|
| © Vatican Media |
Iată lista "încălcărilor grave" ale demnităţii umane
de Andrea Tornielli
Trei capitole oferă fundamentele pentru afirmaţiile conţinute în al patrulea, dedicat "câtorva încălcări grave ale demnităţii umane": este declaraţia Dignitas infinita a Dicasterului pentru Doctrina Credinţei, un document care comemorează a 75-a aniversare a Declaraţiei universale a drepturilor omului şi reafirmă "indispensabilitatea conceptului de demnitate a persoanei umane în cadrul antropologiei creştine" (Introducere). Noutatea principală a documentului, rod al unei munci care a durat cinci ani, este includerea câtorva teme fundamentale ale magisteriului pontifical recent care se alătură celor bioetice. În lista "non-exhaustivă" care este oferită, printre încălcările demnităţii umane, alături de avort, de eutanasie şi de maternitatea surogat, apar războiul, drama sărăciei şi a migranţilor, traficul de persoane. Noul text contribuie astfel la depăşirea dihotomiei existente între cei care se concentrează în mod exclusiv în apărarea vieţii care se naşte sau care moare, uitând atâtea alte atentate împotriva demnităţii umane şi, viceversa, cei care se concentrează numai pe apărarea săracilor şi a migranţilor, uitând că viaţa trebuie apărată de la concepere până la încheierea sa naturală.
Principii fundamentale
În primele trei părţi ale declaraţiei sunt amintite principiile fundamentale. "Biserica, în lumina Revelaţiei, reafirmă şi confirmă în mod absolut" "demnitatea ontologică a persoanei umane, creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi răscumpărată în Cristos Isus" (1). O "demnitate inalienabilă" care corespunde "naturii umane dincolo de orice schimbare culturală" (6) şi este "un dar primit" şi de aceea este prezent "de exemplu, într-un copil încă nenăscut, într-o persoană lipsită de simţuri, într-un bătrân în agonie" (9). "Biserica proclamă demnitatea egală a tuturor fiinţelor umane, independent de condiţia lor de viaţă sau de calităţile lor" (17) şi face asta pe baza revelaţiei biblice: femeile şi bărbaţii sunt creaţi după imaginea lui Dumnezeu; Cristos, întrupându-se, "a confirmat demnitatea trupului şi a sufletului" (19) şi, înviind, ne-a revelat că "aspectul cel mai sublim al demnităţii omului constă în vocaţia sa la comuniunea cu Dumnezeu" (20).
Demnitatea fiecărei persoane
Documentul scoate în evidenţă echivocul reprezentat de poziţia celor care în locul expresiei "demnitate umană" preferă "demnitate personală", "pentru că înţeleg ca persoană numai «o fiinţă capabilă să raţioneze»". Prin urmare, susţin "că nu ar avea demnitate personală copilul încă nenăscut şi nici bătrânul non-autosuficient, dar şi nici cel care este purtător de dizabilitate mentală. Biserica, dimpotrivă, insistă asupra faptului că demnitatea fiecărei persoane umane, tocmai pentru că este intrinsecă, rămâne dincolo de orice circumstanţă" (24). În afară de asta, se afirmă că "uneori conceptul de demnitate umană este folosit în mod abuziv şi pentru a justifica o înmulţire arbitrară a noilor drepturi... ca şi cum ar trebui să se garanteze capacitatea de a exprima şi de a realiza orice preferinţă individuală sau dorinţă subiectivă" (25).
Lista încălcărilor
Apoi declaraţia prezintă lista "câtorva încălcări grave ale demnităţii umane", adică "tot ceea ce este împotriva vieţii însăşi, ca orice specie de omucidere, genocidul, avortul, eutanasia şi însuşi sinuciderea voluntară"; dar şi "tot ceea ce încalcă integritatea persoanei umane, cum sunt mutilările, torturile aplicate trupului şi minţii, constrângerile psihologice". Şi, în sfârşit, "tot ceea ce ofensează demnitatea umană, cum sunt condiţiile de viaţă subumană, încarcerările arbitrare, deportările, sclavia, prostituţia, comerţul femeilor şi al tinerilor, chiar şi condiţiile de muncă inumane, cu care muncitorii sunt trataţi ca simple instrumente de câştig şi nu ca persoane libere şi responsabile". Se citează şi pedeapsa cu moartea care "încalcă demnitatea inalienabilă a fiecărei persoane umane dincolo de orice circumstanţă" (34).
Sărăcia, războiul şi traficul de persoane
Se vorbeşte înainte de toate de "drama sărăciei", "una dintre cele mai mari nedreptăţi ale lumii contemporane" (36). Apoi este războiul, "tragedie care neagă demnitatea umană" şi "este mereu o «înfrângere a omenirii»" (38), până acolo încât "astăzi este foarte greu să se susţină criteriile raţionale maturate în alte secole pentru a vorbi despre un posibil «război drept»" (39). Se continuă cu "suferinţa migranţilor", a căror "viaţă este pusă în pericol pentru că nu mai au mijloacele pentru a crea o familie, pentru a munci sau pentru a se hrăni" (40). Documentul se opreşte după aceea asupra "traficului de persoane", care asumă "dimensiuni tragice" şi este definit "o activitate necuviincioasă, o ruşine pentru societăţile noastre care se declară civilizate" invitând pe "exploatatori şi pe clienţi" să facă o serioasă examinare a conştiinţei (41). În acelaşi mod se invită să se lupte împotriva fenomenelor precum "comerţul cu organe şi ţesuturi umane, exploatarea sexuală a băieţilor şi a fetelor, munca de sclav, inclusiv prostituţia, traficul de droguri şi de arme, terorismul şi crima internaţională organizată" (42). În afară de asta, se citează "abuzul sexual", care lasă "cicatrici profunde în inima celui care îl îndură": este vorba de "suferinţe care pot dura toată viaţa şi la care nicio părere de rău nu poate aduce remediu" (43). Se continuă cu discriminarea femeilor şi violenţa asupra lor, citând între acestea din urmă "constrângerea la avort, care loveşte atât mama, cât şi copilul, aşa de des pentru a satisface egoismul bărbaţilor", şi "practica poligamiei" (45). Se condamnă "feminicidul" (46).
Avortul şi maternitatea surogat
Apoi este clară condamnarea avortului: "între delictele pe care omul le poate săvârşi împotriva vieţii, avortul procurat prezintă caracteristici care îl fac deosebit de grav şi detestabil" şi se aminteşte că "apărarea vieţii care se naşte este intim legată cu apărarea oricărui drept uman" (47). Este puternic şi nu-ul spus maternităţii surogat, "prin care copilul, imens de demn, devine un simplu obiect", o practică "ce lezează grav demnitatea femeii şi a copilului... întemeiată pe exploatarea unei situaţii de necesitate materială a mamei. Un copil este întotdeauna un dar şi niciodată obiectul unui contract" (48). Apoi în listă sunt citate eutanasia şi sinuciderea asistată, definite în mod confuz de unele legi drept "moarte demnă", amintind că "suferinţa nu-l face pe bolnav să piardă acea demnitate care îi este proprie în mod intrinsec şi inalienabil" (51). Apoi se vorbeşte despre importanţa îngrijirilor paliative şi despre evitarea "oricărei îndârjiri terapeutice sau intervenţii disproporţionate", reafirmând că "viaţa este un drept, nu moartea, care trebuie primită, nu administrată" (52). Printre încălcările grave ale demnităţii umane găseşte spaţiu şi "rebutarea" persoanelor cu dizabilităţi în mod diferit (53).
Teoria gender
După ce a reafirmat că faţă de persoanele homosexuale trebuie evitată "orice marcare de discriminare nedreaptă şi îndeosebi orice formă de agresiune şi violenţă", denunţând "drept contrar demnităţii umane" faptul că în unele locuri persoane "sunt încarcerate, torturate şi chiar private de binele vieţii numai din cauza propriei orientări sexuale" (55), documentul critică teoria gender, "care este foarte periculoasă, pentru că şterge diferenţele cu pretenţia de a-i face pe toţi egali" (56). Biserica aminteşte că "viaţa umană, în toate componentele sale, fizice şi spirituale, este un dar al lui Dumnezeu, care trebuie primit cu recunoştinţă şi pus în slujba binelui. A vrea să se dispună de sine, aşa cum prescrie teoria gender..., nu înseamnă altceva decât a ceda în faţa ispitei foarte vechi a fiinţei umane care se face Dumnezeu" (57). Teoria gender "vrea să nege cea mai mare posibilă dintre diferenţele existente între fiinţele vii: cea sexuală" (58). Prin urmare, trebuie "respinse toate acele tentative care întunecă referinţa la diferenţa sexuală neeliminabilă între bărbat şi femeie" (59). Este negativă şi judecata cu privire la schimbarea de sex, care "de obicei riscă să ameninţe demnitatea unică pe care persoana a primit-o încă din momentul conceperii" chiar dacă "asta nu înseamnă a exclude posibilitatea ca o persoană afectată de anomalii ale genitalelor evidente deja la naştere sau care se dezvoltă după aceea să poată alege să primească asistenţă medicală cu scopul de a rezolva aceste anomalii" (60).
Violenţa digitală
Lista se completează cu "violenţa digitală" şi citează "noile forme de violenţă" care "se răspândesc prin social media, de exemplu cyberbulling" şi "răspândirea pornografiei" şi "exploatarea persoanelor cu scop sexual sau prin jocul de noroc" pe web (61). Declaraţia se termină îndemnând "să se pună respectarea demnităţii persoanei umane dincolo de orice circumstanţă în centrul angajării pentru binele comun şi al oricărei orânduiri juridice" (64).
(După L'Osservatore Romano, 8 aprilie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
