Comoara ascunsă (găsită) într-un ogor (Mt 13,44) a fost tema reculegerii în zilele de 16 şi 17 decembrie 2018, pentru membrii mişcării "Familiile de Nazaret" din Parohia "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Iaşi, la casa Surorilor Providenţei Divine.
Însoţiţi de pr. paroh Petru Sescu şi având ca invitat special pr. Ionuţ-Eremia Imbrişcă, cu intenţia de a ne goli inimile şi sufletele de toate greutăţile, grijile şi preocupările acestei lumi, timp de două zile ne-am lăsat încărcaţi de lumină, pace şi har. Fiecare timp de pregătire pe care de ani buni îl oferim sufletului de trei ori pe an, ne răsplăteşte cu momente unice şi irepetabile. Cu bucurii în cele mai întunecate tristeţi şi cu mângâieri în cele mai aspre nelinişti.
Parabola neghinei (Mt 13,24-30), propusă spre meditaţie de pr. Ionuţ pentru prima zi, ne-a propus ca "înseninaţi în trup şi spirit să rememorăm multele plecări şi întoarceri din propria viaţă". La o analiză atentă a vieţii, descoperim că fiecare îşi doreşte să fie simplu, coerent la perfecţiune cu o gândire unitară în schimb cel mai adesea experimentăm dualitatea şi confuzia, spunea părintele. Identificând ogorul din parabolă ca fiind propriul nostru suflet, descoperim în el două tipuri de seminţe care cresc şi se hrănesc din acelaşi teren, care caută să fure terenul, limfa, sucul celeilalte, care aduc roade total diferite. Observăm astfel că cele două plante convieţuiesc în noi: sunt opuse şi de nedezrădăcinat, trecem de la una la alta şi fiecare dintre noi o trăim şi pe una şi pe cealaltă. Astfel ne vedem obligaţi de cruntă realitate că trebuie să învăţăm să convieţuim cu ele, dar să fim atenţi la alegerile noastre. Cele două tipuri de plante au doi semănători: Duhul Sfânt care acţionează cu iubire, gingăşie, blândeţe în cel botezat şi duhul negativ care nu poate fi mereu individualizat într-o imagine precisă, dar care este confuzie, eroare, tulburare, lene, inutilitate, frustrare..., spunea pr. Ionuţ.
Parabola comorii şi a mărgăritarului, pe care am meditat-o în a doua zi, ne-a redescoperit faptul că împărăţia cerurilor este în noi, sădită cu grijă în ogorul sufletului. Acest dar, oferit de Dumnezeu Tatăl umanităţii, împreună cu dorinţa de a o căuta, pasiunea de a o descoperi şi bucuria de a o face cunoscută şi altora doar, în momentul când am găsit-o pregustam fericirea absolută, împlinirea şi binecuvântarea.
"Mărgăritarul de mare valoare, perla preţioasă dăruită Tatălui umanităţii şi inimii noastre, în splendoarea Duhului care ne-a fost dat" cum spunea părintele Ionuţ, odată descoperit, umple fiinţa noastră cu bucurie evanghelică, făcând ca inima şi sufletul nostru să se deschidă spre o alegere radicală nemai simţind greutate în a merge împotriva curentului, fiind liberi în fata judecatatii celorlalţi. Şi dacă inima şi sufletul nostru se umple de bucurie gustând din plin starea interiora de seninătate când vedem că şi în alţii străluceşte acest mărgăritar, că se răsfrânge această frumuseţe, atunci ştim că alegerea noastră este bună, cu adevărat liberă, făcută cu "ochii aţintiţi asupra lui Isus, autorul şi perfectionatorul credinţei care, neţinând seama de ruşinea ei, s-a supus crucii"
Mulţumind Surorilor Providenţei Divine pentru găzduire, părintelui paroh Petru Sescu pentru grija specială acordată formării spirituale tuturor acelora care o caută, părintelui Ionuţ-Eremia Imbrişcă pentru că a acceptat invitaţia de a ne fi călăuza spirituală în aceste două zile pline de lumină şi har, duminică seara întorcându-ne acasă cu speranţa în suflete că Pruncuşorul Isus va găsi ieslea sufletelor noastre mai pregătită pentru a-l primi cum se cuvine.
Mariana Ifrim
