Traian: A cincea serie de exerciţii spirituale pentru preoţi. "Rezumat versificat"
Printre preoţii participanţi la a cincea serie de exerciţii spirituale desfăşurată la Centrul "Gaudium et Spes" din Traian, între 19 şi 23 octombrie 2020, a fost şi pr. Eugen Budău, care a făcut un "rezumat versificat". Predicator la această serie a fost pr. Iosif Antili.
Rezumat versificat
Adunaţi la exerciţii,
Teme noi am meditat
Din profetul Ieremia,
Care ne-a fost prezentat.
Cartea sa, destul de mare,
E mozaic rar, preţios.
Nestemate multe are,
Aranjate cu folos.
Vremuri tulburi l-au marcat
Pe profetul de altădat'
Cum suntem marcaţi şi noi
De un virus SARS COV 2.
În viaţa sacerdotală,
Viaţa lui spirituală
Ne ajută-n respiraţii,
În frumoase meditaţii.
E ca toamna o plimbare
Prin pădurea în culoare.
În tăcere se iveşte
Dumnezeu care vorbeşte.
El ne cheamă la esenţă,
La-ntâlnire şi prezenţă,
Cum spunea Buber Martin
Despre viaţă şi destin.
Ieremia l-a-ntâlnit
Când migdalul a-nflorit.
"Ce vezi?"- Dumnezeu i-a spus.
"Şaked"- un migdal - tradus.
"Şoked" - spuse-atuncea Dumnezeu,
"Eu veghez la planul meu.
Vreau Cuvântul meu divin
Să rodească-n tine plin.
Ca migdalul stând sub soare,
Stai şi tu în meditare
Şi Cuvântul meu primit
Te ajută la rodit.
Eu sunt cel care zidesc.
Şi acuma te poftesc
Într-o casă, la olar,
Ca să vezi un lucru rar,
Cum e lutul modelat
Şi în forme aşezat.
Oare eu nu pot din tine
Să fac tot ce se cuvine,
O lucrare minunată,
Capodoperă, o artă?
Pentru ce oamenii vor
Să fiu lut în mâna lor?
Nu sunt eu modelatorul,
Nu sunt eu drept Creatorul?
Cum de vă certaţi cu mine?
N-am zidit destul de bine?
Poate lutul să declare
Când e pus spre modelare:
"Tu, olar, faci lucrul rău,
N-ai idee, îţi spun eu?"
Pe profet l-a încântat
Tot ce el a observat.
Omul este creatură,
Vas făcut după măsură,
După planul proiectat.
Nu lutul s-a frământat.
Dumnezeu ne modelează
După cum doar el visează.
Ieremia a-nvăţat
Că dacă un vas e spart,
Cioburile-s aruncate,
Nu mai sunt utilizate.
La Poarta cioburilor,
Sub privirea tuturor,
A izbit un vas în hău;
Un semn foarte, foarte rău,
Prevestind nenorocire,
Viitoare nimicire
Pentru toţi, pentru cetate,
Unde se făceau păcate.
Templul fuse profanat,
Zeilor s-au închinat.
El le-a pus o întrebare:
"Templul e ascunzătoare
De tâlhari? E o speluncă?
Iată, vasul se aruncă.
Dumnezeu e supărat.
Templul voi l-aţi întinat".
Pentru noi o întrebare:
Într-o secularizare,
Cum în lume se constată,
Câţi mai ţin calea cea dreaptă?
Dumnezeu e părăsit,
Idolii s-au înmulţit.
Se aduce închinare
La plăceri, la bani, mâncare...
Lipsă-i de umanitate,
Sufletele-s profanate.
Europa a pierdut
Un reper ce l-a avut.
Nu mai vrea viaţă creştină,
Tăind orice rădăcină;
Stabileşte-n felul său
Legi, numind binele rău.
E o clară pervertire
Care duce la pieire.
Poate mi se pare greu
Ca să fiu chemat şi eu
Să demasc ca un profet,
Răutăţii să ţin piept,
Să anunţ Cuvântul clar,
Din amvon, de la altar,
Pentru lumea rătăcită,
Cum să iasă din ispită,
Din atâta fărdelege
Şi pe Domnul să nu-l nege.
Ieremia la-nceput
Avea teamă, n-a ştiut
Ce cuvinte să rostească,
Misiunea să-mplinească.
Domnul l-a asigurat
Că din sân l-a consacrat.
Înainte să apară
L-a ales profet în ţară.
L-a chemat din Anatot,
Arătându-i drumul tot,
Prin semne destul de clare,
Ce aveau simbolizare:
Un cazan vărsat, fierbinte,
Dinspre nord, să ţină minte,
Că de-acolo răul mare
Va veni în revărsare.
Babilonia păgână
Va veni ca o stăpână
Şi va-ngenunchea îndat'
Tot poporul depravat.
"N-avea teamă - i s-a spus,
Căci pe tine eu te-am pus
Să vesteşti nenorocire
Dacă nu e convertire.
Tu vei fi un unicat;
Misiune eu ţi-am dat
Să distrugi mentalitate,
Să zideşti nouă cetate.
Eşti ales în planul meu,
Te voi sprijini mereu.
Vei fi zid fortificat,
Niciodată dărâmat".
Ieremia a simţit
Că un foc l-a chinuit.
L-a simţit interior
Tot mereu mai arzător.
El voia lumii să spună
Cum arată calea bună.
Energie a primit
Din Cuvântul auzit.
Experienţa lui ne-nvaţă
Că Scriptura este viaţă.
Cine e perseverent,
La Cuvânt foarte atent,
Prinde multă-nsufleţire
Şi îşi schimbă a lui fire,
Iese dintr-o amorţeală,
Din criză spirituală,
Este mai echilibrat,
În viaţă mai ordonat,
Poate păstori mai bine
Sentimentele haine;
Capătă imunitate
La viruşi de răutate
Şi la ştirile, drept şoc,
Care nu sfârşesc deloc,
Zilnic la televizor,
Speriind lumea uşor.
Spaimă multă a avut
Ieremia la-nceput.
Cei din satul Anatot
I-au urzit lui un complot.
"Haideţi, groapă să-i săpăm
Şi să îl înmormântăm,
Să nu ne mai ameninţe
Cu pedepse, suferinţe,
Că ne e viaţa amară
Cât mai este el prin ţară.
Alt profet o să mai fie
Să ne-aducă bucurie".
Când complotul s-a aflat,
Ieremia s-a-ntristat.
L-a-ntrebat pe Dumnezeu:
"Doamne, ce greşit-am eu?
N-am dorit profet să fiu,
Din copilărie ştiu.
Lucru ăsta mi-l asum,
Însă tu m-ai pus pe drum.
Acum pari îndepărtat,
Viaţa mea mi-ai încurcat;
Oamenii toţi râd de mine,
Cum pot eu să mă simt bine?
În tăcere te-ai ascuns,
Nu primesc niciun răspuns.
Mi-au făcut mulţi zile grele,
M-au bătut şi cu nuiele,
M-au ţinut în închisoare...
Pentru ce acestea oare?
Dacă nu m-aş fi născut,
Răul n-aş fi cunoscut.
Poţi cumva să intervii
Şi din nou să mă susţii?
Eu sunt miel în mâna lor,
Într-o haită-a lupilor.
Fă-mi acum a ta dreptate
Ca să nu fiu dat la moarte,
Să nu fiu înjunghiat,
De cei răi eliminat!"
Experienţa-ndurerată,
Jumătate sau chiar toată,
Poate deveni reală
În viaţa sacerdotală.
Complotişti pot ca să fie
Şi la noi în parohie.
Pot fi oameni ce nu vor
Să te legi de viaţa lor
Şi s-ar bucura să taci,
Drept nimic să nu mai faci.
Însă niciodată noi
Nu putem da înapoi.
Cu multă perseverenţă
Şi cu multă coerenţă
Să vestim ce-avem de spus,
Tot Cuvântul lui Isus.
Autentici noi să fim
În viaţă până murim.
Chiar şi când avem dureri
Să aducem mângâieri,
Să scoatem din disperare
Şi din orice întristare
Pe cei care sunt loviţi
Şi de rele chinuiţi.
Ieremia ca profet
A văzut încet, încet,
Că din marea suferinţă
Va trece spre biruinţă
Tot poporul exilat
Când va fi restaurat.
A vestit un Legământ
Scris în inimi prin Duh Sfânt.
Noi suntem al său ecou
Şi vestim astăzi din nou
Cu aceeaşi siguranţă:
Numai Domnul dă speranţă.
Pr. Eugen Budău
