Tinerii din Parohia "San Vitale", Roma, însoţiţi de pr. paroh Isidor Iacovici şi de preoţii Daniel Iacobuţ şi Felician Tiba, au pornit cu multă credinţă, entuziasm şi voie bună joi, 2 iunie 2011, spre Assisi, pe urmele sfântului Francisc şi ale sfintei Clara. Cei 43 de tineri au avut ocazia să viziteze "Cetatea Păcii", unde au văzut Sacro Convento, cu Bazilica "Sfântului Francisc", Bazilica "Sfânta Clara" şi Bazilica "Santa Maria degli Angeli" (Porţiuncula).
Ne-am trezit devreme, ne-am gătit frumos şi de dimineaţă am pornit la drum cu direcţia Assisi. Ca să începem ziua şi călătoria cu bine, am meditat împreună misterele de lumină, animând rozariul cu cântece închinate sfintei Fecioare Maria. Îndată ce am ajuns, ne-a întâmpinat un aer de pace şi de linişte, care te deconecta de tot ce înseamnă viaţa de zi cu zi. Ne-am pregătit apoi pentru sfânta Liturghie, pe care, datorită părinţilor franciscani români prezenţi la Sacro Convento, am celebrat-o într-o capelă deosebită. Celebrant principal a fost pr. Daniel Iacobuţ.
La predică, pr. Felician ne-a vorbit despre cum sfântul Francisc a mers mereu în profunzime, a văzut ce era pozitiv şi nu ce era negativ. Este un mod de a vedea care îşi găseşte originile tocmai în primele pagini ale Sfintei Scripturi, acolo unde se vorbeşte despre crearea omului. Când Dumnezeu a creat femeia şi a adus-o în faţa lui Adam, acesta e exclamat: "Os din oasele mele şi carne din carnea mea" (Gen 2, 23). Ceea ce înseamnă că nu trebuie să ne oprim la suprafaţă, la carne, aşa cum se procedează deseori în societatea în care trăim, ci trebuie să mergem în profunzime, dincolo de ceea ce se vede în aparenţă. Oasele sunt cele care constituie stabilitatea fizică a persoanei, carnea doar le îmbracă şi e mereu schimbătoare. Acelaşi lucru l-a făcut sfântul Francisc. Printre atâţia "reformatori" care au dezbinat Biserica, sfântul Francisc este modelul de "reformator" care o uneşte şi mai mult, care priveşte ceea ce e esenţial, ceea ce funcţionează şi nu ceea ce nu funcţionează. El dorea ca toate sufletele să se mântuiască şi făcea tot ce îi stătea în putere să se întâmple aşa.
Ne-a vorbit apoi despre spiritualitatea "assisiană" pornind de la înţelesul numelui oraşului Assisi, care este un "A..." urmat de un dublu "Si! Si!", un "Da" întărit, ceea ce reprezintă generozitatea, pe care, prin calea sărăciei aleasă de Francisc, ne deschide spre ceilalţi fără rezerve.
Lumea poate şi trebuie să fie văzută şi din alt punct de vedere. Dincolo de ce se vede este un mister special, care trebuie văzut cu "ochiul lui Dumnezeu". Să-l lăsăm pe Dumnezeu să vadă prin noi şi noi cu ajutorul lui să vedem lumea. Lumea este caracterizată de superficialitate, dar noi trebuie să căutăm capacitatea de a pătrunde realitatea cu ochii curaţi ai lui Adam, acel Adam care încă nu făcuse experienţa păcatului. După aceste cuvinte, am continuat sfânta Liturghie, rugându-ne şi cântând împreună, preamărindu-l pe Dumnezeu.
Am ascultat apoi câteva cuvinte despre viaţa sfântului Francisc şi despre basilica pe care urma să o vizităm. În acest sens, ghid ne-a fost pr. Ciprian Ban, OFMConv. "Francisc, spunea părintele Ciprian, a încercat să imite întru totul viaţa lui Isus. Suferinţa lui Isus, prin stigmatele primite, a devenit suferinţa lui Francisc, sărăcia, ascultarea faţă de voinţa Tatălui şi curăţia au devenit căi pe care se ajunge mai uşor la mântuire". Ne-a explicat apoi cum a fost construită bazilica; cum un "strat-etaj", datorită numărului mare de pelerini, l-a recerut pe celălalt. Aşa s-a ajuns la trei "bazilici".
După ce am trăit o dimineaţa atât de intensă, a venit şi momentul mult aşteptat al prânzului, în care fiecare a "savurat" ceea ce a adus de acasă sau ceea ce au adus alţii de acasă. Am împărtăşit împreună şi acest moment, dupa care am vizitat propriu-zis Bazilica "Sfântul Francisc" şi apoi Bazilica "Sfânta Clara". Ultima oprire a fost Basilica "Santa Maria degli Angeli", unde se află bisericuţa Porţiuncula, singura "biserică în biserică". Pe poarta Porţiunculei, ca semn al indultului special primit din partea papei, în ceea ce priveşte indulgenţa plenară care se poate obţine aici, mai ales pe 2 august, se găseşte scris: "Aceasta este poarta cerului", aceasta şi pentru faptul că Francisc îşi dorea ca toţi oamenii să ajungă în cer.
Fiecare dintre noi a învăţat multe în acestă zi, iar la întoacerea acasă a purtat cu sine ceva special; un gând pozitiv, un souvenir, o hotărâre bună etc. Întâlnirea cu un sfânt nu te lasă neschimbat. Viaţa sfântului Francisc ne poate învăţa multe pentru a ne trăi şi noi viaţa cât mai bine. La sfârşit, întorcându-ne spre Roma, cu toţii am mulţumit părintelui Isidor Iacovici, promotorul acestui eveniment deosebit, pentru darul făcut şi l-am asigurat că în ceea ce ne priveşte, vom căuta să rămânem mereu aproape de Cristos şi de Biserica lui.
Iar gândul care ne-a pătruns pe toţi a fost fără îndoială acela de a ne reîntoarce şi cu altă ocazie în frumosul şi liniştitul oraş al păcii, Assisi.
Tuturor, "Pace şi bine!"
Alexandra Cojan
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 2 iunie: Assisi: Tinerii din Roma pe urmele sfântului Francisc
