Simplitate, lumină, pace, reconciliere şi speranţă... acestea sunt cele cinci cuvinte care au caracterizat privegherea de rugăciune ce a avut loc miercuri, 28 mai 2008, la ora 19.30 la subsolul catedralei romano-catolice din Iaşi. Această priveghere a constituit o etapă importantă a Pelerinajului de încredere în România întreprins de fratele Alois Löser, superiorul Comunităţii Taizé, împreună cu alţi fraţi călugări. Acest pelerinaj a debutat cu o întâlnire asemănătoare la Bucureşti se va încheia cu o priveghere de rugăciune şi diverse ateliere pe teme biblice, la Cluj-Napoca.
La Iaşi, seară de rugăciune a fost aşteptată de mulţi cu nerăbdare şi entuziasm şi pregătită de alţii cu multă seriozitate şi dăruire, tocmai din dorinţa de a reuşi chiar şi numai preţ de o oră să facem o incursiune în spiritul de rugăciune al comunităţii din Taizé, situată în Burgundia, sudul Franţei. La aceasta întâlnire au participat tineri veniţi din Bacău, Săbăoani, Iaşi, cărora li s-au alăturat un grup de tineri ortodocşi de la biserica "Sfântul Haralambie" din Iaşi, precum şi numeroşi credincioşi şi preoţi împreună cu PS Petru Gherghel.
În acest cadru altarul a ocupat un loc aparte, prin simplitatea sa, având crucea Taizé în mijloc, la dreapta icoana Maicii Domnului, iar la stânga icoana prieteniei, reprezentându-l pe Isus care pune mâna pe umărul sfântului Mina. Toate acestea împreună: pânzele de culoare portocalie, sărbătoarea luminii şi cântecele deosebite au conferit un aer specific întâlnirii.
După cuvântul de început al PS Petru Gherghel, care a subliniat importanta majoră ce o deţin întâlnirile de acest gen în viaţa Bisericii, întâlniri ce promovează comuniunea şi reconcilierea între oameni, atenţia ne-a fost reţinută de meditaţia fratelui Alois, meditaţie simplă, concisă dar profundă în idei şi semnificaţii. Ideea de bază a meditaţiei a constituit-o o întrebare ce ne-a fost adresată nouă tuturor şi anume: "Care este sursa, izvorul de la care ne alimentăm existenţa noastră de zi cu zi?" Răspunsul ni l-a oferit tot fratele Alois, spunându-ne că această sursă trebuie să fie mereu Isus Cristos, legătura profundă şi personală a fiecăruia dintre noi cu el, precum şi încrederea deplină în iubirea sa pentru noi. Învierea lui Cristos este lumina ce ne luminează viaţa şi ne oferă zilnic speranţa. Isus doreşte prietenia noastră, o prietenie profundă, care să ne ajute încet-încet să ieşim din noi înşine pentru a veni în întâmpinarea celui de lângă noi, a celui vulnerabil, a celui mai sărac dintre săraci pentru a oferi sau pentru a reda lumii o faţă mai umană, lume în care încrederea să primeze.
Bunătatea inimii, solidaritatea cu cei aflaţi în suferinţă, cu cei marginalizaţi, însinguraţi sau victime ale prejudecăţilor de orice fel, reprezintă o forţă prin care Domnul îşi face cunoscută lucrarea. Iertarea şi bunătatea îşi au sursa în reconciliere şi conduc inevitabil la pacea inimii. Căci reconcilierea înseamnă să mergi în întâmpinarea celuilalt, să cauţi comuniunea cu el. Deviza vieţii noastre aceasta să fie: să fim purtători de pace şi iertare chiar în locul unde trăim sau muncim, să ne îndreptăm spre ceilalţi, aflaţi în nevoi, ieşind din propriul egoism şi fiind dispuşi să iubim mai mult.
Schimbarea lumii nu va veni din acţiuni spectaculoase, ci din perseverenţa cotidiană în a fi dispuşi să iertăm şi să iubim mai mult, împărtăşind, primind, îmbogăţindu-ne reciproc şi rămânând mereu în prezenţa Tatălui ceresc.
Întăriţi de această învăţătură, înălţaţi prin cântec şi rugăciune, la final fiecare a adus laudă Domnului pentru acest mare har ce ne-a fost oferit şi a primit binecuvântarea specială a fratelui pelerin.
Mihaela Coşa
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 28 mai: Iaşi: Taizé - o redimensionare a propriei vieţi
