S-a încheiat pelerinajul diecezan prilejuit de Anul Credinţei, desfăşurat între 5 şi 19 aprilie 2013. Odată ajunşi acasă, am descoperit pe situl Episcopiei de Iaşi că am fost primii din dieceză la Vatican: primii pelerini din România la audienţa generală a papei Francisc.
Rândurile următoare nu vor să fie un jurnal al pelerinajului, ci mărturia bucuriei de a fi fost în acest minunat pelerinaj. Voi începe cu punctul central, cu Piaţa "Sfântul Petru", cu întâlnirea atâtor pelerini din lumea întreagă cu Sfântul Părinte, în faţa bazilicii ce adăposteşte mormântul sfântului apostol Petru.
L-am văzut pe papa Francisc, urmaşul lui Petru sau cum se mai spune: "Petru al zilelor noastre", la cea de-a treia audienţă generală a noului suveran pontif. Piaţa "Sfântul Petru" era plină, era o mare de oameni dornică de a-l vedea şi de a-l asculta pe papa Francisc, care a intrat în piaţă în jeep-ul alb descoperit şi care i-a salutat cu bucurie pe toţi cei prezenţi, oprindu-se deseori pentru a-i atinge şi a-i mângâia pe copii şi pe cei bolnavi.
Şi aşa cum ne-a obişnuit a vorbit în limba italiană, iar comentatorii pentru diferitele limbi au tradus mesajul său numeroaselor naţiuni prezente. Pelerinii din România au fost primii nominalizaţi dintre naţiunile europene.
După audienţă am intrat în măreaţa bazilică, unde rând pe rând am adus o rugăciune la mormintele papilor, începând cu grota mormântului "Sfântul Petru" de sub Altarul papal, cel al Confesiunii şi apoi la altarul cu relicvele fericitului papă Ioan Paul al II-lea, ale fericitului papă Ioan al XXIII-lea. A fost o zi minunată.
Dar pelerinajul la Roma a continuat. Peste tot semne ale martirajului primilor creştini: biserica ce păstrează lanţurile sfântului Petru, biserica sfinţilor Cosma şi Damian, medicii fără de arginţi, Coloseum-ul, Forul roman, istorie a imperiului roman, găsind chiar şi Columna lui Traian.
Am mers pe urmele apostolilor şi al ucenicilor Domnului. Alături de bazilica "Sfântul Ioan" din Lateran, locul primei bazilici papale, am urcat în genunchi cele 28 de trepte aduse de Sfânta Elena de la Palatul lui Pilat, pe care ar fi urcat Isus la judecată şi nu departe, în biserica "Sfânta Cruce", am adorat o parte din lemnul sfintei cruci adus de la Ierusalim, împreună cu un cui şi tăbliţa inscripţiei condamnării lui Isus. Am ajuns şi la Porţile Romei unde se află minunata bazilică " Sfântul Paul", cu sarcofagul mormântului său. Minunată bazilică cu un minunat atriu. Pe pereţii interiori se află chipurile tuturor papilor de până acum şi am descoperit încă multe medalioane goale care îşi aşteaptă păstorii bisericii pentru încă multe generaţii. Biserica merge înainte, căci Cristos Dumnezeu îi este Capul şi Păstorul.
Mergând pe urmele ucenicilor Domnului, trebuie să amintim vizita la biserica "Sfântul Matei" din portul Salerno, ce adăposteşte relicva mâinii sale, dar şi minunata bazilică "Sfântul Marcu" din Veneţia, alături de palatul dogilor din piaţa "San Marco", la care am ajuns mergând pe îngustele şi întortocheatele străduţe ale cetăţii.
Dar alături de Isus, a stat mereu Preacurata Fecioară Maria, căreia i-am adus rugăciunea noastră în câteva sanctuare. La Roma am ajuns în bazilica "Santa Maria Maggiore" (Maria cea Mare sau "Maria a Zăpezii"), cea mai veche biserică dedicată Maicii Domnului din Occident, ce adăposteşte una din cele mai vechi icoane ale Maicii Domnului cu Pruncul în braţe, numită "Salus Populi Romani", adusă probabil la Roma de sfânta Elena în secolul al IV-lea şi pictată probabil de sfântul Luca. Cu bucurie am ajuns şi în Piaţa Spaniei, cu treptele spaniole mereu aglomerate, unde am admirat obeliscul ridicat în cinstea Fecioarei Maria Neprihănit Zămislită, din faţa Colegiului Urban Pontifical "De Propaganda Fide", unde papa aduce un omagiu în sărbătoarea de la 8 decembrie. La Loreto am admirat "Căsuţa Mariei" adusă de la Nazaret şi adăpostită acum în sanctuarul de la Loreto. La Pompei, la poalele Vezuviului, ne-am rugat în faţa Icoanei Reginei Sfântului Rozariu, în Sanctuarul Madonei din Pompei, construit la dorinţa fericitului Bartolo Longo, cu intenţia de a propaga practica recitării sfântului Rozariu.
Sfânta Liturghie s-a celebrat în multe locuri, dar impresionante au fost locurile în care am retrăit întâlnirea cu Isus Euharisticul, având proaspete în minte cuvintele lui Isus din Evanghelie despre Pâinea Vieţii, când am cinstit miracolele euharistice de la Lanciano (hostia devenită carne şi vinul sânge, în sec. al VIII-lea), miracolul corporalului însângerat de la Bolsano de 750 de ani (din anul 1263) păstrat în catedrala din Orvieto, dar şi miracolul euharistic din Cascia. Toate acestea trebuie să ne întărească în credinţă.
Ne-au însoţit în acest pelerinaj şi sfinţii la care alergăm mereu în rugăciunile noastre, sau sfinţii ca modele de sfinţenie. La Padova ne-am rugat la mormântul sfântului Anton, la Cascia la mormântul sfintei Rita, apărătoarea familiilor, iar la Assisi la mormântul Sfântului Francisc, trecând şi pe la biserica atât de dragă sfântului stigmatizat, "Porţiuncula". La San Giovanni Rotondo a trăit un alt stigmatizat, sfântul Pius din Pietrelcina, cunoscut ca Padre Pio. În ajun, sâmbătă seara, am participat la frumoasa procesiune mariană cu lumânări, însoţind statuia Maicii Domnului (Santa Maria delle Grazie). În zi de duminică ne-am bucurat de celebrarea sfintei Liturghii solemne, în noua şi impresionantă bazilică, după care am pătruns în conventul unde a trăit, a primit stigmatele Mântuitorului şi unde a fost înmormântat Padre Pio. Apoi am ajuns în cripta minunat decorată cu mozaicuri din viaţa sfântului Francisc şi sfântul Pius, de renumitul artist Marko Ivan Rupnik, unde în află racla cu sfintele relicve şi unde puhoi de lume se apropie de mormântul său. Tot la San Giovanni Rotondo, chiar lângă hotelul unde eram cazaţi, am găsit o veche biserică în cinstea sfântului Onufrie în care am aflat tăcerea şi reculegerea pentru rugăciune.
Ne-am apropiat şi de alţi sfinţi mărturisitori ai credinţei. Lângă Napoli, în conventul călugărilor capucini care marchează locul unde a fost martirizat sfântul Ianuarie, patronul marelui oraş Napoli, am aflat că, compatriotul nostru, fericitul Ieremia Valahul, a bătut pentru prima dată la porţile acestei mănăstiri, înainte de a ajunge la mănăstirea Sfântului Efrem, unde şi-a avut mormântul până a fost adus în ţară la Oneşti.
Multe locuri şi lucruri am putut admira. Am urcat pe culmea stâncoasă unde se află acum refăcută Abaţia sfântului Benedict de la Monte Cassino, cu splendida mănăstire refăcută după distrugerile provocate de luptele din Cel de-al Doilea Război Mondial. În mănăstirea de la Montecassino sfântul Benedict de Nurcia a pus bazele monahismul apusean, redactând vestitele reguli pentru ordinul benedictin, sub deviza "Ora el labora!", asociind-o la viaţa consacrată şi pe sora sa sfânta Scolastica. Cu siguranţă în viaţa lor spirituală au pornit şi au mers împreună până la moarte. Au murit amândoi în anul 547. Mănăstirea adăposteşte şi mormântul acestor minunaţi fraţi despre care sfântului Grigore comenta: "Mormântul nu putea să ţină separate trupurile acelora care rămăseseră întotdeauna unite în Dumnezeu prin aceeaşi simţire". Am ajuns şi la Sanctuarul din munţi de la Manoppello ce păstrează "Volto Santo" (presupusul giulgiu al Sfintei Feţe a lui Isus).
Pe coasta de est a Italiei am putut admira alte două locuri de început de istorie a istoriei creştinismului. Am ajuns până pe impresionantul pisc de pe muntele Sant' Angelo, unde se află localitatea cu case, parcă agăţată de stânci în preajma grotei în cinstea arhanghelului Mihail, sanctuar rupestru încă din secolul al V-lea.
Un alt loc important ne-a fost descoperit de pr. Mihai Roca la Aquileia, important oraş al imperiului roman, cu o bazilică plină de mozaicuri vechi, recent descoperite şi cu un imens baptisteriu. Patriarhia de la Aquileia a fost timp de unsprezece secole un important centru şi leagăn al creştinismului în nord-estul Italiei şi chiar un loc de pornire a evanghelizării pentru multe regiuni.
Duminică am participat cu bucurie la sfânta Liturghie alături de credincioşii români din Padova, în biserica "Santa Croce" păstoriţi de pr. Paul Budău, iar la Roma am fost alături în biserica "San Vitale", unde responsabil de pastoraţia românilor este pr. Isidor Iacovici.
Întorcându-ne spre casă ne-am oprit la Bad Deutsch-Altenburg unde s-a celebrat sfânta Liturghie, localitatea natală a episcopului dr. Anton Durcovici, ştiind că luna viitoare se împlinesc 125 de ani de la naşterea sa şi unde pr. Pavel Balint s-a rugat împreună cu noi pentru cauza de beatificare a episcopului martir.
La Oradea, în catedrala romano-catolică, alături de imaginea fericitului episcop martir Szilárd Ignác Bogdánffy, am adus mulţumire lui Dumnezeu pentru Pelerinajul diecezan dedicat Anului Credinţei. Apoi rând pe rând pelerinii din diferitele zone ale ţării, Bucovina, Dobrogea, Bacău, zona Romanului şi Alba Iulia, ne-am retras spre casele noastre.
Mulţumiri tuturor celor care au contribuit la pregătirea şi buna desfăşurare a acestui minunat pelerinaj, asistat cu gânduri şi meditaţii potrivite de pr. Iulian-Eugen Kropp.
Drumul a fost lung, dar bogat în trăiri. Am avut parte şi de o vreme excelentă pentru acest lung traseu. Aşa cum era şi normal, mai intervenea şi câte un popas, pentru şoferii care trebuiau să facă câte o pauza, iar pentru noi un timp scurt să mai ciugulim câte ceva ca astfel să putem merge mai departe. Seara, cina era momentul de comuniune, căci eram cu toţii împreună şi ne împărtăşeam gândurile şi trăirile zilei, iar apoi, doi câte doi, ne retrăgeam pentru binemeritata odihnă, pentru ca a doua zi să o luam din loc mai departe.
Nu peste tot am putut face fotografiile dorite, dar ne-au rămas în memorie imaginile şi gândurile, iar pliantele şi cartolinele frumos colorate ne vor ajuta să digerăm mai bine când vom ajunge acasă tot ce am trăit în aceste zile ca să ne întărim în credinţă.
Iuliana-Monica Şmid
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 5-19 aprilie: Pelerinaj diecezan în Anul Credinţei la Vatican şi în Italia
