Descoperiri în catedrala din Iaşi

În vederea restaurării şi consolidării catedralei, în ultimul timp au început a se face săpături arheologice în sacristia şi în interiorul lăcaşului de cult. Câteva descoperiri merită să fie scoase în evidenţă.

În săpăturile desfăşurate în a doua parte a anului 2016 (sub coordonarea arheologilor medievişti Stela Cheptea şi Bobi Apăvăloaei de la Academia Română - filiala Iaşi, Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană) în sacristia bisericii s-au descoperit peste 30 de schelete de persoane înmormântate la diferite adâncimi, între 2,50 şi 4,25 m (unele dintre ele erau în alte poziţii decât cea normală), câteva monede, fragmente ceramice şi de teracotă care urmează să fie datate. S-au găsit, de asemenea, la adâncimea de 2 metri, un fragment dintr-o fundaţie de piatră şi o aglomerare de pietre aşezate într-un fel aparte, una dintre laturi fiind uşor arcuită, posibil absida unei biserici. Pământul galben şi începutul fundaţiei se află la 4,25 m. În straturile de pământ pe verticală s-au putut observa câteva straturi de arsură, urme ale focurilor şi distrugerilor care au fost prin aceste locuri în decursul istoriei. De asemenea, la 3,10 m adâncime este o placă de mortar (var cu nisip), care se întinde pe toată suprafaţa sacristiei, posibil să fie pavimentul unei construcţii vechi.

Arheologul Stela Cheptea a descoperit în curtea catedralei, în anii '90, morminte de sfârşit de secol XIV. Se presupune că sub catedrală ar fi ruinele unei biserici cel puţin la fel de vechi. În opinia arheologilor în zona catedralei s-ar afla cel mai vechi nucleu al oraşului Iaşi.

De-a lungul istoriei pe locul catedralei actuale din Iaşi sau în apropiere au fost construite mai multe biserici din lemn sau din piatră. Despre trei dintre ele ştim că au fost sfinţite: 19 noiembrie 1612, 1755, 15 august 1789. Despre altele ştim doar de existenţa lor sau ni se dau chiar amănunte. Câţiva autori¹ s-au ocupat în a aduna documentele care se referă la bisericile din Iaşi. Stela Cheptea, de exemplu, vorbeşte despre şase biserici².

În interiorul catedralei, săpăturile din ianuarie 2017 au scos la iveală absida bisericii din 1789, care se află la treptele actualei biserici. Zidul absidei are o grosime de 1,11 m şi o deschidere de aproximativ 5,30 m.

Pe centrul bisericii, începând din locul unde era altarul vechi, s-a găsit o criptă zidită din cărămidă, cu boltă, goală în interior, având înălţimea de 2 m. Lungimea este de 3,30 m, iar lăţimea de 1,64. Partea din faţă se afla chiar sub altarul vechi. Descoperirea criptei a născut întrebări la care încă nu s-au găsit răspunsuri clare. În pământ, în partea de jos a criptei, se află morminte? Când s-a construit cripta? De ce este atât de mare? De ce s-a pus sub altar? Să fie vorba de mormântul pr. Francisc Anton Tasso, despre care documentul cu notificarea recunoaşterii osemintelor precizează că în 1813 a fost aşezat "într-un loc mai potrivit, în biserica cea nouă, zidită de piatră"³? Să fi fost construită cripta pentru ulterioare înmormântări?

Dacă pr. Francisc Anton Tasso nu se află în această criptă atunci expresia pr. Iosif Gabor: "Prin tradiţie se ştie că la Iaşi a fost reînhumat în faţa băncii de împărtăşanie", trebuie reinterpretată cu referinţă la locul unde se afla banca de împărtăşanie în biserica dinainte de restaurarea din 1864-1866. Încă nu s-a săpat în zona unde începe cruciera. La mijloc, între cei doi stâlpi, se presupune că ar fi fost banca de împărtăşanie a bisericii dinainte de restaurare.

La capătul criptei dinspre ieşirea din biserică săpăturile au scos la iveală un schelet de om.

Sub pavimentul actual s-au descoperit câteva plăci de marmură pătrată de 0,82 m din pardoseala bisericii renovate în perioada 1864-1869.

De asemenea, în partea dreaptă în crucieră, la altarul sfintei Fecioare ar trebui să fie pr. Dominic (Bonaventura) Bartozzetti (decedat în 1872). Stratul de cărămizi descoperit sub altar nu e suficient pentru a şti dacă e vorba de un mormânt.

A fost găsit şi mormântul episcopului Iosif Salandari, acolo unde este epitaful, paralel cu zidul crucierei, având lungimea de 2,4 m şi lăţimea de 1,12. Înlăuntru, cât s-a putut observa cu un aparat de fotografiat, este un sicriu în parte putrezit.

Mormântul episcopului Mihai Robu este acoperit cu o placă din ciment, având lăţimea de 1,15 m şi lungimea de 2,15, perpendicular cu peretele. Înlăuntru este un sicriu în condiţii destul de bune. Deasupra plăcii din beton, la jumătate de metru de zid a fost găsită o sticlă sigilată, având ea un manuscris în limba latină:

Anno Domini millesimo nongentesimo sexagesimo quarto, die vero tertia mensis martii in ecclesia cathedrali Iassiensi secunda et definitiva sepultura excellentissimi ac reverendissimi Domini Domini Michaelis Robu, episcopi residentialis dioecaesis Iassiensis habita est.
Reverendissimus Dominus Dominus Michael Robu die vigesima septima septembris anno Domini millesimo nongentesimo quadragesimo quarto in urbe Belucensi (Beiuş) diem supremum obiit, ibidemque sepultus in coemeterio fidelium die vigesima nona eiusdem anni.
Die vigesima nona februarii anno millesimo nongentesimo sexagesimo quarto, cura excellentissimi ac reverendissimi Domini Petri Pleşca ordinarii substituti dioecaesis Iassiensis exuviae illustrissimi ad ecclesiam cathedralem fossiensem translalae sunt.
Hicve die supradicta praesentibus e clero dioecaesano duodiviginti sacerdotibus et permultis, fidelibus in ecclesia cathedrali prope ambonem, humo exuviae eiusdem illustrissimi antistitis creditae sunt expectantes resurectionem mortuorum.

(În anul Domnului 1964, în ziua de 3 martie, în catedrala din Iaşi, a avut loc a doua şi definitiva înmormântare a Excelenţei Sale Mihai Robu, episcop rezident al Diecezei de Iaşi.
Excelenţa Sa Mihai Robu a decedat în ziua de 27 septembrie în anul Domnului 1944 în oraşul Beiuş şi a fost înmormântat acolo în cimitirul credincioşilor în ziua a 29-a a aceluiaşi an.
La 29 februarie 1964, prin grija Excelenţei Sale Petru Pleşca, ordinariu substitut al Diecezei de Iaşi, rămăşiţele pământeşti ale Preailustrului au fost transferate în catedrală unde s-a făcut groapa.
Aici, în catedrală, lângă amvon, în ziua menţionată mai sus, prezenţi fiind 18 preoţi din clerul diecezan şi foarte mulţi credincioşi, rămăşiţele pământeşti ale aceluiaşi Preailustru episcop au fost încredinţate pământului, aşteptând învierea morţilor.)

În partea dreaptă, perpendicular cu zidul crucierei, a fost descoperit mormântul episcopului Iosif Camilli, construit din cărămidă cu boltă, în lungime de 2,40 şi lăţime de 1,23. Înăuntru, sicriul din metal este intact; este învelit cu o pânză, în parte deteriorată, iar deasupra în lungul sicriului se află crucea de lemn. Săpăturile făcute în partea de sud a mormântului au făcut ca acesta să se surpe.

Rezumând, săpând în continuare pe lângă zidurile catedralei, dacă decedaţii nu au fost mutaţi la renovarea bisericii din 1864-1869, ar trebui să se descopere sub prezbiter, în partea de sud-est: ep. Iosif-Bonaventura Berardi (decedat în 1818), ep. Bonaventura Zabberoni (decedat în 1826), în partea opusă amvonului: ep. Paul Sardi (decedat în 1848), la mijloc, în partea de sud: pr. Alois Landi (decedat în 1829) şi pr. Ştefan Iannucci (decedat în 1830), sub confesional, în partea de sud: pr. Rochus (neidentificat), sub confesional, în partea de nord: pr. Fidel Rocchi (decedat în 1795), la mijloc, în partea stângă: pr. Dominic Brocani (decedat în 1839), în partea de nord, sub amvon: pr. Mathias Radislovich (decedat în 1829).

Pr. Iuliu Weber, paroh al catedralei, în anul 1907 notează: "Mormintele despre care ştiu că sunt în biserică sunt bine închise. Dacă sunt morminte sub altare, nu pot să ştiu"⁴. Sub prezbiter se presupune că se află o criptă cu mai multe morminte. Cu siguranţă, săpăturile arheologice care se desfăşoară în catedrală vor crea posibilitatea să se identifice mai multe morminte.

În ianuarie 2017 s-au făcut şi măsurătorile bisericii în interior: lăţimea dincolo de amvon: 8,50 m; lăţimea în crucieră: 12,25; lăţimea între stâlpii de la crucieră: 5,30; lungime: de la uşă la intrare: 4,55, apoi până la stâlpul de susţinere a corului 5, apoi până la altar: 17,43; de la altar până la intrarea în sacristie: 4,8; total lungime: 31,78 m. Acestea corespund în mare cu măsurătorile din anul 1907. După cum notează pr. Iuliu Weber în anul 1907, biserica are 20 m lungime şi 8 m lărgime; de la altarul mare până la banca de împărtăşanie sunt 4 m; este zugrăvită, cu trei altare (Adormirea Macii Domnului, sfinţii Bonaventura, Iosif de Copertino şi Anton, sfântul Francisc din Assisi) şi patru candelabre dintre care cel mai mare cu lumină electrică"⁵.

Pr. Cornel Cadar

Note
¹ Iosif Gabor, Parohia Catolică Iaşi (ms.), Luizi-Călugăra, 1986; Stela Cheptea, "Şase veacuri de istorie" în Catedrala romano-catolică Iaşi, Editura "Presa Bună", Iaşi, 2008, p. 9-61; Idem, "Biserica Romano-Catolică «Adormirea Maicii Domnului» din Iaşi" în "Europa XXI", vol. III-IV/1994-1995, p. 277-288.
² Catedrala romano-catolică Iaşi, Editura "Presa Bună", Iaşi, 2008, p. 39.
³ Bonaventura Morariu, "Un venerabil paroh franciscan din Răchiteni" în "Almanahul «Viaţa» 1926", p. 64; Catedrala romano-catolică Iaşi, Editura "Presa Bună", Iaşi, 2008, p. 131-134.
⁴ AERCIS, dosar 5/1907, f. 13.
⁵ AERCIS, dosar 5/1907, f. 5, 9.

* * *

Iaşi TV Life: "Descoperire importantă la catedrala romano-catolică" (27 februarie 2017)

* * *

TVR Iaşi: "«Sacrariul» din «inima» vechii catedrale catolice" (28 februarie 2017)