Distinse autorităţi,
Stimaţi domni şi doamne,
Iubiţi fraţi şi surori!
Vă salut cordial cu ocazia Adunării generale a Academiei Pontificale pentru Viaţă şi îi mulţumesc monseniorului Paglia pentru cuvintele sale respectuoase. Sunt recunoscător pentru prezenţa lor preşedintelui Parlamentului European, directorului general al FAO, celorlalte autorităţi şi personalităţilor din domeniul tehnologiei informatice. În afară de asta, salut pe cei care participă de la Auditorium Conciliazione şi mă bucur pentru prezenţa numeroasă, şi a tinerilor: este un semn de speranţă.
Tematicile pe care le-aţi tratat în aceste zile se referă la una din schimbările cele mai importante care caracterizează lumea de astăzi. Ba chiar, am putea spune că "galaxia digitală", şi îndeosebi aşa-numita "inteligenţă artificială", se află tocmai în inima schimbării de epocă prin care trecem. De fapt, inovaţia digitală atinge toate aspectele vieţii, fie personale fie sociale. Ea are incidenţă asupra modului nostru de a înţelege lumea precum şi pe noi înşine. Este tot mai prezentă în activităţile şi chiar în deciziile umane, şi astfel schimbă modul în care gândim şi acţionăm. Deciziile, chiar şi cele mai importante ca acelea din domeniul medical, economic sau social, sunt astăzi rod al voinţei umane şi al unei serii de contribuţii algoritmice. Actul personal ajunge să se afle la punctul de convergenţă între aportul propriu-zis uman şi calculul automat, aşa încât rezultă tot mai complex să fie înţeles obiectul său, să se prevadă efectele sale, să se definească responsabilităţile sale.
Desigur, umanitatea a trăit deja în istorie tulburări profunde, cum ar fi, de exemplu, atunci când a fost introdusă maşina cu abur, sau electricitatea, sau inventarea tiparului care a revoluţionat modul de a păstra şi a transmite informaţii. Astăzi convergenţa dintre diferitele cunoştinţe ştiinţifice şi tehnologice are un efect de amplificare şi permite să se intervină asupra fenomenelor de măreţia infinitezimală şi de însemnătate planetară, până la punctul de a face labile graniţe până acum considerate foarte diferenţiabile: între materie anorganică şi organică, între real şi virtual, între identitate stabile şi evenimente în relaţie continuă între ele.
Pe planul personal, epoca digitală schimbă percepţia spaţiului, timpului şi a corpului. Insuflă un sentiment de expansiune de sine care pare să nu mai întâlnească limite şi omologarea se afirmă drept criteriu prevalent de agregare: a recunoaşte şi a aprecia diferenţa devine tot mai dificil. Pe planul socio-economic, utilizatorii sunt adesea reduşi la rang de "consumatori", aserviţi la interese private concentrate în mâinile câtorva. Din urmele digitale semănate în internet, algoritmele extrag date care permit să se controleze obişnuinţe mentale şi relaţionale, pentru scopuri comerciale sau politice, adesea fără ştirea noastră. Această asimetrie, prin care câţiva puţini ştiu totul despre noi, în timp ce noi nu ştim nimic despre ei, amorţeşte gândirea critică şi exercitarea conştientă a libertăţii. Inegalităţile se amplifică fără măsură, cunoaşterea şi bogăţia se acumulează în câteva mâini, cu grave riscuri pentru societăţile democratice. Însă aceste pericole nu trebuie să ne ascundă marile potenţialităţi pe care ni le oferă noile tehnologii. Suntem în faţa unui dar al lui Dumnezeu, adică a unei resurse care poate să aducă roade de bine.
Şi temele de care s-a ocupat Academia voastră încă de la naşterea sa se prezintă astăzi în mod nou. Ştiinţele biologice se folosesc tot mai pe larg de dispozitivele făcute disponibile de "inteligenţa artificială". Această dezvoltare induce schimbări profunde în modul de a interpreta şi a gestiona fiinţele vii şi caracteristicile proprii ale vieţii umane, care este angajarea noastră de a le tutela şi a le promova, nu numai în dimensiunea sa constitutivă biologică, ci şi în calitatea sa inevitabilă biografică. Corelaţia şi integrarea între viaţa vie şi viaţa trăită nu pot să fie înlăturate în folosul unui simplu calcul ideologic al prestaţiilor funcţionale şi al costurilor sustenabile. Interogativele etice care reies din modul în care noile dispozitive pot - întocmai - "să dispună" de naşterea şi de destinul persoanelor cer o angajare reînnoită pentru calitatea umană a întregii istorii comunitare a vieţii.
Aşadar sunt recunoscător Academiei Pontificale pentru Viaţă pentru drumul pe care l-a întreprins dezvoltând o reflecţie serioasă, care a favorizat dialogul dintre discipline ştiinţifice diferite şi indispensabile pentru a înfrunta fenomene aşa de complexe.
Observ cu satisfacţie că la întâlnirea din acest an sunt prezente persoane care au importante şi diferite roluri de responsabilitate internaţională, pe planul ştiinţific, industrial şi politic. Sunt bucuros pentru asta şi vă mulţumesc pentru asta. De fapt, fiind credincioşi nu avem noţiuni deja prestabilite cu care să răspundem la întrebările inedite pe care ni le adresează astăzi istoria. Misiunea noastră este mai degrabă să mergem împreună cu ceilalţi, ascultând cu atenţie şi punând în legătură experienţa şi reflecţia. Trebuie să ne lăsăm interpelaţi ca oameni credincioşi, încât Cuvântul şi Tradiţia credinţei să ne ajute să interpretăm fenomenele din lumea noastră, găsind drumuri de umanizare, şi de aceea de evanghelizare iubitoare, care trebuie parcurse împreună. Astfel vom putea dialoga în manieră utilă cu toţi cei care sunt în căutarea dezvoltării umane, menţinând în centrul cunoaşterii şi al practicilor sociale persoana în toate dimensiunile sale, inclusiv cele spirituale. Suntem în faţa unei misiuni care implică familia umană în ansamblul său.
În lumina celor spuse, nu este suficientă simpla educare la folosirea corectă a noilor tehnologii: de fapt nu sunt instrumente "neutre", pentru că, aşa cum am văzut, plăsmuiesc lumea şi angajează conştiinţele pe planul valorilor. Este nevoie de o acţiune educativă mai amplă. Trebuie formate motivaţii puternice pentru a persevera în căutarea binelui comun, chiar şi atunci când nu derivă un avantaj imediat. Există o dimensiune politică în producerea şi în folosirea aşa-numitei "inteligenţe artificiale", care nu se referă numai la distribuirea avantajelor sale individuale şi în mod abstract funcţionale. Cu alte cuvinte: nu este suficient pur şi simplu să ne încredem în sensibilitatea morală a celui care face cercetare şi proiectează dispozitive şi algoritme; în schimb trebuie create corpuri sociale intermediare care să asigure reprezentare sensibilităţii etice a utilizatorilor şi a educatorilor.
Sunt multe competenţele care intervin în procesul de elaborare a aparatelor tehnologice (cercetare, proiectare, producţie, distribuire, folosire individuală şi colectivă), şi fiecare comportă o responsabilitate specifică. Se întrevede o nouă frontieră pe care am putea s-o numim "algor-etică" (cf. Discurs adresat participanţilor la Congresul "Child Dignity in the Digital World", 14 noiembrie 2019). Ea vrea să asigure o verificare competentă şi împărtăşită a proceselor după care se integrează raporturile dintre fiinţele umane şi maşini în era noastră. În căutarea comună a acestor obiective, principiile Doctrinei Sociale a Bisericii oferă o contribuţie decisivă: demnitatea persoanei, dreptatea, subsidiaritatea şi solidaritatea. Ele exprimă angajarea de a fi în slujba fiecărei persoane în integralitatea sa şi a tuturor persoanelor, fără discriminări şi fără excluderi. Însă complexitatea lumii tehnologice ne cere o elaborare etică mai articulată, pentru a face această angajare realmente incisivă.
"Algor-etica" va putea să fie o punte pentru a face în aşa fel încât principiile să se înscrie concret în tehnologiile digitale, printr-un dialog trans-disciplinar efectiv. În afară de asta, în întâlnirea dintre diferite viziuni despre lume, drepturile umane constituie un important punct de convergenţă pentru căutarea unui teren comun. De altfel, în momentul prezent pare necesară o reflecţie actualizată cu privire la drepturile şi obligaţiile în acest domeniu. De fapt, profunzimea şi accelerarea transformărilor erei digitale ridică problematici neaşteptate, care impun noi condiţii ethosului individual şi colectiv. Desigur Call pe care aţi semnat-o astăzi este un pas important în această direcţie, cu cele trei coordonate fundamentale pe care trebuie mers: etica, educaţia şi dreptul.
Dragi prieteni, vă exprim sprijinul meu pentru generozitatea şi dinamismul cu care v-aţi angajat să demaraţi un proces de regândire aşa de angajant şi curajos. Vă invit să-l continuaţi cu îndrăzneală şi discernământ, în căutarea căilor unei implicări tot mai ample a tuturor celor care urmăresc binele familiei umane. Invoc asupra voastră binecuvântarea lui Dumnezeu, pentru ca drumul vostru să se poată desfăşura cu seninătate şi pace, în spirit de colaborare. Să vă asiste Fecioara Mamă şi să vă însoţească binecuvântarea mea. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
