Tineri din Dieceza de Iaşi la "pelerinajul încrederii" de la Bucureşti
În perioada 27 aprilie - 2 mai 2016, la Bucureşti a avut loc pelerinajul încrederii organizat de comunitatea Taizé, eveniment în cadrul căruia au participat aproximativ 80 de tineri din întreaga Europa şi alte grupuri din ţară. Ei au venit în România pentru a sărbători Paştele împreună cu fraţii noştri ortodocşi, dar şi pentru a da mărturie despre importanţa rugăciunii în comun a tinerilor de diferite confesiuni creştine. "Pelerinajul încrederii" a fost şi motivul care i-a determinat pe 25 de tineri din Dieceza de Iaşi să meargă la Bucureşti între 30 aprilie şi 2 mai 2016 şi să se alăture grupului de tineri europeni care erau conduşi de priorul comunităţii din Taizé, fratele Alois, împreună cu alţi trei călugări din aceeaşi comunitate.
Am plecat din Iaşi spre Bucureşti sâmbătă, 30 aprilie, şi ne-am bucurat deja de la sosire de găzduirea călduroasă a comunităţii fraţilor franciscani din capitală. Apoi am putut să împărtăşim bucuria Paştelui cu fraţii ortodocşi participând la slujba de Înviere de la Patriarhie.
Ziua de duminică a avut două momente spirituale importante: sfânta Liturghie de la Biserica Italiană, iar seara rugăciunea cu cântece Taizé în catedrala catolică "Sfântul Iosif". În acest cadru fratele Alois, succesorul fratelui Roger, a mărturisit că fiecare dintre cei de faţă a venit ca pelerin, neştiind la ce să se aştepte. Aceste zile petrecute împreună de creştinii ortodocşi în Bucureşti au fost un prilej de îmbogăţire prin frumuseţea rugăciunilor şi a tradiţiilor pascale. Iar lumina Învierii nu a atins doar ochii, ci şi inima. Prin Învierea lui Isus ni s-a arătat tuturor că avem un singur Tată ceea ce însemnă că suntem cu toţii fraţi. Isus ne-a adunat din diferite ţări, cu diferite limbi şi din diferite biserici pentru a crea comuniune, distrugând barierele dintre noi. De asemenea, fratele Alois ne-a îndemnat să fim cu toţii purtători ai seminţelor unităţii în familiile noastre, în biserici şi în societate. Totodată a mulţumit pentru ospitalitatea de care au dat dovadă parohiile din Bucureşti şi familiile care s-au oferit să îi găzduiască pe tineri.
Iată câteva mărturii de la membrii grupului din Iaşi:
"A merge până la capăt alături de celălalt înseamnă a iubi, cuvinte simple care rezumă experienţa acestor zile petrecute în pelerinajul încrederii de la Bucureşti. Momentele trăite alături de tineri şi de cei pe care i-am întâlnit şi-au lăsat amprenta asupra mea concretizându-se în rugăciune, cântec, comuniune, deschidere, încredere, fraternitate şi multă bucurie (prin multe zâmbete). Cele mai frumoase lucruri sunt cele simţite cu inima. Un gând de mulţumire se adresează tuturor celor care au contribuit prin gesturile lor la realizarea acestei bucurii şi trăiri spirituale. În aceste zile, am retrăit celebrarea misterului pascal şi al fraternităţii prin rugăciunea Taizé, alături de credincioşi de diferite confesiuni, momente în care am înţeles că universalitatea este prezentă şi trăită de creştini. Am conştientizat, de asemenea, cât de importantă este acceptarea celuilalt aşa cum este. Cristos cel Înviat să ne ajute să practicăm zi de zi credinţa, speranţa şi iubirea" (Emanuela Bondea).
"A fost un pelerinaj al încrederii minunat! Comuniunea cu tinerii şi familiile tinerilor, cu care ne-am întâlnit, a atins cote mari! Bunătatea a descris frumuseţea atât de mult, încât ele s-au contopit! Duhul Sfânt a lucrat frumos prin noi şi prin ceilalţi, şi împreună am retrăit bucuria Învierii lui Cristos, am înălţat intenţiile noastre personale şi comune într-un moment de rugăciune stil Taize în catedrala «Sfântul Iosif». Un moment în care liniştea, pacea, bucuria au coborât şi au culminat acest pelerinaj al încrederii, al frumuseţii prieteniei dintre noi, cei prezenţi, şi intermediată într-un mod atât de sublim de Duhul Sfânt! Mulţumim Domnului pentru toate câte ne-a dăruit în aceste zile!" (Iolanda Fusteş-Dămoc)
"Mi-e drag până la lacrimi când oameni «din toate naţiunile» se întâlnesc şi împreună sunt, trăiesc şi se roagă în acelaşi Duh, cu inimile deschise. Câtă pace, câtă bucurie, cât Dumnezeu în aceste inimi! Tăticule, îţi mulţumim pentru zilele pline de lumină, pentru oamenii minunaţi pe care ni-i scoţi in cale şi care ne fac să trăim în afara timpului. E-aşa de bine când suntem împreună, când cunoaştem, râdem, plângem, cântam, dansăm, ne rugăm, iubim, trăim împreună. E frumos să te vedem cum lucrezi în fiecare inimă" (Benedicta Toma).
Simona Dămătărc
