Traian: Cum devenim ucenici ai lui Isus? Exerciţii spirituale pentru membrii Mişcării "Familiile de Nazaret" din Iaşi
"Cum devenim ucenici ai lui Isus?" - a fost tema exerciţiilor spirituale de vară, pe care o parte din membrii mişcării "Familiile de Nazaret" şi ceilalţi simpatizanţi din Iaşi, însoţiţi de pr. paroh Petru Sescu (din Parohia unde activează acest grup, al cărui îndrumător spiritual este), am trăit-o cu intensitate şi bucurie maximă în Centrul "Gaudium et Spes" din Traian, în perioada 19-21 iunie 2015.
Joi seara, toţi cei care au dorit să trăiască timp de trei zile puţin "mai aproape de cer", au pus în braţele Mariei şi în mâinile lui Isus toate problemele, preocupările, grijile, tot ceea ce poate... nu ne place la noi sau la partenerul nostru de viaţă, la copiii noştri, toate neînţelegerile şi supărările noastre, ca mai apoi cu inimile şi sufletele deschise să participăm la deschiderea oficială a reculegerii, prin participarea la sfânta Liturghie, care a fost celebrată de pr. Corneliu Berea.
Mulţumim părintelui Corneliu, care a răspuns cu bucurie la invitaţia părintelui paroh Sescu, dar mai ales pentru că ne-a încântat şi edificat prin meditaţiile, conferinţele, mărturiile şi discuţiile individuale care au împodobit sufletele noastre cu lumină şi mult har.
"Urmarea lui Isus (Lc 14,25-35)" a fost titlul primei conferinţe, prezentate de pr. Corneliu. Citind şi meditând primul verset, ne-am întrebat fiecare în parte: Oare şi eu fac parte din acea mulţime care îl caută, care îl urmează pe Isus?... Dar pr. Corneliu nu ne-a permis să ne pierdem în mulţime prea mult timp, ne-a obligat prin cuvântul său să alegem, să hotărâm ce vrem să facem cu viaţa noastră,... dacă vrem doar să facem parte din acea mulţime care îl urmează pe Isus (din curiozitate, pentru că dă bine, pentru că trebuie să fiu o mamă sau un tată bun, un soţ sau o soţie bună) sau dorim să devenim ucenici ai lui?... Dacă alegem să fim ucenici ai lui Isus, atunci trebuie să facem alegeri responsabile, radicale pentru că spunea pr. Corneliu "Urmarea lui Isus nu implică numai mântuirea noastră, ci şi pe a multor altora. A-l urma pe Isus nu este la fel cu alte lucruri importante pe care le facem în viaţă. El este pe primul loc tocmai pentru că viaţa veşnică a altor multe persoane depinde de locul pe care-l dăm noi lui Isus în viaţa noastră - mai înainte de mamă, tată, copiii, fraţii şi chiar de noi înşine".
"Parabola grăuntelui de muştar şi a plămadei (Mt 13,31-35)" a doua zi ne-a reamintit că Dumnezeu a sădit în sufletul fiecăruia dintre noi seminţele sale, în tăcere, fără ca noi să intuim cât de importante sunt - spunea părintele. Creşterea unei seminţe este o acţiune tăcută, discretă, care nu face zgomot. Dar, funcţie de valoare pe care noi o acordăm harului lui Dumnezeu, începând cu cele mai mici realităţi, face ca o comunitate, o familie, o persoană să crească, să rodească. Trecerea de la sămânţă la copac nu aparţine omului, este un miracol care aparţine lui Dumnezeu, noi trebuie doar să colaborăm.
Când schimbările nu se văd în viaţa noastră, în grupul nostru, în familia noastră etc., adesea suntem ispitiţi să renunţăm, să abandonăm totul. Însă nu ochiul nostru ne spune dacă lucrurile merg bine, nici dacă ele se vor dezvolta. Credinţa este singura care vede dincolo de vizibil; ne spune unde anume se află puterea care transformă, care face să crească, care aduce roade. Inima vede realităţi pe care ochiul este neputincios să le vadă.
Iar în ceea ce priveşte plămada... este foarte important de observat, nu drojdia este cea care creşte, dar ascunsă în multă făină, ea este fermentul care creşte tot aluatul, nu doar o parte din el.
Foarte multe întrebări şi-au făcut loc în mintea şi în sufletul nostru, mai ales în cea de-a treia zi când, am meditat la vindecarea orbului din Ierihon. Gândul că fiecare dintre noi poate fi orb asemenea lui Bartimeu, m-a pus pe gânduri. Oare am eu destulă credinţă, pentru ca Isus să poată înfăptui miracolul vindecării şi în viaţa mea? Oare nu cumva sunt chiar eu o piedică pentru alţii care doresc să-l urmeze pe Isus? Dacă Isus m-ar întreba: Ce vrei să fac pentru tine, aş şti eu ce să-i răspund? Cu aceste gânduri am ajuns la finalul celor trei zile şi pentru că în cea de-a doua zi, toţi membrii grupului au participat la un joc de cunoaştere, la finalul celor trei zile, s-au împărţit premii cu mesaje speciale tuturor participanţilor iar un membru al mişcării a adresat un cuvânt de mulţumire pr. Corneliu pe care-l relatăm mai jos:
"Vă mulţumim, părinte, pentru primirea caldă şi binevoitoare, pentru simplitatea şi atenţia cu care ne-aţi copleşit, dar mai ales pentru meditaţiile şi conferinţele pline de duh. Cu delicateţe ne-aţi făcut să înţelegem că a fi ucenic a lui Isus presupune mai mult decât a face parte din acei mulţi care merg după El. Că nu este suficient să ascultăm, trebuie să înţelegem, să reţinem şi să asimilăm, să punem în practică.
A fi ucenic a lui Isus presupune o mare, foarte mare responsabilitate, pentru că de alegerea noastră nu depinde numai mântuirea noastră, ci şi a celorlalţi.
A fi ucenic a lui Isus presupune să rămânem sare ce are gust, ba mai mult să devenim sare ce curăţă lumea şi plămadă ce face să dospească aluatul omenesc, să riscăm mult, să riscăm totul aşa cum a făcut Isus, Domnul şi Învăţătorul nostru.
A fi ucenic a lui Isus nu presupune a înfăptuim lucruri măreţe, doar trebuie să ne punem la dispoziţia lui, să colaborăm discret, uneori tăcuţi, alteori neliniştiţi, dar mereu atenţi la chemarea şi voinţa lui. Să avem răbdare şi încredere că asemeni seminţei de muştar, chiar dacă astăzi ne vedem mici, foarte mici... prin lucrarea lui Dumnezeu, vom deveni şi noi asemeni acelui copac mare, foarte mare în care vor putea locui păsările cerului. Mulţumim."
Apoi cu inimile tresăltând de bucurie, ne-am întors în familiile noastre pentru a împărtăşi celor de acasă, bucuria trăită în cele trei zile mai aproape de Isus. Singurul regret a fost că totul s-a sfârşit mult, mult prea rapid. Timpul parcă şi-a pierdut din consistenţă, a devenit doar un moment fericit din viaţa noastră.
Mulţumim tuturor acelora care au avut grijă să nu ne lipsească nimic, mulţumim şi pr. paroh Petru Sescu, pentru grija părintească, pentru timpul petrecut în scaunul de spovadă, pentru direcţiunea spirituală şi încrederea pe care nu oboseşte niciodată să o acorde acestui grup.
Mariana Ifrim
Câteva impresii ale unora dintre participanţi
"Acest moment, timp de reculegere l-am trăit cu multă bucurie. Timpul acordat apropierii de Dumnezeu, al cunoaşterii şi rugăciunii m-a încărcat sufleteşte. În aceste momente am reuşit să mă redescopăr, să las în urmă trecutul şi să trăiesc prezentul. Viitorul l-am pus în mâna mamei noastre cereşti, sfânta Fecioară Maria. M-am despărţit de acest timp minunat numai cu gândul că Tatăl din cer ne va oferi în viitorul apropiat un alt moment de trăire intensă a credinţei". (Ana Doboş)
"Am participat cu mare bucurie la aceste zile minunate de reculegere şi mi-am întărit convingerea că toate evenimentele trecutului se pot vindeca prin credinţă. De asemenea cu credinţă trebuie trăit prezentul şi privit viitorul. Din conferinţele expuse de părintele Corneliu Berea s-a desprins mijlocul prin care putem deveni apostoli ai lui Isus şi acesta ar fi să privim mai mult cu inima decât cu ochii, deoarece astfel putem vedea mai bine realitatea. Sămânţa sădită de Dumnezeu în fiecare dintre noi, rodeşte dacă avem credinţă îi multă răbdare. Momentele de rugăciune şi adoraţie ne-au umplut sufletele de pace şi linişte. Clipele de destindere ne-au apropiat mai mult şi ne-au facilitat comunicarea şi o altfel de cunoaştere. Ne-am întors acasă plini de încredere şi convinşi că putem să fim şi noi ucenici ai lui Isus în familiile noastre, în comunitate şi în mediile în care ne desfăşurăm activitatea. Mulţumim Domnului că ne-a prilejuit acest timp binecuvântat". (Amelia N.)
"Am mai participat şi la alte exerciţii spirituale, dar aceasta a fost pentru mine de o încărcătură spirituală excepţională. Mulţumesc din suflet părintelui Petru şi părintelui Corneliu, pentru exemplul lor de mărturie, pentru timpul pe care l-au dăruit tuturor celor care au fost prezenţi la această reculegere, pentru răbdarea cu care m-au ascultat şi pentru cuvintele pline de lumina Duhului Sfânt. Mulţumesc din suflet tuturor acelora care s-au ocupat de organizarea acestor exerciţii spirituale, care au fost, minunate". (Mioara Robu)
"Înţelepciunea ta, Doamne, să-mi stea alături şi să lucreze cu mine. Mulţumesc din suflet pentru acest timp, pentru această reculegere". (Veronica Dămoc)
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 19-21 iunie: Traian: "Cum devenim ucenici ai lui Isus?" Exerciţii spirituale pentru membrii Mişcării "Familiile de Nazaret" din Iaşi
