Gherăeşti

Prezentare

(Lumina creştinului, noiembrie 1994, p. 14-15)

La 17 km nord de cetatea lui Roman Muşat, de-a lungul vechiului drum comercial Roman-Fălticeni, astăzi E 85, se răsfiră pe o suprafaţă de 3500 ha, comuna Gherăeşti, cu satele componente: Gherăeşti, Teţcani şi Gherăeştii Noi. Întreaga zonă se întinde de la apele Moldovei, spre est, pe o câmpie netedă, străbătută de la nord la sud de dealuri, de unde, în zilele senine, se pot zări codrii seculari ai munţilor străjuiţi de Ceahlău.

Cel mai vechi document care atestă existenţa satului Gherăeşti sub numele de Biraviceşti, este hrisovul dat de Ştefan cel Mare prin care făcea un schimb de trei sate cu Mănăstirea Dobrovăţ. Satul aparţinuse Margaretei Muşat, bunica lui Alexandru cel Bun şi soţia lui Ştefan I Muşat. De la 1552, Birăeştii de pe apa Moldovei va fi donat Episcopiei Romanului de către Ştefan Voievod, fiul lui Petru Rareş (1551-1552), episcop fiind Macarie.

Episcopia va zidi pe noua moşie un schit pentru călugăriţe cu o bisericuţă în jurul căreia se vor aduna actualii locuitori ai satului, veniţi din Bereşeşti şi din Siliştea.

După Unirea Principatelor, pe la 1868, satul Gherăeşti devine centru administrativ.

Prin anul 1745 se stabilesc pe teritoriul satului Gherăeşti primele 13 familii catolice, venite din Ardeal. Documentul care consemnează acest fapt pomeneşte pe aceeaşi pagină de acelaşi sat, numindu-l odată Birest, iar mai jos Gireşti. După acest an, numărul populaţiei va fi în creştere permanentă.

Comunitatea din comuna Gherăeşti, născută din românii veniţi din diferite părţi ale ţării, a devenit peste ani un trup şi un suflet, o singură familie, de aceeaşi naţionalitate - română - care şi-a împărtăşit bucuriile şi necazurile, muncind şi apărând împreună glia străbună.

Apelul lui M. Kogălniceanu din 1877, din timpul războiului de independenţă, "avem braţe, dar nu avem arme", a găsit ecou şi în sufletele locuitorilor noştri, care, fie material, fie personal, au plecat să apere pământul ţării şi nu s-au mai întors. La fel s-a întâmplat şi la 15 august 1916 când voinicii comunei au participat la luptă în Regimentul 14 Dorobanţi, devenit apoi Regimentul 14 Infanterie. În luptele de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz au scris cu sângele lor o pagină legendară din istoria poporului nostru. În cinstea lor, prin iniţiativa pr. Ioan Mărtinaş şi a învăţătorului Iorgu Ştefanovici s-a ridicat monumentul din centrul satului.

Marea conflagraţie mondială din 1939-1940 a adus familiilor din Gherăeşti alţi morţi, alţi invalizi de război, alte văduve, alţi orfani. Jertfa lor a fost zadarnică, pentru că ştim ce a urmat: pierderea Basarabiei, colectivizarea forţată (1962), degradarea conştiinţei neamului de ciuma roşie atee.

În ceea ce priveşte învăţământul, îşi are şi el istoria lui. La 1 septembrie 1868 este numit învăţător Gheorghe Simionescu şi începe şcoala cu şase elevi adunaţi din satele vecine; în 1887 se va clădi un nou local de şcoală cu o sală de clasă şi trei camere de locuit. În 1890-1891 au fost înscrişi 109 elevi; în 1904 se va construi o şcoală cu patru săli de clasă tip Spiru Haret, iar în 1965 s-a construit o şcoală nouă, cu un etaj şi opt săli de clasă.

În prezent comuna Gherăeşti dispune de 28 de săli de clasă şi trei laboratoare, având 1000 de elevi şi 58 de cadre didactice (1990-1991).

Multă vreme credincioşii catolici, după stabilirea lor în Gherăeşti, n-au avut biserică şi s-au deplasat, pentru a participa la slujbele religioase la bisericile din Săbăoani şi Hălăuceşti. Această situaţie se menţine până în 1762-1776, când se vorbeşte de existenţa bisericii: "deoarece populaţia satului Gherăeşti era aproape cât a satului Săbăoani de 670 credincioşi".

Piatra de temelie a bisericii a fost pusă în anul 1861, probabil este vorba de o biserică anterioară actualei biserici. În anul 1868 Gherăeşti devine parohie.

În ziua de 2 mai 1899, a treia zi de Paşti, pe timpul episcopului Dominique Jaquet, este sfinţită o nouă piatră de temelie, de către pr. Antonio Szydlowki SJ, ca delegat episcopal, aşa cum atestă documentul descoperit în centrul bisericii cu ocazia săpăturilor pentru actuala capelă. Cu aceeaşi ocazie, s-au mai descoperit două temelii de biserici, de proporţii mai mici, care dau mărturie că, mai înainte de a fi construită această biserică, au existat în acelaşi loc alte două biserici. Cu o parte din piatra acestor temelii descoperite s-a zidit grota care se află în partea de sud la intrarea în capelă.

Biserica actuală a fost terminată în 1910, pe timpul parohului Anton Marghit, iar la 22 octombrie, în acelaşi an, episcopul Nicolae Iosif Camilli cere ca: "atât parohia, cât şi biserica să păstreze ca patron "Trupul Domnului" aşa cum a fost şi la biserica veche".

Reparaţiile capitale încep la 19 august 1984, cu asistenţa arhitectului Nicu Munteanu, ing. Carmil Păuleţ, ing. Ioan Cristea, toţi din Iaşi. Deoarece trăiam în epoca dictatorială şi lipsea autorizaţia, în mai puţin de două luni au fost demolate prezbiteriul şi cruciera şi construite din nou pe dimensiuni mai mari. Timp de 10 ani s-a lucrat la interiorul şi exteriorul bisericii, păstrând din vechea biserică numai zidurile de la nava principală.

Lucrările s-au încheiat anul acesta şi ne pregătim pentru sfinţirea bisericii, a capelei, şi consacrarea altarului de marmură.

Acest eveniment pe care îl aşteptăm de un deceniu, îl vom celebra anul acesta în ultima duminică din anul bisericesc, la 20 noiembrie, în sărbătoarea Cristos, Rege. Vă invităm să participaţi la această bucurie a satului, când sperăm să fie prezenţi: Excelenţa sa Petru Gherghel, episcop de Iaşi, fiul satului Gherăeşti, Excelenţa sa John Bukovsky, Nunţiu apostolic la Bucureşti, Excelenţa sa dr. Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti.

Menţionăm că în prezent comunitatea catolică din Gherăeşti numără 1240 de familii cu 4500 suflete, 25 de seminarişti şi teologi, un frumos număr de tinere candidate, postulante şi surori în diferite congregaţii din ţară şi din străinătate, un cor bine pregătit de cantorul Nicolae Toma, un grup frumos de tineri şi tinere care fac parte din Acţiunea Catolică şi un grup mare de copii înscrişi în "Armata Albă" cu multe şi frumoase activităţi.

Pr. Isidor Mocanu

* * *

O nouă biserică

(Lumina creştinului, august 2011, p. 13)

Localitatea Gherăeşti se află la nord-vest de municipiul Roman, pe malul stâng al râului Moldova. Hramul actualei biserici catolice este sărbătoarea "Trupul şi Sângele Domnului". Prima atestare documentară a localităţii Gherăeşti este din anul 1499, iar prima menţionare a catolicilor din această comunitate este din anul 1745.

Centrul parohial Gherăeşti a fost înfiinţat în anul 1863. Un raport anonim din anul 1776 despre situaţia bisericilor catolice din Moldova confirmă existenţa primei biserici catolice la "Ghiriest". Ulterior au fost construite altele trei. Biserica actuală a fost consacrată la 20 noiembrie 1994 într-un stil modern şi dispunând de o capelă la demisol.

Comuna Gherăeşti are 6.500 de locuitori, majoritatea catolici. Comunitatea din Gherăeşti numără 1.340 de familii, având 3.940 de suflete.

Pentru catolicii din Gherăeşti, faptul că biserica este prea mică pentru o comunitate mereu în creştere numerică, dar şi în râvnă spirituală, a fost de mult o constatare care s-a transformat în dorinţă, apoi în demersuri, însoţite de curaj, rugăciune, speranţă şi binecuvântarea PS Petru Gherghel, fiu al satului.

Astfel, lucrările la cea de-a doua biserică au început la 24 august 2009; piatra de temelia a fost sfinţită de PS Petru Gherghel la 1 noiembrie 2009. Locul de amplasare este în nordul localităţii, pe Strada Familiei, în vecinătatea grădiniţei parohiei şi a Locuinţei Protejate pentru Bătrâni ce aparţine de Asociaţia "Caritas" Roman. Hramul bisericii va fi Divina Milostivire. Imaginea lui Isus Milostiv prezintă inima dumnezeiască din care ies raze de iubire şi care atrage spre ea toţi oamenii de bună credinţă, conform viziunii avute de sfânta Faustina Kowalska, o călugăriţă poloneză. Această biserică are menirea de a uni generaţia tânără cu cea aflată la vârsta înţelepciunii. Ea va asigura transferul de valori de la o generaţie la alta, având modelul iubirii divine din sânul Sfintei Treimi.

Piatra de temelie a fost pusă în anul dedicat sfântului Paul (2009), apostolul neamurilor. A crescut timid, dar sigur în Anul Sfintei Preoţii şi priveşte cu speranţă spre viitor, acum în Anul Familiei, în aşteptarea momentului când se va pune în slujba familiilor din această parte a satului Gherăeşti.

Noua biserică va fi în stil neogotic, având 63m lungime, 33m lăţime (în crucieră), 22m lăţime, 75m înălţime; a fost proiectată de arhitectul Mihai Maica. Ea va avea capacitatea de a primi 3.500 de credincioşi. Lucrările au ajuns la stadiul cotei zero, sperând, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca biserica să se înalţe cât mai curând.

Ştim că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă şi în el ne aflăm speranţa. În paginile acestei reviste, vă vom anunţa, la timpul potrivit, sfinţirea noii biserici din Gherăeşti. Până atunci, vă cerem să ne însoţiţi cu rugăciunile, pentru ca în biserica noastră şi în celelalte aflate în construcţie în Dieceza de Iaşi să răsune cât mai curând cântări de laudă Dumnezeului veşnic.
Pr. Daniel Ghitiu