Oneşti: Zi de reculegere pentru Postul Mare la Sanctuarul "Fericitul Ieremia"
Sâmbătă, 23 martie 2024, Sanctuarul Diecezan "Fericitul Ieremia Valahul" din Oneşti a fost gazda primitoare a zilei de reculegere pentru timpul Postului Mare a persoanelor consacrate, tinerilor şi adulţilor din zonă, coordonată de fratele Lucian Iosif Dumea, OFMCap., rectorul sanctuarului. Tema reculegerii a fost "Spiritualitatea postului în viaţa creştinului", plecând de la planul pastoral al Diecezei de Iaşi: "Uniţi în familia lui Dumnezeu, trăim bucuria evangheliei!"
"Aveţi grijă să nu săvârşiţi faptele voastre bune înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei... pentru ca pomana ta să fie în ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti! Iar când vă rugaţi, nu faceţi ca ipocriţii... roagă-te Tatălui tău care este în ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti! Când postiţi, nu fiţi trişti ca ipocriţii... ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, care este în ascuns! Şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti" (Mt 6,1-6.16-18).
Fratele Lucian Iosif Dumea, OFMCap., ne-a introdus în tema zile indicându-ne ce înseamnă de fapt a ne converti: înseamnă a revedea relaţiile mele cu aproapele, cu Dumnezeu, cu mine, cu lucrurile, bunurile, darurile, cu creaţia, iar punctul de referinţă trebuie sa fie mereu Evanghelia, şi nu cultura, anturajul, tradiţia sau educaţia negativă.
Imaginea aleasă pentru a ilustra acest lucru este deşertul, pentru ca orice forma de viaţă din deşert trebuie să rămână ascunsă pentru a-şi păstra umiditatea şi să fie foarte bine înrădăcinată pentru a putea supravieţui. Pustiul, deşertul ne spune că adevărata viaţă este ascunsă, este înrădăcinată şi ne forţează să facem alegeri, să luam decizii.
Este uşor să vorbim despre ideea de "a decide", dar când începem simţim tensiune, dezechilibru, agitaţie în corp. Fiecare dintre noi avem aspecte din viaţa noastră în care ne este foarte greu să alegem, să decidem pentru a face o schimbare.
A continuat fratele Lucian punându-ne întrebarea: "De ce nu reuşim să luăm decizii atât de repede pe cum ne-ar plăcea?" Şi răspunsul a fost: "Deoarece ne este teamă, nu avem răbdare cu noi, ne judecăm cu uşurinţă". Ne este teamă de toate lucrurile la care trebuie să renunţăm pentru a face o schimbare, ne este teamă de a ieşi din zona de confort şi astfel ne spunem că ... este bine aşa cum e... mai merge o vreme... parcă totuşi nu este chiar atât de rău după cum credeam.
Alteori, considerăm că schimbarea trebuie să vină peste noapte, odată pentru totdeauna. Orice schimbare începe cu paşi mici. Abilitatea de a lua decizii este, metaforic vorbind, ca un muşchi pe care îl putem forma, antrena şi, cu cât îl lucrăm mai mult, cu atât ne vom creşte abilitatea de a lua decizii din ce în ce mai importante. Putem începe acest exerciţiu prin a lua decizii mici, dar conştiente şi făcute în fiecare zi.
Deşertul ne forţează să intrăm în interiorul nostru, să ne conectăm cu noi, cu corpul nostru. Chiar dacă nu ne dăm seama, este mereu corpul nostru care înmagazinează toate informaţiile, care mai apoi produc: senzaţii, emoţii, gânduri, cuvinte şi apoi acţiuni.
A doua parte a meditaţiei a fost despre ce înseamnă rugăciunea. Fratele Lucian ne-a arătat ce ne spune Catehismul Bisericii Catolice la numerele 2564, 2565, 362 spunând astfel: rugăciunea este o relaţie vie, este o întâlnire, este unirea noastră (care suntem formaţi din corp, inimă, minte, spirit), fiii săi cu Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi care izvorăşte din Duhul Sfânt şi din noi, pentru că noi suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi suntem fiinţe în acelaşi timp trupeşti şi spirituale. A urmat o experienţă practică de cum se face rugăciune.
A treia parte a meditaţiei a constat din explicarea imaginii lui Isus care spală picioarele apostolului Petru şi din ascultarea poeziei Ştergarul () de Costache Ioanid.
A urmat un timp pentru a ne împăca cu Dumnezeu, pentru meditaţie personală şi pentru împărtăşire fraternă. Începutul şi încununarea acţiuni este Sfânta Liturghie, din a cărei pagină evanghelică sub îndrumarea fratelui Leon Budău, OFMCap., cel care a săvârşit Sfânta Liturghie şi a ţinut cuvântul de învăţătură, am fost ajutaţi să răspundem personal la întrebarea: Eu ce vreau să fac cu Cristos în viaţa mea?
Masa fraternă a fost un prilej de a ne cunoaşte şi de a crea relaţii noi. În ultima parte a zilei, am participat la o oră de adoraţie euharistică unde am fost ajutaţi să stăm în prezenţa Domnului, să-i împărtăşim preocupările şi dificultăţile noastre şi să-i încredinţăm viaţa noastră aşa cum este, fără nici o mască, fără să ne ascundem pentru că Dumnezeu ne iubeşte total, gratuit şi necondiţionat.
Fie ca la această sărbătoare liturgică a Învierii Domnului Cristos însuşi să facă să răsune în inima noastră: "Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci" (In 11,25-26).
Pace şi bine!
Fr. Flavian Faraoanu, OFMCap.
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 23 martie: Oneşti: Zi de reculegere pentru Postul Mare la Sanctuarul "Fericitul Ieremia"
