Dobrogea: Impresii de călătorie (VII)
Enisala
Am ajuns la această cetate prin Babadag, după 7 km. Imediat după ieşirea din satul Enisala, şoferul, pr. Ieronim Iacob, a făcut stânga pe un drum de ţară. Odată era un indicator, ne-a spus părintele, dar acum nu l-am mai văzut. Am ajuns într-un loc unde am parcat maşina. În stânga, o pancarta cu explicaţii ne-a introdus în atmosferă. Am urcat pe un drum recent construit. Am luat bilete şi am intrat prin spatele cetăţii. Am rămas în incinta cetăţii puţin peste jumătate de oră. Turnurile, zidurile, arcadele şi înălţimea faţă de locurile dimprejur ne-au impresionat. Roată, de jur împrejur, ape şi podiş, zona nefiind locuită.
Cetatea este situată în zona centrală a Dobrogei, lângă satul Enisala (la 2 km), pe un deal ce domină peisajul, la intersecţia unor importante drumuri de apă şi de uscat. A fost construită pe cel mai înalt promontoriu stâncos (116 m deasupra mării), situat între lacurile Babadag şi Razim, orientată spre lacul Razim. Are formă poligonală neregulată, urmând sinuozităţile masivului de calcar pe care este amplasată, cu o suprafaţă de 0,3 ha. Zidurile cetăţii din blocuri de calcar sunt prevăzute pe trei laturi cu ziduri de apărare. Pe tronsonul păstrat al incintei mari se află cinci turnuri rectangulare.
Bastionul porţii principale are arcadă dublă continuată cu arcadă oarbă. Piatra fasonată folosită la construcţie era adusă dintr-o carieră identificată în apropierea localităţii Histerna, de la 4-6 km. În apropierea cetăţii este intrarea într-o grotă: Gaura Smeului.
Bizantinii au ridicat prin secolele X-XI o fortificaţie pe stânca dintre ape şi au numit-o Heracleea. Trei secole mai târziu negustorii genovezii aveau să construiască ceea ce se va numit cetatea Enisala. Ei aveau nevoie de noi pieţe de desfacere, mai ales după pierderile suferite în Marea Mediterană în urma confruntărilor cu Veneţia. A făcut parte din lanţul de colonii genoveze care cuprindea oraşele Chilia şi Likostomion din Delta Dunării, Cetatea Albă de la gurile Nistrului, Caffa şi Balaclava din sudul Crimeei. Genovezii erau deţinătorii monopolului comercial din Marea Neagră.
Avea scop militar, defensiv şi de supraveghere de la înălţime a drumurilor de pe uscat şi mai ales de pe apă, într-o perioadă în care gurile Cerneţ şi Dunavăţ nu erau blocate, iar actualul lac Razim era golf al Mării Negre. Este singura cetate medievală din Dobrogea care s-a păstrat.
Arheologii au descoperit aici numeroase vestigii bizantine şi genoveze de secol XIII-XIV. Cercetările au început în 1939. Însemnările şi fotografiile s-au pierdut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cercetările au fost reluate în 1970 şi continuate până în 1997, cu întreruperi. Cu ani în urmă în apropierea localităţii Enisala a fost descoperită o inscripţie în limba latină care vorbeşte despre o localitate Vicus Novus (Satul Nou). Enisala provine de la turcescul "yeni" (nou), respectiv regionalismul dobrogean "sale" (aşezare, sat), adică aşezare nouă. În apropierea cetăţii s-au descoperit pilonii de la o schelă din lemn, arătând că în zonă era un punct de acostare a corăbiilor. Ceramica, datată la începutul sec. XV arată că în cetate ajungeau produse din centre renumite. Uneltele din fier descoperite spun că în interior erau ateliere de prelucrare a fierului. S-au găsit urme de locuinţe, obiecte din os, monede bizantine, genoveze, tătărăşti, moldovene, muntene sau turceşti şi un tezaur datând din timpul lui Petru Muşat.
Este făcută din piatră cubică sumar cioplită. Mortarul era pe bază de var cu multe scoici în compoziţie. Din loc în loc se pot vedea rosturi orizontale, loc pentru schele care au slujit la ridicarea zidurilor. Se poate vedea de asemenea şi bazinul care depozita apa potabilă.
Ulterior, după ce a refăcut-o, a fost inclusă de Mircea cel Bătrân în sistemul defensiv al Ţării Româneşti. În anul 1417 a fost cucerită de turci şi transformată în garnizoană a Imperiului Otoman, ca Isaccea şi Giurgiu. Ultimul comandant otoman al cetăţii este Evli Çelebi, menţionat în 1651. Abandonată de turci, după înaintarea stăpânirii acestora dincolo de gurile Dunării până la Cetatea Albă şi Chilia şi după formarea cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră, cetatea s-a ruinat în următoarele secole.
Fiind abandonată cetatea Enisala a fost singura care a scăpat fără a fi demolată în timpul războaielor ruso-otomane. A fost folosită ca adăpost pentru oi, iar o parte din piatră luată şi utilizată în diferite scopuri.
A fost parţi reconstruită după 1991, inclusiv drumul de acces care duce până la poarta de intrare, şi inclusă în circuitul turistic.
Cel care o vizitează poate admira turnul şi zidurile, dar şi peisajul de jur împrejurul cetăţii. După ce am văzut toate aceste am pornit spre Tulcea pe DJ 222 Ceamurlia de Jos - Enisala - Tulcea.
Pr. Cornel Cadar
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 4-9 iulie: Dobrogea: Impresii de călătorie (VII).
* * *
Dobrogea: Impresii de călătorie (VI)
Dobrogea: Impresii de călătorie (V)
Dobrogea: Impresii de călătorie (IV)
Dobrogea: Impresii de călătorie (III)
Dobrogea: Impresii de călătorie (II)
Dobrogea: Impresii de călătorie (I)
