Iaşi: Taizé - "rugăciunea inimii"
La subsolul catedralei romano-catolice "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi, în aula "Fericitul Anton Durcovici", a avut loc duminică, 6 mai 2018, la ora 19.30, un moment de rugăciune Taizé împreună cu fratele Kilian din comunitatea Taizé, în prezenţa episcopului Petru Gherghel. La acest moment au luat parte foarte multe persoane, în special tineri.
Fratele Kilian, din Comunitatea de la Taizé se află în perioada 6-8 mai într-o vizită la Iaşi, în dorinţa de a purta mesajul comunităţii sale şi de a întâlni persoanele ataşate de spiritualitatea propusă de fraţii de la Taizé. Momentul de rugăciune a fost urmat de un dialog cu fratele Kilian şi de o agapă frăţească.
Întâlnirea a avut tema "Să căutăm izvoarele bucuriei", inspirată din cele patru propuneri ale fratelui Alois, superiorul Comunităţii din Taizé: "Bucuria Evangheliei vine de la încrederea că suntem iubiţi de Dumnezeu. Departe de a fi o stare de exaltare care ne face să fugim de provocările vieţii, ea ne face mai sensibili faţă de cei care suferă".
Într-o atmosferă de pace, luminată numai de flacăra multor lumânări aşezate în jurul crucii Taizé, acompaniată de sunetul câtorva instrumente muzicale şi al cântărilor intonate, tinerii prezenţi au putut să se dispună în prezenţa lui Dumnezeu care li se arăta prin misterul crucii dinaintea lor. Începutul rugăciunii a fost tăcerea prin intermediul căreia fiecare tânăr a putut să se conştientizeze pe sine şi locul unde este şi pentru ce anume trebuie să se dispună.
La început, a fost invocat Duhul Sfânt, martorul şi protagonistul oricărei rugăciuni rostite cu inima şi aflat în pacea lui Dumnezeu, sufletul îşi dă seama că el i se comunică prin milostivire, o milostivire prin care se simte îmbrăţişat în misterul său şi pe care doreşte să o cânte mereu: "Misericordias Domini in aeternum cantabo".
După proclamarea Evangheliei s-a aşternut liniştea în toată încăperea şi fiecare putea să mediteze la cuvântul lui Isus. După acest moment de interiorizare a urmat un scurt cuvânt de învăţătură ţinut de fratele Kilian. Împreună, cu o încredere totală, am putut apoi să-i adresăm Tatălui nostru ceresc rugăciunea pe care ne-a lăsat-o Fiul său: Tatăl nostru, şi să-i cerem darul păcii.
La sfârşit, cu toţii au putut viziona un scurt videoclip ce prezenta în esenţă ce înseamnă comunitatea din Taizé şi cum anume se trăieşte spiritualitatea în cadrul comunităţii. Apoi a urmat un dialog cu fratele Kilian, care a ţinut să-i salute pe cei prezenţi şi să-şi exprima bucuria că îi întâlneşte din nou pe tinerii din România la ei acasă. A scos în evidenţă simplitatea care caracterizează stilul de viaţă al fraţilor din Taizé, arătându-şi convingerea că mulţumirea şi pacea în viaţă se pot dobândi cu mijloace puţine.
Preasfinţitul Petru Gherghel i-a mulţumit pentru prezenţă şi a apreciat accentul pe care această formă de rugăciune îl pune pe tăcere. E nevoie să ne tratăm sufletul cu tăcere.
Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru această ora de rugăciune împreună cu fratele Kilian şi ne dorim să fim cât mai mult în intimitatea lui Dumnezeu prin rugăciune, cântare şi tăcere.
* * *
Rugăciunea trăită de către tineri ne-a fost împărtăşită şi de către o participantă:
"Până acum câţiva ani nu credeam că rugăciunea poate cuprinde atâta lumină, atât cântec, atâta bucurie, atâta pace. Îmi tresaltă mereu inima de bucurie, când, după o săptămână plină, colorată cu tristeţi şi bucurii, le pot aşeza pe toate la picioarele lui Isus de pe Cruce, la Taizé. Când ajungi la rugăciune, toată lumea te întâmpină cu un zâmbet larg, iar când vezi braţele lui Isus întinse pe Cruce, te simţi, în sfârşit, acasă.
Începem să cântăm. Deşi e cântec, tăcerea parcă nu se stinge. Se împletesc atât de frumos, încât şi inima începe să bată în ritmul tăcerii cântate. Ah, inima! Mereu mă uimesc văzând că ea ştie deja cântecul pe care eu îl aud acum pentru prima dată. E şi firesc, căci prin cântec încercăm să exprimăm ceea ce purtăm în inimă. Mereu e la fel: un râu de lumină care îşi are izvorul la Cruce.
Dar aseară a fost parcă şi mai frumos: îi priveam toţi cu emoţie, pe copilaşii care ne împărţeau lumină. Câtă puritate şi bucurie pe feţele lor! Şi sala s-a umplut de lumină. Cristos cel înviat ne-a vorbit prin bucuria copiilor, prin cântecul tinerilor şi prin tăcerea celor în vârstă. Nu am fi trăit la fel unii fără alţii şi nu am fi trăit deloc fără Cristos.
Când ne vorbea fratele Kilian, parcă ne simţeam cu toţii în comunitatea din Taizé şi, punând totul împreună ne-am bucurat de agapa frăţească şi de ceaiul devenit tradiţie.
Mi-e dragă rugăciunea, mi-e dragă lumina, mi-s dragi oamenii şi mi-e drag Cristos, care le uneşte pe toate". (Benedicta Toma)
Alin-Corneliu Sabău
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 6 mai: Iaşi: Taizé - "rugăciunea inimii"
