Nu este uşor să fii un episcop "oficial" în China după comunicatul Sfântului Scaun din 25 martie, semnalează Eglises d'Asie (EDA), agenţia Institutului Misiunilor Externe din Paris (MEP).
Interpelaţi de agenţia UCANews, diferiţi episcopi "oficiali", a căror calitate episcopală este recunoscută atât de Roma, cât şi de Pechin, susţin că aplicarea câtorva sfaturi exprimate de Sfântul Scaun în această declaraţie recentă cu privire la Biserica din China i-a pus într-o poziţie delicată.
Declaraţia respectivă a fost publicată la sfârşitul reuniunii comisiei vaticane pentru Biserica din China, întemeiată de Benedict al XVI-lea în anul 2007, imediat după publicarea Scrisorii sale către catolicii din China, şi care s-a reunit pentru a treia oară la Roma între 22-24 martie.
În notă, Sfântul Scaun, cu o claritate şi o publicitate fără precedent, a cerut episcopilor din China să se angajeze pe drumul unităţii, al comuniunii ecleziale, "evitând deci să facă gesturi (cum ar fi, de exemplu, celebrări sacramentale, hirotoniri episcopale, participare la reuniuni) care contrazic comuniunea cu papa, care i-a numit păstori, şi creează dificultăţi, uneori tulburătoare, în sânul respectivelor comunităţi ecleziale".
Asta include participarea la ceremonii sacramentale care se desfăşoară cu episcopi care exercită slujirea fără mandatul pontifical, hirotonirea de preoţi la episcopat care nu au primit numirea de la Roma sau chiar şi participarea la Adunarea Naţională a reprezentanţilor catolici, a cărei convocare a fost amânată mai mult de un an, dar care ar trebui să se reunească înainte de sfârşitul anului 2010.
Această Adunare este convocată la fiecare cinci ani, iar ultima, încă necelebrată, ar fi trebuit să se desfăşoare în anul 2009. La ea participă în mod obişnuit episcopii, ca delegaţi ai preoţilor, călugărilor şi laicilor, şi trebuie să aleagă următorii preşedinţi ai conferinţei episcopilor "oficiali" şi ai Asociaţiei Patriotice, funcţii care actualmente sunt vacante.
Chiar dacă cei trei episcopi intervievaţi, care au cerut să se menţină anonimatul, nu au menţionat "neliniştea" lor, au exprimat în mod clar dificultăţile pe care le întâlnesc. Deşi fac parte din grupul episcopilor "oficiali" recunoscuţi de papa, au ales să nu-şi descopere propriul nume, ceea ce demonstrează delicateţea situaţiei.
Monseniorul "Joseph" nu neagă că această declaraţie i-a pus "sub presiune" pe episcopii chinezi. A lăudat "claritatea" propunerilor şi indicaţiile "mai concrete" pentru a obţine "reconcilierea" comunităţilor catolice din China, dar crede că unii episcopi pot să aibă dificultăţi de a urma sfatul şi orientarea formulate de Roma.
Situaţiile, a explicat el, sunt diferite de la o dieceză la alta, şi "fiecare episcop acţionează pe baza propriei conştiinţe". Cât îl priveşte, a subliniat că nu-i permite conştiinţa sa să ia parte la o hirotonire ilegitimă (adică fără consensul Sfântului Părinte), dar s-a arătat mai îndoielnic cu privire la faptul de a participa sau nu la Adunarea Naţională a reprezentanţilor catolici, deşi crede că această instituţie "este contrară spiritului Bisericii".
Şi ceilalţi doi episcopi - să-i numim "Petru" şi "Paul" - au afirmat că n-ar participa la o hirotonire episcopală ilegitimă. "Chiar dacă dieceza mea şi eu am putea suferi din această cauză, desigur că n-aş participa la o hirotonire ilegitimă", a spus "Paul". Cât priveşte o Euharistie concelebrată cu unul sau mai mulţi episcopi ilegitimi, ceea ce se poate întâmpla în timpul unei reuniuni speciale organizată de autorităţile ecleziastice, a declarat: "N-aş asista dacă episcopul care prezidează este ilegitim, dar dacă este unul dintre concelebranţi este greu să reuşesc să fac altceva decât să particip".
Cu privire la o posibilă participare la Adunarea Naţională a reprezentanţilor catolicilor, prelatul a adăugat că, deşi înţelege intenţiile comisiei pentru Biserica din China, pare dificil ca un episcop să poată refuza să participe la o convocare a autorităţilor. "Ca mulţi colegi de-ai mei, nu vreau să particip la Adunarea Naţională, dar este greu de refuzat".
Adunarea este organizată de guvern. "Dacă nu mergi la reuniune, vei fi acuzat că nu-ţi iubeşti ţara. Funcţionarii responsabili ar îndura presiunea exercitată de superiorii lor şi şi-ar îndrepta propria mânie împotriva episcopilor recalcitranţi. Toată munca pe care un episcop vrea s-o desfăşoare pentru Biserica sa ar fi şi mai dificilă", a explicat "Paul".
Pentru Monseniorul "Petru", este greu de pus în practică ceea ce cere declaraţia din 25 martie. Cum să spui "nu" reprezentanţilor puterii, care pot să exercite presiuni puternice pentru ca episcopul acesta sau acela să participe la Adunarea Naţională a reprezentanţilor catolici sau să ia parte la o hirotonire ilegitimă? Noi, episcopii, nu ştim ce să facem - a mărturisit el -. După publicarea scrisorii papei nu avem margini de manevră. Putem doar să alegem între a supravieţui cu lacunele sistemului sau a rupe contactele cu guvernul".
"În Biserica «oficială» există teama de a pune în pericol raporturile bune cu autorităţile, construite cu răbdare an după an", a remarcat el.
Conform Monseniorului "Petru", următoarea reuniune a Adunării Naţionale a reprezentanţilor catolici poate să ducă numai la o dezbinare a comunităţii "oficiale". "Aş prefera să particip, chiar dacă aşezat în mod pasiv, pentru a lărgi posibilităţile mele în domeniul pastoral şi pentru a nu face să se ruşineze autorităţile din dieceza mea", a spus el, adăugând că, după el, cea mai mare parte a episcopilor "oficiali" "ar face la fel".
A acţiona în alt mod, comentează el, ar fi mai puţin realist. Cine doreşte să urmeze sfaturile Sfântului Scaun trebuie să se pregătească la relaţii mult mai dificile cu autorităţile şi la un control mult mai strict - care este un alt mod de a fi martor al lui Cristos, conclude el.
(După Zenit, 7 mai 2010)
Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu
