Iaşi: Requiem solemn pentru sufletul regelui Ferdinand I şi cel al reginei Maria

În catedrala romano-catolică "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi a avut loc celebrarea unui requiem solemn pentru sufletul regelui Ferdinand I şi cel al reginei Maria, sâmbătă, 30 noiembrie 2019, la care au participat Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Române, Alteţa Sa regală Principele Radu şi Alteţa Sa regală Principesa Sofia. PS Petru Gherghel, episcop emerit, împreună cu preoţi de la catedrală s-au rugat pentru odihna veşnică a celor ce au condus România în perioada 1914-1927.

Celebrarea a început cu un salut din partea PS Petru Gherghel, adresat celor prezenţi: Casei Regale, domnului Mihai Chirica, primarul municipiului Iaşi, autorităţilor locale şi credincioşilor catolici şi ortodocşi.

Împreună cu poporul credincios, adunat în catedrală, PS Petru Gherghel a intonat Psalmul 95, corul intercalând refrenul: "Regelui pentru care toate trăiesc, veniţi să ne închinăm". Din lectura luată din Scrisoarea sfântului Paul către Romani, s-au putut auzi cuvintele: "Dacă trăim, pentru Domnul trăim; dacă murim, pentru Domnul murim".

Un fir roşu al personalităţii regelui Ferdinand I şi a soţiei sale, regina Maria, a fost credinţa creştină în Dumnezeu. Acestui Dumnezeu i-au fost adresat rugăciuni, pentru ca cei care au condus România în perioada monarhiei, cuprinsă între anii 1914-1927, să primească răsplata slujitorului credincios în împărăţia Regelui veşnic, Isus Cristos.

În cuvântul său, PS Petru Gherghel a subliniat importanţa acestui moment de aducere aminte şi de rugăciune: "Celebrarea de astăzi este un prilej de a aduce un omagiu Regelui Ferdinand, vrednic de amintire, unul dintre marii domnitori şi binefăcători ai poporului român, a cărui soartă a încredinţat-o mereu în mâinile lui Dumnezeu, în care a crezut cu toată fiinţa, după cum a înscris şi în stema regală: Nihil sine Deo! (...). Regele Ferdinand şi Regina Maria rămân în istoria şi conştiinţa poporului român prin contribuţia lor la propăşirea ţării, trăind cu o mare demnitate, nobleţe şi cu o conştiinţă aleasă evenimentele şi realităţile epocii".

Regele Ferdinand I a condus România Mare, succedându-l la tron pe Regele Carol I. În anii Primului Război Mondial, între 1916 şi 1918, familia regală s-a refugiat la Iaşi. Regele Ferdinand I, de confesiune romano-catolică, a luat parte deseori la celebrările religioase şi liturgice din catedrala catolică "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi. Supranumit Întregitorul, el a înfăptuit România Mare prin unirea Transilvaniei cu Principatele Române, la 1 decembrie 1918. Regina Maria a fost alături de soţul ei, Ferdinand I, în timpul refugiului de la Iaşi, dedicându-se cu deplină şi exemplară caritate celor răniţi din spitale.

După binecuvântarea finală, Majestatea Sa Margareta şi Alteţa Sa Regală Principele Radu, urcând în altar, s-au închinat în faţa icoanei Fericitului Anton Durcovici, episcop martir care şi-a desfăşurat activitatea sacerdotală în perioada în care a domnit regele Ferdinand I.

În semn de preţuire, PS Petru Gherghel le-a oferit o icoană-mozaic cu Maica Domnului de la Cacica.

Acestei celebrări din catedrală i-a urmat dezvelirea şi sfinţirea statuii regelui Ferdinand I, din faţa Primăriei din Iaşi, prilej cu care s-au rostit rugăciuni pentru conducători şi pentru popor.

Domnul să primească în împărăţia sa veşnică sufletul regelui Ferdinand şi cel al reginei Maria şi să-i răsplătească pentru tot binele pe care l-au făcut poporului român!

Pr. Cristian Diac

*

Redăm cuvântarea rostită de PS Petru Gherghel:

Cuvânt la celebrarea cu requiem pentru Regele Ferdinand şi Regina Maria

Majestatea Voastră Margareta, Custode al Coroanei României,
Alteţele Voastre Regale,
Domnule primar Mihai Chirica, stimate autorităţi, distinşi participanţi,
Iubiţi credincioşi,

Este o mare bucurie să vă primim în catedrala noastră din Iaşi, pentru ca împreună cu toţi credincioşii să luăm parte la celebrarea acestui requiem solemn pentru sufletele celor doi eroi care au condus destinul poporului român spre Marea Unire din 1918: Regele Ferdinand şi Regina Maria.

Celebrarea de astăzi este un prilej de a aduce un omagiu Regelui Ferdinand, vrednic de amintire, unul dintre marii domnitori şi binefăcători ai poporului român, a cărui soartă a încredinţat-o mereu în mâinile lui Dumnezeu, în care a crezut cu toată fiinţa, după cum a înscris şi în stema regală: Nihil sine Deo!

Din cauza lucrărilor de restaurare a bisericii noastre catedrale "Adormirea Maicii Domnului", nu putem celebra acest requiem în sfântul lăcaş atât de îndrăgit şi frecventat de Majestatea Sa, mai ales în anii grei ai Primului Război Mondial.

Născut din părinţi catolici, Regele Ferdinand, supranumit în copilărie Nando, a primit o riguroasă educaţie catolică, iar studiile le-a urmat tot în şcoli catolice. Sosit în România, Majestatea Sa şi-a păstrat credinţa, participând duminică de duminică sfânta Liturghie în capela Institutului "Sfânta Maria" din strada Pitar Moş, în capela Palatului Arhiepiscopal din Bucureşti (azi, sediul Nunţiaturii Apostolice) sau în catedrala "Sfântul Iosif" din capitală.

Regele Ferdinand a rămas pururea viu şi în amintirea duioasă şi plină de recunoştinţă a catolicilor din Iaşi, Oraşul Unirii, fiind cunoscut faptul că, atunci când nu se afla pe front, în mijlocul trupelor, venea aproape în fiecare duminică la catedrala "Adormirea Maicii Domnului", pentru a lua parte la sfânta Liturghie. Sosirea regelui şi a suitei sale în curtea catedralei se petrecea în modul cel mai discret cu putinţă, nefiind însoţit niciodată de vreun fotograf, motiv pentru care nu există nicio fotografie care să imortalizeze prezenţa regelui la catedrala noastră.

Vizitele regelui sunt însă menţionate în relatările trimise la Sfântul Scaun de către administratorul apostolic de atunci, Mons. Ulderico Cipolloni, duhovnic şi sfetnic de încredere al Majestăţii Sale. Spre admiraţia şi uimirea credincioşilor, regele se aşeza mereu la rând pentru a intra în biserica noastră, aflându-şi apoi un loc în prima bancă, unde, aşezat sau în genunchi, lectura din cartea de rugăciuni în limba latină, pe care o avea mereu asupra sa. Asculta sfânta Liturghie cu atâta evlavie, încât martorii prezenţi în catedrală rămâneau încântaţi de modul în care îşi manifesta credinţa.

În acele timpuri teribile ale războiului, Regele Ferdinand l-a avut drept sfetnic tainic pe cel mai înţelept dintre regi, pe Cristos, Om-Dumnezeu, iar în faţa altarului bisericii noastre catedrale, cu privirea aţintită spre maiestuosul tablou al sfintei Fecioare Maria înălţate la cer - patroana Diecezei de Iaşi -, Majestatea Sa depunea la picioarele Mântuitorului nostru încrederea şi lacrimile poporului român, rugându-se fierbinte pentru viitorul acestui popor.

Uneori, regele participa la sfintele Liturghii celebrate în capela din palatul nostru episcopal, fiind apoi oaspete de seamă în salonul mare. În semn de mare preţuire faţă de Regele Ferdinand, în anii războiului, în toate bisericile de pe teritoriul Diecezei de Iaşi a fost recitată "Rugăciunea pentru Rege".

În repetate rânduri, regele a primit de la arhiepiscopul de Bucureşti, Mons. Alexandru Theodor Cisar, mângâierea sfintei Liturghii, a predicii, precum şi binecuvântarea specială din partea papei. Arhiepiscopul se deplasa deseori la Palatul Cotroceni sau la Palatul Scroviştea pentru a celebra sfânta Liturghie, ori de câte ori era solicitat de rege. Grav bolnav, a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru ca guvernul României să semneze, la 10 mai 1927, concordatul cu Sfântul Scaun.

Mângâiat sufleteşte pentru dezlegarea primită din partea papei Pius al XI-lea, regele s-a pregătit pentru trecerea la cele veşnice ca un bun creştin catolic: s-a spovedit şi împărtăşit, a primit din partea nunţiului apostolic Angelo Dolci sfântul Maslu, binecuvântarea Sfântului Părinte papa Pius al XI-lea şi câteva moaşte ale sfintei Tereza a Pruncului Isus. Împăcat cu propria conştiinţă şi cu poporul pe care l-a condus cu maxim devotament, şi-a dat sufletul în mâinile Creatorului.

Regele Ferdinand şi Regina Maria rămân în istoria şi conştiinţa poporului român prin contribuţia lor la propăşirea ţării, trăind cu o mare demnitate, nobleţe şi cu o conştiinţă aleasă evenimentele şi realităţile epocii.

În lumina acestor fapte şi a preţuirii pe care i-o purtăm pentru exemplul său de credinţă şi dăruire pentru popor şi patrie, în comuniune cu toţi cei care nu-l pot uita în spirit de adevărată credinţă, ne unim astăzi, în catedrala noastră, într-o amintire şi rugăciune comună, implorând milostivirea lui Dumnezeu pentru iertarea greşelilor, cele cu voie sau fără de voie, căci nu este om de pe pământ care să nu păcătuiască. Ne rugăm pentru marele Om al poporului nostru, Regele Ferdinand, Întregitorul României, şi pentru Regina Maria, "mama răniţilor", cea mereu aproape de cei încercaţi şi suferinzi, mai ales faţă de cei de pe frontul dăruirii totale pentru glia strămoşească şi unitatea tuturor românilor, rugându-l pe Dumnezeul milostivirilor să le ofere odihna veşnică în patria celor drepţi.

Înălţăm, de asemenea, o sfântă rugăciune pentru toţi răposaţii Casei Regale a României, pentru ţara şi poporul nostru, dar şi pentru toţi ostaşii ţării, pentru ca Dumnezeu, stăpânul timpului şi al istoriei, să reverse peste toţi darurile iubirii şi ale iertării sale.

Requiem aeternam dona eis, Domine, et lux perpetua luceat eis!
Requiescant in pace! Amen.
In veci pomenirea lor!

Petru Gherghel,
episcop emerit de Iaşi

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 30 noiembrie: Iaşi: Requiem solemn pentru sufletul regelui Ferdinand I şi cel al reginei Maria. Foto: Adrian Cuba