Din Spania în Italia: Pe urmele apostolilor şi ale sfinţilor. Pelerinaj al comunităţii române din Lleida
Un grup de 23 de credincioşi din comunitatea românilor catolici din Lleida (Spania), cu o devoţiune specială faţă de Sfântul Anton de Padova, organizat şi îndrumat de părintele Adrian Burcă, a pornit într-un pelerinaj către cel mai important sanctuar dedicat sfântului, Bazilica "Sfântul Anton" din Padova. Călătoria s-a desfăşurat între 29 septembrie şi 2 octombrie 2022.
Având în vedere că Italia este plină de sanctuare dedicate sfinţilor, ne-am propus să cunoaştem şi apostolii care au dus credinţa pe ţinuturile Italiei, ca în acest fel să fim mai conştienţi şi atenţi la citirea textelor evanghelice, ca astfel să ne lăsăm pătrunşi de tăria, de frumuseţea, de profunzimea cuvântului lui Dumnezeu, cu specificitatea narativă a fiecărui apostol.
Am început cu Biserica "Sfântul Zaharia", un lăcaş de cult din Veneţia, închinat Sfântului Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, al cărui corp se află aici. După aceasta am ajuns la bazilica dedicată Sfântului Marcu, din Veneţia. Imposibil de redat în cuvinte splendoarea acestei bijuterii arhitectonice, dar şi mai imposibil de expus trăirile atât de la celebrarea Sfintei Liturghii în acest templu, cât şi la contemplarea pas cu pas a scenelor reprezentate pe pereţii şi cupolele bazilicii. La finalul vizitei, am fost martori la ceea ce se numeşte "aqua alta", apa care inundă Piaţa "San Marco" puţin câte puţin, făcându-ne să ne gândim la forţa cuvântului care inundă inimile atunci când acestea sunt deschise.
Am continuat călătoria, de data aceasta către un ţinut impregnat de devoţiune către Sfântul Anton: Padova şi împrejurimile. Am ajuns la Camposampiero, un loc în care Sfântul Anton se retrăgea într-o chilie ca să îşi afle odihna, deşi era urmat şi acolo de credincioşi, dornici de a-i asculta predicile şi de a fi martori ai minunilor pe care le săvârşea. Acolo ne-am bucurat să le găsim pe surorile Maria, Tereza şi Angela, care cu pasiune ne-au explicat istoria şi minunile legate de acest sanctuar.
Următoarea oprire a fost Padova. Ghidaţi de părintele Daniel Fechetă am continuat să aprofundăm cunoştinţele noastre despre Sfântul Anton, dar, mai ales să înţelegem că viaţa noastră este în mâinile lui Dumnezeu, care are planul său cu fiecare. Aşa a fost şi cu Sfântul Anton: dornic să îşi dea viaţa pentru Isus ca martir în Maroc, aşa cum s-a întâmplat cu fraţii franciscani misionari acolo, a trebuit să accepte misiunea de a rămâne în Italia, pentru a converti inimile celor slabi, înclinaţi către ereziile din acea epocă.
Bazilica ne-a impresionat, aşa cum era de aşteptat, prin măreţia ei, prin sculpturile şi picturile lui Donatello şi ale lui Giotto, dar şi prin aura de sfinţenie care o înconjoară. Mormântul, relicviile, atât ale lui cât şi ale altor sfinţi, au atras ca un magnet atenţia noastră, mai ales datorită explicaţiilor primite de la părintele Daniel.
A urmat apoi pelerinajul la o altă bazilică, Sfânta Iustina, construită pe mormântul Sfintei şi care adăposteşte rămăşiţele a doi mari sfinţi: Sfântul apostol Luca şi Sfântul Matias, dar şi ale altor sfinţi importanţi în calendarul local, precum Sfântul Prodoscimo.
Am mers apoi pe urmele unui sfânt contemporan, sfântul Leopold. Un sfânt care a avut darul de a împăca multă lume cu Dumnezeu la scaunul de spovadă, autor a nenumărate minuni. În urma unui bombardament în timpul războiului, a fost dărâmată toată clădirea bisericii, mai puţin scaunul de spovadă care a rămas intact. Acuzat de unii că ar avea "mâneca largă" la spovadă, el răspundea mereu că este confesorul milostivirii lui Dumnezeu, dacă cineva îngenunchează în faţa Domnului, e semn că imploră iertarea şi milostivirea lui.
Cu vizitarea mormântului acestui mare sfânt (mic de statură, măsura cam 1,35 metri) am părăsit Padova şi am plecat către Torino.
Torino a fost leagănul multor sfinţi, dintre care unii ne-au marcat copilăria prin exemplul lor de sfinţenie: Sfântul Ioan Bosco şi Sfântul Dominic Savio. Drept urmare, paşii noştri s-au îndreptat către locul în care Don Bosco şi-a început opera de educare a tinerilor, salvându-i de la mizeriile de tot tipul, oferindu-le un acoperiş şi o educaţie, dar şi calea de a se apropia de Dumnezeu. Unul dintre copiii de la Oratoriu va fi Dominic Savio, cel care, în ciuda morţii la o vârstă fragedă, va fi ridicat la cinstea altarelor şi invocat ca ajutor pentru mamele însărcinate, mai ales cele cu probleme. Ştim că opera saleziană s-a răspândit în toată lumea, inclusiv în ţara noastră, aşa cum am putut constata atunci când, în Biserica "Sfânta Fecioară Maria, Ajutorul Creştinilor", biserică măreaţă pe care Don Bosco a construit-o cu ajutorul Providenţei, am întâlnit un preot salezian aflat la o întâlnire internaţională a persoanelor implicate în lucrarea socială a salezienilor.
Una dintre icoanele Bazilicii Sfânta Fecioară Maria Ajutorul Creştinilor ne-a impresionat în chip deosebit. Este vorba despre altarul dedicat Sfântului Iosif. Sfântul este reprezentat cu Pruncul în braţe, acesta oferindu-i trandafiri pe care Sfântul Iosif îi lasă să cadă asupra Bisericii "Sfânta Maria Ajutorul Creştinilor" şi asupra Oratoriului, reprezentat aşa cum se afla atunci. La inaugurarea bisericii, Don Bosco a explicat semnificaţia trandafirilor: ei sunt harurile pe care ni le dă Domnul; cei albi sunt lucrurile pe care le cerem şi ni se oferă pentru că Domnul le consideră necesare, iar cei roşii sunt harurile pe care le primim, fără a le fi cerut.
Am început să ne gândim cât de generos e Dumnezeu cu noi, câţi trandafiri albi şi roşii lasă să cadă asupra noastră, deşi de cele mai multe ori nici măcar nu conştientizăm.
Având atâtea modele de sfinţi şi ajutorul Mamei cereşti sub a cărei mantie încăpem cu toţii, ne-am întors acasă cu dorinţa de a trăi în aşa fel încât să ajungem la sfinţenie. Aşa cum spunea Sfântul Augustin, dacă atâţia şi atâtea au ajuns sfinţi, oare noi de ce nu am putea? Mijlocirea lor, a tuturor sfinţilor, a Sfintei Fecioare, harurile primite ne vor ajuta să devenim şi noi sfinţi, ajungând odată în cetatea cerească a Ierusalimului.
Am redactat aceste rânduri pentru a împărtăşi trăirile noastre, dar şi pentru ca aceia care trăiţi sau treceţi prin aceste locuri minunate să vă bucuraţi de ele. Mai multe fotografii am publicat pe pagina de Facebook Corul Miorita Lleida.
Clementina Budău
