Aflat în Israel din anul 2002, ca asistent spiritual pentru românii din Israel şi responsabil cu pastoraţia pelerinajelor în Ţara Sfântă în cadrul Oficiului pentru Pelerinaje al Episcopiei de Iaşi, părintele Cristian Vacaru a transmis o corespondenţă despre Săptămâna Sfântă şi Duminica Învierii în oraşul Ierusalim.
Săptămâna Sfântă trăită la Ierusalim
Întreaga perioadă a Postului Mare, începută cu miercurea Cenuşii, a fost un timp de pregătire interioară, un timp de reflecţie şi de convertire, dar ultima săptămână, Săptămână Sfântă a avut o încărcătură specială, a fost trăită poate mai intens şi datorită faptului că am avut ocazia să participăm la momentele evocate în Duminica Floriilor şi ulterior în Triduumul Pascal în chiar locurile în care acele evenimente s-au petrecut: Muntele Măslinilor şi Cetatea Ierusalimului.
Astfel, duminică, 29 martie 2015, am putut participa cu toţii la sfânta Liturghie de Florii, celebrată în faţa Mormântului Sfânt de către patriarhul latin al Ierusalimului, Fouad Twall, în cadrul căreia Preafericirea Sa a împărţit tuturor participanţilor ramurile de palmier pe care, în după-amiaza aceleiaşi zile, le-am fluturat în cadrul Procesiunii de Florii, coborând Muntele Măslinilor de la Betfage şi până în Cetatea Sfântă, refăcând drumul parcurs în urmă cu 2000 de ani de către Mântuitorul. Alături de zecile de mii de participanţi, am fost prezenţi şi un grup de români, atât stabiliţi în Ţara Sfântă, cât şi cei aflaţi la muncă sau doar în trecere ca pelerini, şi cu toţii i-am cântat Regelui Cristos care intra în mod solemn în Cetatea Ierusalimului.
Triduum-ul Pascal, respectiv ultimele trei zile de dinaintea sărbătorii învierii Domnului au fost zile care s-au întipărit adânc în conştiinţa oricărui creştin care a putut fi prezent în Ierusalim în aceste zile. Şi nici nu putea fi altfel, după ce ziua de Joia Sfântă a debutat cu Sfânta Liturghie a Crismei, celebrată în jurul Sfântului Mormânt, Liturghie în cadrul căreia sutele de preoţi prezenţi în jurul Patriarhului Latin şi-au reînnoit promisiunile preoţeşti, dat fiind că ziua de Joia Sfântă este ziua când se comemorează instituirea sfintei Preoţii şi a sfintei Euharistii. După-amiaza acestei zile a oferit posibilitatea de a ne reculege în Cenacolul unde Mântuitorul a luat ultima Cină cu ucenicii săi şi apoi l-am însoţit în Grădina Măslinilor, pentru o oră de rugăciune, de unde întreg cortegiul procesional a plecat spre biserica "Sf. Petru in Gallicantu", unde în urmă cu 2000 de ani era casa marelui Preot Caiafa, loc unde a fost adus şi Isus arestat de soldaţi în Grădina Getsemani.
Vinerea Sfântă a început cu proclamarea Patimii Mântuitorului, cântată în mod solemn chiar pe Calvar, moment foarte înălţător şi mişcător în acelaşi timp. Miezul zilei a oferit posibilitatea de a participa la Calea Crucii, parcursă pe drumul care până astăzi se numeşte "Via Dolorosa", drumul durerii. Seara, am participat în Bazilica Sfântului Mormânt la procesiunea funerară, înmormântarea lui Cristos.
Din motive de practică locală, dată fiind regula Statu Quo, care guvernează la cele mai importante locuri din Ţara Sfântă, Liturghia Învierii Domnului, sau Vigilia Pascală s-a celebrat sâmbătă dimineaţă, la ora 7:30. A fost foarte emoţionant să cântăm Aleluia, să vedem mormântul gol despre care îngerul a spus: "Nu este aici!" şi să ne convingem o dată în plus de această realitate a Învierii lui Cristos.
Seara, împreună cu toţi românii veniţi din diverse localităţi din Israel, ne-am adunat în biserica mănăstirii "Sfântul Carol Boromeu", unde se află şi şapte surori din România, pentru a celebra şi în limba noastră marele mister pascal al învierii lui Cristos. Cu sufletele curăţite în taina sfintei Spovezi, mulţi l-au primit pe Cristos în sfânta Împărtăşanie, lăsând astfel ca lumina Celui Înviat să le inunde sufletul de bucurie şi de speranţă.
Din cetatea în care Maria Magdalena a spus pentru prima dată cuvintele care aveau să devină salutul creştinesc pentru tot timpul pascal vă salut şi eu cu aceleaşi cuvinte: Cristos a înviat!
*
Duminica Învierii la Ierusalim
După o Săptămână Sfântă în care a avut un program foarte intens, patriarhul latin al Ierusalimului, Fouad Twall, în zorii zilei de duminică (5 aprilie) a plecat în procesiune de la Patriarhia Latină spre Bazilica Învierii, condus fiind de un cortegiu impresionant format din tinerii creştini care, cu instrumentele lor muzicale au dat o notă în plus de solemnitate acestei zile deosebite. Erau urmaţi aceşti tineri de un mare număr de fraţi franciscani şi de seminariştii din Ţara Sfântă. Au ajuns la bazilica ce adăposteşte mormântul gol al Mântuitorului la ora 7:30 iar la ora 8:00 a început sfânta Liturghie pontificală, urmată de procesiunea solemnă care înconjoară de trei ori Mormântul lui Isus. Trebuie menţionat faptul că la Ierusalim nu s-a celebrat noaptea trecută sfânta Liturghie cu Vigilia Pascală. Din motive de practică locală, dată fiind regula Status Quo, care guvernează la cele mai importante locuri din Ţara Sfântă, Liturghia Învierii Domnului, sau Vigilia Pascală s-a celebrat sâmbătă dimineaţă, la ora 7:30.
Ca de fiecare dată, în cadrul predicii, patriarhul a avut un mesaj puternic, plin de bucurie şi de speranţă, adresat nu numai celor prezenţi la sfânta Liturghie, ci şi tuturor celor care cred în acest mare eveniment care avea să schimbe complet faţa pământului: învierea lui Isus.
În ciuda faptului că suntem mereu martori ai evenimentelor tragice, atât în Orientul Mijlociu cât şi oriunde în lume, realităţi care ne amintesc de Calvar, bucuria şi credinţa noastră în Isus Cel Înviat nimeni nu poate să ne-o răpească.
Precum femeile sfinte care în prima zi a săptămânii îl căutau pe Cristos şi astăzi sunt milioane cei care-I caută chipul, cuvântul şi pacea sa. De multe ori, Dumnezeu nu este acolo unde îl căutăm noi; el este alături de noi, în fratele nostru, în aproapele nostru. Dar pentru a-l recunoaşte, este nevoie de convertirea inimii, precum centurionul roman, la poalele crucii a putut exclama: "Cu adevărat, acest om era Fiul lui Dumnezeu". Schimbarea inimii s-a produs nu numai la soldaţi dar chiar şi ucenicii care stăteau închişi în Cenacol din cauza fricii s-au lăsat transformaţi în martori, martori fericiţi să sufere pentru Cristos.
A amintit în cuvintele sale patriarhul Fouad Twall şi de cele două fiice ale Ţării Sfinte care în curând, la 17 mai vor fi canonizate la Roma: Miriam Bawardi şi Maria Alfonsina.
A atins şi subiectul fierbinte al situaţiei politice din zonă, sutele de mii de refugiaţi irakieni şi sirieni care au pierdut totul datorită credinţei lor, unii chiar şi viaţa. Politicienii şi comunitatea internaţională se interesează mult prea puţin (a afirmat patriarhul) de garantarea libertăţilor religioase şi de soarta acestor creştini, din cauză că interesele personale zdrobesc bunavoinţă a celor care caută pacea şi dreptatea.
Pelerinii care ajung în Ţara Sfântă îl caută pe Cristos şi încearcă în acelaşi timp să-şi găsească propriile origini. Rădăcinile noastre sunt aici, în sânul Bisericii Mame, pe muntele Golgota şi în acest Mormânt gol. Pentru noi ca o comunitate locală (a spus patriarhul), responsabilitatea este imensă şi, în ciuda tuturor dificultăţilor care ne lovesc continuăm să menţinem vie speranţa şi bucuria noastră: Cristos a biruit mormântul şi va birui asupra oricărui rău.
Spre finalul predicii a adresat un cuvânt de încurajare tuturor celor bolnavi, bătrâni, prizonieri, refugiaţi şi tuturor celor care din diferite motive nu pot să guste bucuria Învierii. Pe toţi cei prezenţi şi pe toţi cei la care vor ajunge aceste cuvinte i-a delegat să devină vestitori în lumea întreagă a acestei veşti bune, că Domnul este cu adevărat înviat. Amin! Aleluia!
Pr. Cristian Vacaru
