogăţia conţinută în ele, pentru ca să nu fie întunecat niciodată primatul acţiunii mântuitoare a lui Dumnezeu în istorie, chiar şi în medierea fragilă a semnelor şi a gesturilor proprii ale naturii umane".
(După L'Osservatore Romano, 3 februarie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
