"În China nu există «două» Biserici"
De Gianni Valente
Glasul este făcut stins de anii de viaţă. Însă inima este încă vie şi bate puternic. Pentru aceasta se emoţionează. Are 89 de ani Johannes Huo Cheng, episcop de Fengiang, în provincia chineză de sud Shanxi. Are vârsta patriarhilor şi a văzut multe. Dar spre deosebire de anumiţi "experţi", de unii jurnalişti şi unii cardinali, nu are instrucţiuni de dat papei cu privire la ce ar trebui să facă el cu China şi cu guvernul de la Pechin. Dacă l-ar întâlni pe papa - aşa spune el - ar cere numai binecuvântarea sa. Şi eventual ar începe să plângă ca un copil.
Are 89 de ani episcopul Johannes. Şi în acest interviu povesteşte la Vatican Insider şi aspectul obişnuit al operei apostolice făcute de Biserica Catolică. Povesteşte despre botezurile de adulţi, despre dorinţa de a-i sluji pe săraci cu noi opere de caritate. Şi despre modul în care o parte a clerului local continuă să ignore şi să cenzureze dispoziţiile şi sugestiile conţinute în scrisoarea lui Benedict al XVI-lea adresată catolicilor chinezi.
Episcop Johannes, cum a fost Paştele?
"Am trăit un Paşte foarte fericit. Liturgiile din Triduum-ul pascal au fost pregătite în toată dieceza cu grijă, graţie şi grijii pastorale a părintelui Antonio Ren Ruhai şi a altor preoţi. În parohii au fost botezaţi peste 350 de adulţi, care în majoritate nu proveneau din familii creştine. Numărul cel mai consistent era reprezentat de persoane cu vârstă în jur de 40 de ani".
Cum şi de ce un chinez adult poate să devină creştin?
"În dieceza mea, acest lucru are loc prin munca preoţilor şi a laicilor care merg să vestească Evanghelia în cartiere, în localităţi şi în sate. Începutul vine mereu cu întâlnirea cu oameni care mărturisesc în schimbarea vieţii lor iubirea lui Cristos faţă de ei. Nu este o chestiune de propagandă. Nu noi ducem persoanele spre botez. Domnul e cel care mişcă inimile lor".
Există vreo istorie sau eveniment legat de aceşti noi creştini care v-a uimit în mod deosebit?
"Un lucru care acum mă emoţionează când mă gândesc este ceea ce se întâmplă în localitatea Lan Xian, unde mai înainte nu erau creştini. Apoi un preot a mers acolo ca să vestească Evanghelia şi anul acesta şi acolo au fost 19 botezaţi şi peste 10 catecumeni. Am celebrat o Liturghie cu ei şi m-am înduioşat văzând că acolo înainte Biserica nu era şi acum există. Pentru mine este un lucru minunat".
Care este acum prioritatea pentru acţiunea Bisericii în China?
"Acum în China sunt mulţi săraci. Şi acum este important a face lucruri concrete pentru săraci. Pentru că suntem creştini şi asta ne învaţă Isus în Evanghelie".
Dumneavoastră acum sunteţi unul dintre "patriarhii" Bisericii din China. Aţi trăit o viaţă lungă şi plină şi de momente dificile. Ce anume a păstrat credinţa dumneavoastră?
"Eu sunt o persoană vulnerabilă şi sun un păcătos mare. Ceea ce a păstrat credinţa mea a fost numai milostivirea lui Dumnezeu. Am avut de la Domnul momente de întărire spirituală, mai ales în timpul persecuţiei. Atunci îmi aminteam de cuvintele lui Isus, cele pe care le spunea când l-au persecutat pe El. Astfel simţeam mângâierea şi fericirea, chiar şi în condiţiile în care mă aflam".
Cum evaluaţi momentul actual al Bisericii din China, faţă de trecut? Problemele sunt tot aceleaşi?
"Faţă de timpul trecut, după eliberare efectele superstiţiilor legate de sistemul feudal din vechea societate au fost extirpate. Cu deschiderea şi cu raporturile internaţionale s-a terminat izolarea şi a dispărut şi convingerea că celelalte ţări trebuie neapărat să dăuneze Chinei şi intereselor sale: această concepţie a apus şi nu se mai întoarce. Apoi, cu timpul, oamenii înşişi au demascat minciuna care definea credinţa ca opiu al popoarelor, pentru că au recunoscut adevărata faţă a Bisericii. Acum este timpul ca într-adevăr catolicii chinezi să aibă grijă de Biserica lor, asumându-şi propriile responsabilităţi. Cu ajutorul Domnului, suntem plini de încredere în a ne imagina care va fi viitorul Bisericii în China".
Dumneavoastră, ca episcop, aţi fost mereu în comuniune cu papa? Şi cum a avut loc numirea dumneavoastră şi consacrarea episcopală?
"Am trăit mereu comuniunea cu papa. Când am fost consacrat episcop, am proclamat public în faţa credincioşilor că voi fi cu sinceritate fidel lui Cristos, Bisericii, papei şi consacrării mele episcopale. Am încercat mereu să desfăşor misiunea mea cu acest spirit. La sfârşitul anilor Optzeci, cu vizita unui alt episcop şi graţie ajutorului său, am putut să primesc aprobarea apostolică a papei. Cu ritul hirotonirii, înregistrat şi de Colegiul episcopilor chinezi (organism nerecunoscut de Sfântul Scaun, n.r.) slujirea mea episcopală a fost mereu de domeniu public".
Mulţi continuă să repete că în China există două Biserici şi una dintre ele n-ar fi fidelă papei pentru că este supusă guvernului. Aşa stau lucrurile cu adevărat?
"Raţionamentul celui care spune că în China ar exista două Biserici este fals. Biserica în China este una singură. Şi tema că Biserica ar fi supusă guvernului nu este exactă. Cineva este supus la presiuni, sau eventual acceptă presiunile pentru a obţine avantaje şi susţineri materiale. Şi apoi, cel care vrea să recupereze sau să construiască structuri imobiliare, trebuie neapărat să contacteze adesea guvernul. Însă cei care cu adevărat sunt supuşi puterii politice sunt foarte puţini. Marea majoritate păstrează fidelitatea faţă de forma apostolică a Bisericii".
Noii creştini sunt interesaţi sau implicaţi în diviziunile dintre clandestini şi oficiali? Este un lucru care îi interesează?
"Eu aici nu am găsit aceste probleme. Pentru că în realitate aici nu există mari diviziuni".
În dieceza dumneavoastră nu există catolici "clandestini"?
"Sunt foarte puţini. Se roagă acasă, în familie, fără a merge în parohii".
Şi cum de încă există catolici "clandestini" într-o dieceză care are un episcop în comuniune deplină şi publică cu Succesorul lui Petru?
"Sunt legaţi de preoţi care vin din afară, din alte dieceze. Şi acei preoţi, dacă fac aşa, înseamnă că nu urmează ceea ce a indicat papa Benedict al XVI-lea în Scrisoarea sa către catolicii chinezi din 2007, unde era scris şi că fiecare preot trebuia să rămână şi să lucreze în dieceza sa de apartenenţă".
Vreunul dintre ei contestă sau pune deoparte în mod explicit acea Scrisoare a papei Ratzinger?
"Nu am avut contacte şi dialoguri cu ei. Dar din modul în care se comportă este evident că nu au acceptat şi nu acceptă acea Scrisoare. Au continuat să acţioneze ca înainte, ca şi cum n-ar fi nimic".
În schimb dumneavoastră aţi apreciat Scrisoarea către catolicii chinezi a papei Benedict al XVI-lea?
"Scrisoarea aceea a fost un dar din cer. Ea indică drumul. În ea este recapitulat tot drumul trecut al Bisericii din China şi sugestiile juste pentru a înfrunta problemele actuale. Nu putem s-o punem deoparte sau s-o criticăm. Mai degrabă merită s-o citim şi s-o urmăm în toate părţile sale şi să nu ne oprim numai la vreo frază. Cel care o urmează, merge înainte şi priveşte la viitor. Cine o pune deoparte, renunţă la un ajutor preţios şi rămâne pe loc".
Reuşiţi să urmăriţi magisteriul papei Francisc? Cum îl consideraţi?
"Reuşesc cu uşurinţă să urmăresc şi să ascult de magisteriul papei. După alegerea sa, consider emoţionantă fiecare omilie a sa şi fiecare învăţătură a sa. Pentru mine este ca pâinea cotidiană. Cuvintele sale le citesc în fiecare zi şi le trimit şi la preoţi. Mi se pare important mai ales când ne cheamă să "ieşim" din noi înşine. Trebuie să-l urmăm. Astăzi "cultura întâlnirii" şi în China este necesară. El ne dă un exemplu continuu şi pentru aceasta provoacă mare interes şi simpatie printre popoarele din toată lumea. Ne invită prin cuvinte convingătoare pe noi toţi să-i iubim pe săraci şi să facem pacea".
Francisc a spus de mai multe ori că Sfântul Scaun vrea să dialogheze cu guvernul chinez şi că le vrea să-l întâlnească pe preşedintele Xi Jinping. Vi se pare un lucru oportun?
"Această disponibilitate este oferită pentru ca Biserica din China să poată avea cu adevărat mai multe posibilităţi de a desfăşura slujirea sa pastorală şi astfel să-l iubească pe Domnul. Pentru aceasta papa a făcut paşi importanţi spre China. Noi suntem mulţumiţi de asta şi dorim să vedem producându-se roadele bune".
În faţa problemelor raportului cu Asociaţia patriotică şi numirile episcopilor, ce criterii trebuie urmate şi ce elemente trebuie neapărat ocrotite?
"Asociaţia patriotică a catolicilor chinezi este o organizaţie politică, deci nu poate conduce Biserica. Nu avem datoria de a urma dispoziţiile sale, când pretinde să impună Bisericii conducerea sa. Responsabilitatea ultimă a conducerii Bisericii revine episcopilor, în comuniune cu episcopul de Roma. Cu privire la problema numirilor episcopilor, trebuie să urmăm dreptul papal. Deci, nu numim şi nu recunoaştem niciun episcop, dacă nu există aprobarea papei. Pentru că nu putem renunţa la comuniunea cu episcopul de Roma, dacă vrem să fim catolici. Metoda cu care vor fi aleşi episcopii va fi definită în consultările dintre Sfântul Scaun şi guvernul chinez. Şi noi vom adera cu bucurie la indicaţiile care ne vor fi date după acele consultări. Îl rugăm pe Domnul şi dorim ca soluţiile cu privire la numirile episcopilor să se găsească repede şi să se stabilească relaţii diplomatice depline între Sfântul Scaun şi Republica Populară Chineză".
După părerea dumneavoastră, guvernului îi este frică de Biserică?
"În linie generală, nu cred. Probabil există unii care alimentează în ei oarece frică. Probabil vreun funcţionar continuă să se gândească asupra marilor schimbări care au fost în Polonia şi în Europa de est în anii Optzeci şi Nouăzeci şi astfel ţine trează neîncrederea. Însă Biserica lui Cristos nu vrea să provoace frică nimănui, niciunui bărbat şi niciunei femei. Respectăm dreptul legal al statului, chiar dacă în timpul trecut am îndurat persecuţie de la cel care avea puterea politică".
Unii intelectuali susţin că Biserica ar putea în timpuri ne-biblice "să convertească" la creştinism China. Dumneavoastră cum vedeţi asta?
"Nu sunt un om de cultură şi nu am ocazia să mă întâlnesc cu oamenii de cultură, de aceea nu ştiu cum să răspund".
Cum sunt trataţi episcopii care au acceptat hirotoniri ilegitime? Dumneavoastră cum evaluaţi alegerea lor?
"Deplâng mult alegerea episcopilor care au acceptat să fie consacraţi fără consimţământul Succesorului lui Petru. Mă rog pentru ei, sper să se poată întoarce curând în comuniune deplină cu Biserica. Dumnezeu ne iartă şi ne dăruieşte harul de a-i ierta pe ceilalţi".
Dacă l-aţi vedea pe papa Francisc astăzi, ce aţi vrea să-i spuneţi?
"Dacă îl voi vedea pe papa, sigur voi fi emoţionat până la lacrimi în ochi. Îi voi spune că îi mulţumesc Domnului că mi-a dăruit harul să-l întâlnesc, că sunt în slujba sa şi trăiesc comuniunea totală cu el. Îi voi spune că ne rugăm mereu pentru el. Şi apoi îi voi cere să ne binecuvânteze".
(După Vatican Insider, 29 aprilie 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
