Rămăşiţele pământeşti ale episcopului Iosif Salandari au fost scoase din catedrala veche şi mutate provizoriu la subsolul catedralei noi vineri, 17 august 2018. PS Petru Gherghel a prezidat o celebrare în care, împreună cu preoţii de la catedrală, a cântat un Requiem.
Săpăturile arheologice care se efectuează în catedrală în vederea restaurării şi consolidării acesteia au scos la lumină (mai întâi în luna iunie 2017 şi apoi în luna august 2018) rămăşiţele pământeşti ale episcopului Iosif Salandari, vizitator apostolic în Moldova (1864-1873). Este acela care s-a ocupat în mare parte de mărirea, pictarea şi înzestrarea catedralei şi aducerea la forma în care este acum. Tot el a militat pentru deschiderea unui Seminar şi a adus în Moldova surorile "Notre Dame de Sion", acelea care au dat educaţie multor generaţii la Iaşi (în casele Balş, mai târziu clădirile Filarmonicii) şi Galaţi (în actuala Universitate "Dunărea de Jos").
Mormântul episcopului Iosif Salandari fusese găsit în iunie 2017, acolo unde este epitaful, paralel cu zidul crucierei, având lungimea de 2,4 m şi lăţimea de 1,12. Înlăuntru, cât s-a putut observa atunci cu un aparat de fotografiat, era un sicriu în parte putrezit. În ziua de 17 august 2018, mormântul, în formă de criptă boltită cu cărămidă, a fost descoperit. Într-adevăr, sicriul era în parte putrezit, la fel ca hainele pe care le-a purtat episcopul.
Nu s-a găsit niciun însemn episcopal (cruce sau inel). În plus, trupul său, care avea capul spre nord, era deranjat, semn că aici a fost reînhumat după 9 ani de la moarte (în 1882), aşa cum precizează documentele păstrare în Arhiva Episcopiei de Iaşi. De-altfel, în zilele ce au urmat după 7 august 2017, când s-au început săpăturile în partea stângă a altarului, s-a descoperit vechiul mormânt al lui Salandari, care era sub tronul episcopal.
În Arhiva Episcopiei de Iaşi se păstrează un document intitulat "Officia quae fiunt in Ecclesia cathedrali Dioecesis Iassiensis"1. Este vorba de un caiet de 57 de file în care parohii Iosif Malinowski OFMConv.2 şi Iulius Weber au notat serviciile religioase celebrate în catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi, precum şi unele evenimente din perioada 1891-1907. La 2 noiembrie 1891 pr. Iosif Malinowski a notat cum se făceau rugăciunile pentru cei răposaţi în acea zi. El a lăsat şi o schiţă a locurilor din catedrală în care se făceau rugăciuni pentru preoţi şi episcopi răposaţi3.
Rugăciunile pentru cei răposaţi din biserică începeau la locul unde este înmormântat episcopul Iosif Salandari, vizitator apostolic în Moldova (1864-1873) (în partea de nord a catedralei, în stânga crucierei)4. Documentele5 precizează că din cauza bolii a întrerupt de mai multe ori vizita pe care o făcea în parohiile din Moldova în anul 1873. Timp de trei luni a stat la pat, murind la 29 decembrie 1873, ultimele sale cuvinte fiind: "Isus, Maria, Iosif". Un discurs funebru a ţinut în catedrală misionarul Michelangelo Galli, în limba franceză, şi altul în limba română, în capela Institutului "Notre Dame de Sion", preotul N.I. Camilli6. În registrul parohial7 moartea episcopului a fost trecută la 17 decembrie 1873, stil vechi, cu precizarea că avea 51 de ani, a fost îngrijit cu sfintele taine şi a fost înmormântat în biserică. A fost înmormântat sub tronul episcopal (poziţia 1a în schemă).
În decembrie 18828, episcopul Camilli (cel care i-a dat ultima picătură de apă şi i-a purtat trupul neînsufleţit din reşedinţa misionarilor pentru a fi înmormântat9) a mutat trupul episcopului în mormântul în care se află şi astăzi. Într-o scrisoare din februarie 1883, el scria că, după aproape zece ani, trupul episcopului Salandari "era aproape intact, inclusiv părul şi frumoasa lui barbă"10. Cu ocazia mutării trupului neînsufleţit a pus epitaful pe care este notat: "IOSEPHO SALANDARI Franciscali Conv. Epopo. Marcopol. Qui vice apostolica in Moldaviam missus pietate humilitate paupertate sollicitudine egregius quae in bonum commissae Provinciae potuit omnia egit puellarum disciplinae Virginibus Sioniticis adductis consuluit sed cito nimis die XXIX Decembris MDCCCLXXIII evolavit ad superos anno aetatis suae LI M VIII episcopatus IX M VI - NICOLAUS IOSEPHUS CAMILLI Picenus relligione sodalis Epus. Mosinop. Quartus ab illo Missionem eamdem apostolicam adeptus sanctissimi viri cuius regimen expertus virutem admiratus heic ossa transferri et monum poni curavit die XXIX Decembr MDCCCLXXXI" (Lui Iosif Salandari, franciscanului conv., episcop de Marcopoli, care, trimis în Moldova cu rang apostolic, vestit prin pietate, umilinţă, sărăcie, grijă, a făcut toate câte a putut spre binele provinciei încredinţate. S-a îngrijit de educaţia tinerelor chemându-le pe surorile sioniste. Dar a trecut prea repede la cele veşnice în ziua de 29 decembrie 1873 având 51 de ani şi 8 luni, 9 ani şi 6 luni de episcopat. - NICOLAE IOSIF CAMILLI, Picen, coleg al ordinului, episcop de Mosynopolis, având al patrulea după el aceeaşi misiune apostolică, cunoscând conducerea acestui bărbat preasfânt, admirându-i virtutea, s-a îngrijit de transferarea osemintelor şi realizarea monumentului, în ziua de 29 decembrie 1881)11.
În august 2018 s-a demontat altarul, iar sub altar s-a găsit un spaţiu boltit cu cărămidă (aproximativ 1x1 m), în partea dreaptă având o gaură de 30 x 30 cm. Spaţiul merge în adâncime până la 2 metri şi era plin cu pământ şi cu resturi de diferite obiecte (ex. resturi de relicviare). Este, cu mare probabilitate, sacrariul bisericii, adică locul unde se aruncau apa de după Botez şi lucrurile care nu se mai foloseau în biserică.
Reamintim că săpăturile arheologice în catedrală au început în a doua parte a anului 2016 (sub coordonarea arheologilor medievişti Stela Cheptea şi Bobi Apăvăloaei de la Academia Română - filiala Iaşi, Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană).
Săpăturile au scos la iveală absida bisericii din 1789, care se află la treptele actualei biserici, probabil urmele unei biserici mai vechi, mormintele episcopilor: Iosif Salandari, Nicolae Iosif Camilli, Mihai Robu, Paul Sardi, mormintele preoţilor: Francisc Anton Tasso, Dominic (Bonaventura) Bartozzetti, Alois Landi, Ştefan Iannucci, Rochus, Fidel Rocchi, Dominic Brocani, Mathias Radislovich. Unele dintre aceste morminte erau de fapt cavouri.
De asemenea, s-au găsit numeroase schelete de credincioşi, înmormântaţi la diferite adâncimi; o criptă mare zidită din cărămidă, cu boltă, goală în interior; monede; fragmente ceramice şi de teracotă; gropi menajere; fragmente de fundaţie de piatră; o aglomerare de pietre; plăci de mortar (var cu nisip), straturi de arsură; recipiente cu manuscrise care au fost sau urmează să fie descifrate etc. Cele mai vechi monede datează din anul 1395, găsite în partea de sud, aproape de crucieră.
Conform schemei a rămas să se descopere mormintele episcopilor Iosif-Bonaventura Berardi şi Bonaventura Zabberoni.
După 11 iulie 2018, când a fost ordinul de începere a lucrărilor, au început lucrările de restaurare a catedralei "Adormirea Maicii Domnului" de către Grup Construcţii Est, firma care a câştigat licitaţia. În ziua de 14 decembrie 2017 a fost semnat contractul de finanţare în valoare de 5 milioane de euro. Constructorii au la dispoziţie 24 de luni pentru a finaliza consolidarea şi restaurarea.
Pr. Cornel Cadar
Note:
1 AERC Iaşi, dosar 3/1891-1907.
2 Iosif Malinowski, preot OFMConv. (1857-1916). Timp de 30 de ani a fost secretar, sfetnic şi colaborator al ep. Nicolae-Iosif Camilli, în prima sa păstorire (1884-1894), şi al succesorului său, episcopul Dominic Jaquet; administrator apostolic ad beneplacitum de la plecarea episcopului Jaquet până la revenirea arhiepiscopului-episcopului Camilli în 1904 şi vicar general al acestuia (1904-1913), în a doua sa păstorire; cinci ani a fost şi paroh de Iaşi (1890-1895).
3 AERC Iaşi, dosar 3/1891-1907, f. 5. Schema şi explicaţiile au fost reluate în Catedrala romano-catolică Iaşi, Editura "Presa Bună", Iaşi, 2008, p. 162-163; Iosif Gabor, Parohia Catolică Iaşi (ms.), Luizi-Călugăra, 1986, p. 154, 156; "Lumina creştinului" 6/2016, p. 11, 7/2016, p. 11, 11/2016, p. 11, 12/2016, p. 11; "Almanahul Presa Bună", 2017, p. 204-224.
4 AERC Iaşi, dosar 3/1891-1907, f. 5.
5
6 Discursul ţinut de preotul Camilli a fost publicat în anul 1897 la Bologna (Italia) în revista franciscană Divin Salvatore.
7 AERC Iaşi, Liber mortuorum, tom II, 1856-1900, nepaginat, la anul 1873, poz. 9.
8 Petru Tocănel (Storia della Chiesa Cattolica in Romania, vol. III, Padova, 1965, p. 675, n. 53), Iosif Gabor (Parohia Catolică Iaşi (ms.), Luizi-Călugăra, 1986, p. 155) şi Dănuţ Doboş (Catedrala romano-catolică Iaşi, Editura "Presa Bună", Iaşi, 2008, p. 131) reţin că ar fi 14 decembrie, epitaful notează 29 decembrie.
9 Catedrala romano-catolică Iaşi, Editura "Presa Bună", Iaşi, 2008, p. 129.
10 Dănuţ Doboş, "Biserica «Adormirea Maicii Domnului din Iaşi»", în "Almanahul «Presa Bună»", Iaşi, 2004, p. 176.
11 Bonaventura Morariu, "Seria cronologică a episcopilor şi prefecţilor apostolici ai Misiunii Fraţilor Minori Conventuali din Moldova (România) în secolul al XIX-lea", în "Almanahul «Presa Bună» 2013", Iaşi, 2014, p. 198, nota 20.
* * *
Descoperiri în catedrala din Iaşi (III): pr. Fidel Rocchi, ctitorul bisericii
Descoperiri în catedrala din Iaşi (II): preotul misionar Francisc Anton Tasso
Descoperiri în catedrala din Iaşi (I)
Preoţi şi episcopi înmormântaţi în catedrala din Iaşi (II)
Preoţi şi episcopi înmormântaţi în catedrala din Iaşi (I)
