Domnul ne descoperă, în diferitele etape ale vieţii fer. Ieremia Valahul, un dar minunat şi de actualitate: acela al peregrinării şi emigraţiei, mergând şi căutând ceva sau pe cineva: pentru aceasta şi pentru tot ceea ce s-a realizat în viaţa sa putem să-l numim pe fericitul Ieremia protectorul emigranţilor..
Asistăm astăzi la un spectacol neobişnuit care ne cuprinde.
Toată lumea este într-o stare de itineranţă: popoare, rase, limbi care emigrează. Toţi aleargă spre nordul planetei sau spre naţiunile dezvoltate ale Occidentului. Culturi care se amestecă cu alte culturi creând o lume nouă şi pentru aceasta întreaga planetă devine o singură ţară.
Şi estul nostru european, şi România emigrează spre Occident, cu preferinţe spre Italia, Spania, Franţa... Nu numai tinerii ies în căutarea unei culturii şi a unei vieţi noi, ci adulţi sau familii întregi se transferă în Occident cu speranţa de a găsi ceva mai bun care să poată da existenţei lor o şansă diferită de cea actuală.
Cu patru sute de ani în urmă, din Moldova, a plecat un tânăr în căutarea unei anumite şanse.
Tânărul Ion Stoica, primul din cei şase fraţi, a lăsat ţara sa şi a plecat spre Occident, spre Italia, cu o pâine în desagă şi un ban în buzunar: a traversat pasul Oituz, a ajuns în Transilvania şi trecând pe lângă Braşov a poposit la Alba-Iulia: aici a lucrat doi ani ca ajutor de zidar.
A parcurs regiunile lucrând pe câmp şi cu ceea ce a câştigat a continuat călătoria.
De la Alba-Iulia, a traversat Iugoslavia, a ajuns la Bari unde a lucrat într-o farmacie.
De la Bari a mers la Napoli, dorind să ajungă la Roma, dar s-a oprit la Napoli.
Ion a lăsat ţara, familia, poporul său şi s-a dus la Napoli în căutarea împlinirii, pentru a se "pune în slujba unui mare domn".
Ajuns la Napoli, a întâlnit ceea ce dorea. Nu o muncă sigură, nu un salariu mare, nu bani pentru a trimite în ţară, pentru a construi o casă sau pentru a depozita în bancă, ci a întâlnit săracii, şchiopii şi bolnavii pe care i-a slujit timp de patruzeci de ani ca infirmier.
A intrat în Conventul Capucinilor unde a găsit toate acestea: s-a făcut frate, a devenit sfânt.
Acum este protectorul României şi al tuturor emigranţilor, deoarece el a trăit şi a suportat toate vitregiile unuia care lasă ţara sa în căutarea împlinirii.
Şansa fericitului Ieremia a fost aceea că a întâlnit pe cineva pe care să slujească şi să iubească: motivul real pentru care a lăsat familia şi patria sa.
A ieşi din casă pentru a sluji şi iubi: idealul fiecărui creştin, al fiecărui emigrant; a sluji nu numai pentru a câştiga, ci şi pentru a iubi pe cel care este slujit pentru un câştig material.
Cerem acest har pentru emigranţi, prin mijlocirea fericitului Ieremia, protectorul României şi al tuturor emigranţilor.
Pr. Ubaldo Oliviero, OFMCap.
