Exerciţii: Interdicţii sau reale definiţii?
(Meditând expunerile părintelui Crisinel Fodor, Gioseni, 2006)
N-aş vedea în exerciţii
Doar acele interdicţii
Ce-ţi blochează vorbăria
Cu Ion şi cu Maria.
Sunt mai mult, o regăsire,
O profundă reînnoire.
Sunt o masă, sunt o pâine
Mâncată cu pasiune.
Sunt întoarceri spre trecut,
Spre ceva ce ne-a plăcut,
Spre acea dintâi iubire
Între noi şi sfântul Mire.
Nu sunt doar o concentrare
Într-o carte din sertare.
Ele sunt comuniune,
Ascultare, rugăciune,
Întâlnire de mister
Cu cel care e în cer,
Părăsire de spectacol
Pentru cel din tabernacol,
Alegând o altă ţară
Ca Avram odinioară.
Aşa înţelegi mai bine
Ce vrea Dumnezeu cu tine.
E ciudat, bineînţeles,
Cum de Domnul ne-a ales
Din Caldeea, din Haran
Şi ne-a prins în al său plan.
Ochii lui i-a pus pe noi
Ca să fim numai ai săi.
Abraham ieşit din Ur
N-a dus viaţă de huzur,
Ci o viaţă aspră, tare,
Plină doar de renunţare.
Oare cum i-a convenit
Când pe munte a sosit
Pentru jertfa fiului
La porunca Domnului?
Sau când Lot, partea mănoasă
O alege pentru casă,
Şi ţinutul cel mai rău
Îi revine ca al său?
"Ia tu totul, îmi convine
Fiindcă Domnul e cu mine"
Ce alegere în viaţă
Poate fi mult mai măreaţă?
Abraham cel credincios
Ne rămâne luminos,
Semn de binecuvântare
Între oameni şi popoare.
Pe Iacob, nepotul său
L-am văzut surprins în rău
Şi în multe cam şiret
Pân' a mers pe drumul drept.
Sancţiuni sunt necesare
Pentru a lui îndreptare.
Când se întoarce-n Canaan
Sărăcindu-l pe Laban,
E înfrânt în zori pe rouă
Ca să aibă viaţă nouă.
Domnu-ţi vrea inima frântă
Şi-i nevoie de o trântă,
De un punct atins anume
Ca să-ţi schimbe al tău nume:
Din Iacob în Israel
Ca să fii la fel ca el;
Din şiret în patriarh,
Un profet, un bun ierarh.
Pentru noul habitat
Un foc mare s-a înălţat
Cu jăratic şi cu fum
Lângă margine de drum.
Foc nestins aţi menţinut
Oameni buni, ca la început?
Ca să nu vă năpădească
O ispită diavolească.
Aţi văzut Iosif cel drept
Cum ştiu să ţină piept?
După anii de sclavie
Nu-i învins de o soţie,
Fiindcă el a socotit
Că-i ceva nelegiuit,
E otravă şi amar
Să-nşele pe Putifar.
Trei etape desluşeşte
Când ispita rea soseşte:
Paşi tiptil - apropiere -
Insistenţă la vedere,
Ambuscadă dintr-odată
Pe o scenă aşezată.
Îşi salveaz-a sa onoare
Când fuge de înscenare.
Nici un sfert, un sfert de ceas,
În pericol n-a rămas.
La final ispita vine,
Se alătură de tine.
Poate-i un pahar în plus
Sau un film ce te-a sedus,
Care, ştiu eu, ţi se pare
Că faci plinul pe-nserare,
După ziua-ndelungată
Ce-ai lucrat ca niciodată.
Din această-nşelăciune
Poţi ieşi prin rugăciune.
Singura îţi e scăpare
La un timp de strâmtorare.
Este fugă salutară
Şi în casă şi afară.
A mai fost de învăţat
Cum Iosif a tolerat
Pe-ai săi fraţi ce au greşit
Cu vânzarea în Egipt.
Nu a vrut vreo răzbunare
Pentru faptă, ci iertare,
Socotind că Domnul poate
Binele din rău a scoate.
Din Egipt Domnul alege
Ca să dea o nouă lege,
Pe un Moise rătăcit,
De la faraon fugit.
40 de ani slujise
Socotind că îi venise
Timpul cel mai potrivit
Să termine de slujit
Însă Dumnezeu gândea
Că mai trebuie să stea
Pe la oi, pe la cârlani
Încă 40 de ani.
La 80 s-a împlinit
Şi i s-a dezvăluit
Pe un munte, rug aprins
Care nu mai este stins.
Ce uimire !... I s-arată
Iahve nepătruns vreodată.
El vrea numele să ştie
La atâta măreţie.
"Eu sunt cel ce sunt", declară
Rugul, flacără şi pară.
Viaţa noastră, mi se pare
E lipsită de-admirare.
Am dat nume pentru toate:
Pentru electricitate,
Pentru fulgerul din nori,
Pentru raze şi culori,
Gravitaţia ca lege.....
Dar nu ştim a le-nţelege.
Nu mai ştim să ne uimim
Când ceva descoperim.
Totul este definit.
Dumnezeu nu-i de găsit.
Numai în copii apare
Acea clară admirare
Cu uimirea necesară
Ca iar Domnul să apară.
Dac' am fi iarăşi copii,
Întrebări am pune mii.
Şi uimindu-ne mereu
L-am găsi pe Dumnezeu.
În prezenţa lui, la braţ,
Am trăi cu mult nesaţ,
Cu mai multă reverenţă,
Tinând cont de-a lui prezenţă.
Viaţa cum este trăită
Nu prea pare împlinită.
Afectiv creştem treptat
Şi ce am depozitat
Într-o inimă mereu,
Altceva, nu Dumnezeu,
Poate să ne năruiască
Prin explozie firească.
Educând inima bine,
Dumnezeu stând lângă tine,
Şanse ai să străluceşti
Printre cete îngereşti.
Poate fi un om frustrat
Şi cel care e-nsurat.
Şi explozii pot să fie
Şi la cei ce au soţie.
Legături de siguranţă
Sunt când nu stai la distanţă
De colegi şi de confraţi,
De cei care-s animaţi
De iubirea cea divină,
De cultura cea creştină.
Pe Samson l-a nimicit
Fata ce l-a ispitit,
O cultură filisteană,
Într-o vrajă fără teamă,
Între braţe la Dalila,
Când îl dezmierda copila.
Trebuie să luăm seamă
Când cultura e reclamă,
Când apar doar invitaţii
Pentru simţuri, inflamaţii.
Sunt atâtea lucruri rele
Promovate în manele
De ţigani numiţi minune,
Care vor ca să îndrume
Tineri ignoranţi din sate
Sau oraşe dezmăţate.
Şi se vede că au spor
Cu zeul televizor.
Muzica de excitare
Se aude cât mai tare.
Ritmuri arăbeşti, greceşti,
Africane sau drăceşti,
Mucegaiuri de cultură,
Sufletele azi le fură.
Aventuri în miez de noapte,
Înşelări televizate
Sunt izvor de bucurii
Pentru tineri şi copii.
Consecinţele-s nefaste.
Mai sunt oare inimi caste?
Cine apără cultura
Când mai toate merg de-a dura
Spre prăpăstii adâncite,
Pentru demoni cuvenite?
Ignoranţa menţinută
E pericol sută-n sută.
E mai rea ca un păcat
Într-un preot surogat.
Cineva inteligent
Spunea că e sacrament
O ştiinţă dobândită
Prin efort, trudă cumplită.
Viaţa noastră se cam ţese
Din examene prea dese.
Pentru luptă Ghedeon
Îşi alege un pluton.
Voluntari au fost cu mii,
Fii vânjoşi, puternici fii.
S-au retras apoi uşor
Când simţiră un fior
Ce, se pare că spunea
C-ar să moară cineva.
Dumnezeu i-a micşorat.
Mai puţini el a lăsat.
Disciplina i-a rărit
Când la apă au sosit.
Cei trântiţi pe burtă jos,
N-au mai fost de vreun folos.
Numai cei staţi în picioare
Au găsit încredinţare.
Lor făclie li s-a dat,
Plan de luptă explicat,
Cu urciorul dus în mână,
Trâmbiţa la îndemână,
Să surprindă-n timp de noapte
Taberele aşezate.
Într-un fel Domnul Isus
Renunţând la cei în plus,
Cu un grup mai micşorat
Face azi apostolat.
O făclie-n vas de lut
Este Duhul apărut.
Şi Cuvântul e trompetă...
Lupta iarăşi se repetă.
Vasu-i trup ce se jertfeşte,
Şi aşa se cucereşte
O victorie sperată,
Cred şi nouă rezervată.
Când săgeţi vin înspre noi,
Nu putem da înapoi.
Fiecare e chemat
Să învingă ne-ncetat.
Duhul Sfânt e-apărător
Şi oricând îndrumător.
Alergia va dispare
Dacă el e apărare.
Când suntem toţi aliaţi,
Buni prieteni şi confraţi,
În iubirea lui Isus,
Orice lupt' avem de dus,
Vom învinge împreună
Ca prieteni mână-n mână.
Ionatan şi cu David
Au format un mare zid
Împotriva răutăţii,
Când sunase ceasul morţii,
Când Saul s-a înfuriat
Şi în tain-a declarat
Că va termina odată
Cu David iubit de gloată.
Un prieten iscusit,
Ionatan, l-a îndrăgit
Şi salvare i-a adus
Ridicându-l cât mai sus.
Tronul ţării a cedat
Pentru prietenul salvat.
O aşa prietenie
Îmi cere Domnul şi mie.
O sfântă fraternitate
E o mare calitate.
Trăind în comuniune
Celebrări şi rugăciune,
Suntem stânci de neclintit
Când furtuna s-a ivit.
Sigur este foarte bine
Ca alături, lângă tine,
Să stea şi cel ce arată
Când greşeşti tu câteodată.
Un gunoi este păcatul
Şi se cere măturatul
Cât mai des în a ta casă
Fiindcă Domnului îi pasă
Cum este-n interior,
Nu doar în exterior.
Ca să ştii să ceri iertare
Este o lucrare mare.
Şi David grav a greşit,
Dar frumos s-a umilit.
Toată lumea a aflat
De al său mare păcat.
Steaua lui n-a dispărut.
Pocăinţă a făcut.
De la capăt a pornit
Şi pe Domnul l-a iubit.
Patru lucruri strălucite
Au fost de el împlinite.
A fost foarte săritor
Să slujeasc-al său popor.
Respect mare a avut
Pentru cel ce l-a ştiut
Uns de Domnul ca şi rege
Să conducă după lege.
La căinţă, om smerit,
Nimeni nu l-a depăşit.
Şi în multe-a fost deschis
Să-mplinească şi în vis
Voia Domnului în toate,
Cât mai bine de se poate.
Cel ce vrea să fie-n har,
Are de luptat, nu rar.
Ce-a îndurat de mult Ilie
Se poate-ntâmpla şi ţie.
Isabela şi Ahab,
O prigoană-n stil arab,
Furioşi au declanşat.
Preoţi au exterminat.
Pe profeţi i-au fugărit
Până la râul Cherit.
Pe Ilie l-ar fi prins
Căci doreau ei dinadins
Să-l zdrobească sub călcâi
Dintre toţi el mai întâi.
El era cel mai viteaz.
În credinţă cel mai treaz.
A fost căutat prin ţări
Pân' la margine de mări.
Nimeni nu ştia de el
În ţara lui Isabel.
La Sarepta el a stat
Cât în ţară n-a plouat.
Trei ani cerul l-a închis.
Nici un strop el n-a permis
Să vină din ceruri jos
Pe pământul nisipos.
Şi când totul s-a împlinit
El la rege a venit,
Fiindc-avea de demonstrat
Cultul cel adevărat
Printr-o flacără minune
Când va face rugăciune.
Sus pe Muntele Carmel
Au stat mulţi pe lângă el.
Şi minunea s-a întâmplat.
Dumnezeu l-a ajutat.
"Idolii toţi să dispară!",
A strigat el către ţară.
Şi-a voit spectaculos
Să-i dărâme el pe jos.
Munca sa l-a istovit
Şi în sine s-a gândit
Să-l crească pe Elizeu
Temător de Dumnezeu
Şi prin el să reuşească
Cultul să-l restabilească.
E metoda cea mai bună,
Şi nouă la îndemână,
Să formăm noi ucenici
Începând cu cei mai mici,
În tăcere şi răbdare
Şi succesul va fi mare.
Pr. Eugen Budău
