Descoperiri în catedrala din Iaşi (III): pr. Fidel Rocchi, ctitorul bisericii
Rămăşiţele pământeşti ale preotului misionar Fidel Rocchi au fost scoase din catedrala veche şi mutate provizoriu la subsolul catedralei noi marţi, 12 decembrie 2017. PS Petru Gherghel a prezidat o celebrare în care, împreună cu PS Aurel Percă şi cu preoţii de la catedrală, a cântat un Requiem.
Săpăturile arheologice care se efectuează în catedrală în vederea restaurării şi consolidării acesteia au scos la lumină (mai întâi în luna iunie şi apoi în luna noiembrie 2017) rămăşiţele pământeşti ale părintelui Fidel Rocchi, prefect apostolic (1784-1795).
În partea stângă, acolo unde era confesionalul, la 2,05 m adâncime, s-a dat de rămăşiţele pământeşti ale părintelui Rocchi. Era cu capul spre altar. Scheletul avea 1,85 m. S-au descoperit urme ale sicriului (un cui şi scândură putrezită) şi ale hainei purtate.
La intrarea în catedrală, în partea dreaptă sub turn, vizitatorul poate citi un epitaf pus de pr. Alois Landi în anul 1808: "Hic Iacet Sepultus - A.R.P.M. - FIDELIS ROCCHI FANANO Mutinensis - Bulgariae XIII A. Miss. Apost. - Moldaviae XI Praefectus - Ecclesiae Huius Aedificator - Obiit A. MDCCXCV 8 Sept. - Anno aetatis Suae LIV. - In Tesseram Gratitudinis Hoc - Marmore Tegebatur Anno MDCCCVIII - Cura A.R.P.M. - Aloysii Landi - Post Bina Lustra In Praefecturae - Officio - Successoris" ("Aici zace înmormântat - C.S. pr. M. - FIDELIS ROCCHI FANANO din Modena - 13 a. mis. apost. în Bulgaria - 11 prefect al Moldovei - constructor al acestei biserici - A murit în a. 1795, la 8 septembrie - în al 54-lea an al vieţii sale. - în semn de recunoştinţă acesta - a fost acoperit cu marmură în anul 1808 - Prin grija C.S. pr. M. - Alois Landi - după doi ani de muncă - în misiunea - de succesor al prefecturii")[1].
Guiliemus Schmidt notează în anul 1887 că părintele a fost mai întâi înmormântat în cimitir şi apoi mutat în biserică în peretele din partea dreaptă de sub turn care a fost adăugat bisericii[2]. Documentele păstrate în Arhiva Episcopiei de Iaşi, citate în continuare, şi săpăturile arheologice nu confirmă acest fapt.
De unde se ştie că rămăşiţele pământeşti descoperite sunt ale pr. Fidelis Rocchi? În Arhiva Episcopiei de Iaşi se păstrează un document intitulat "Officia quae fiunt in Ecclesia cathedrali Dioecesis Iassiensis"[3]. Este vorba de un caiet de 57 de file în care parohii Iosif Malinowski OFMConv.[4] şi Iulius Weber au notat serviciile religioase celebrate în catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi, precum şi unele evenimente din perioada 1891-1907. La 2 noiembrie 1891 pr. Iosif Malinowski a notat cum se făceau rugăciunile pentru cei răposaţi în acea zi. El a lăsat şi o schiţă a locurilor din catedrală în care se făceau rugăciuni pentru preoţi şi episcopi răposaţi[5]. La nr. 8, care corespunde cu locul unde s-au descoperit rămăşiţele pământeşti, este notat pr. Fidelis Rocchi.
Fidel Rocchi[6] s-a născut în Modena (Italia) în anul 1741. Treisprezece ani a lucrat ca misionar în Misiunea Bulgariei, apoi a fost chemat la Bologna. A fost numit prefect al Misiunii din Moldova 4 martie 1784, ajungând la reşedinţa din Iaşi de 2 octombrie. A fost confirmat de trei ori în misiunea de prefect, iar în ziua de 18 mai 1789 a fost confirmat la bunul plac al Sfintei Congregaţii. În ultima relatare din 3 aprilie 1795, simţindu-se sleit de puteri, a cerut să fie înlocuit. S-a îmbolnăvit de ciumă. După câteva zile a decedat la reşedinţa din Iaşi la 8 septembrie 1795, fiind înmormântat în catedrală. Avea 54 de ani şi 11 ani fusese misionar în Moldova. În 1808, pr. Alois Landi i-a pus epitaful la intrarea în biserică.
Într-o scrisoare datată 16 ianuarie 1782, prefectul congregaţiei îi mulţumeşte misionarului Rocchi pentru faptul că a acceptat să meargă la Bucureşti pentru a-i învăţa limba bulgară pe doi preoţi pasionişti care urmau să meargă în misiune în Bulgaria[7].
Imediat după sosirea sa la Iaşi (2 octombrie 1784), noul prefect a început să viziteze parohiile pentru a cunoaşte cu exactitate starea misiunii.
Pr. Rocchi s-a remarcat prin zelul depus în educarea şi formarea preoţilor şi laicilor din Episcopia de Bacău, în apărarea proprietăţilor Bisericii, dar şi a drepturilor catolicilor din Moldova, cu prilejul Congresului de Pace de la Iaşi din 1792[8].
Războiul de cinci ani (1787-1792) dintre Rusia şi Turcia a avut loc pe teritoriul Moldovei. Pr. Rocchi a reuşit să obţină de la comandantul turc salvarea bisericilor catolice. Într-adevăr, turcii nu au distrus nici un lăcaş de cult catolic, dar în schimb le-au folosit ca dormitoare şi chiar grajduri pentru cai[9].
În 1791 a vizitat biserica „Sfântul Nicolae” din Bacău. Pentru că lăcaşul de cult se afla în stare neglijentă, cu multe stricăciuni, fără acoperiş şi fără gard la curtea bisericii, prefectul a luat decizia de a închide temporar biserica, sigilând uşa de la intrare în prezenţa credincioşilor. Apoi a dat dispoziţie parohului Luigi Maffei de la Luizi-Călugăra să repare biserica şi să o împrejmuiască cu ajutorul credincioşilor, Misiunea urmând să suporte cheltuielile pentru acoperiş[10].
În toamna anului 1792 i-a înştiinţat pe superiorii săi de la Roma că, în timpul Adventului din acel an, va face misiuni populare în fiecare parohie din Moldova.
Între 1792 şi 1793, prefectul Rocchi a vizitat toate parohiile diecezei, luând anumite măsuri concrete împotriva superstiţiilor şi a tradiţiilor păgâne.
În anul 1789, din informaţiile prezentate într-un raport al prefectului Fidelis Rocchi, aflăm că în Moldova existau 10 parohii cu circa 16.000 de credincioşi[11].
Meritul incontestabil al pr. Rochhi a fost finalizarea lucrărilor bisericii din Iaşi. Lucrările fuseseră începute în 1782 de către pr. Anton Mauro. În 1784 a fost numit prefect pr. Fidelis Rocchi. El a făcut din continuarea lucrărilor la biserică „prioritatea programului său pastoral-administrativ”[12], obţinând ajutor financiar, obiecte şi veşminte liturgice şi de la comandantul trupelor ruse din Moldova, prinţul Potemkin. La 15 august 1789, biserica "Adormirea Maicii Domnului", la care mai trebuia construit turnul, a fost sfinţită în cadrul unei Liturghii de către prefectul Fidelis Rocchi, alături de misionarii Luigi Maffei, Placidus Porcelli, Stefano Bialis şi de 200 de catolici ieşeni. Prinţul Potemkin a asistat în biserică la o Liturghie solemnă, care a inclus muzică liturgică compusă de capelmaistrul Giuseppe Sarti, care îl însoţea pe prinţ în campanie[13].
Papa Pius al VI-lea, care a luat cunoştinţă despre eveniment, într-o scrisoare adresată episcopului Transilvaniei, Ignaz Batthyani, vorbea despre "marea biserică din Iaşi", binecuvântată de prefectul Fidelis Rocchi.
Pr. Cornel Cadar
Note:
[1] Bonaventura Morariu, "Seria cronologică a prefecţilor apostolici ai vechii noastre Misiuni în Moldova şi Ţara Românească în sec. al XVII-lea şi al XVIII-lea", în "Almanahul «Presa Bună» 2012", Iaşi, 2013, p. 174, nota 46.
[2] Guiliemus Schmidt, Romano-Catholici per Moldaviam Episcopatus et rei Romano-Catholicae res geste, Budapesta, 1887, p. 133, nota 3: „Monumentum hoc, antea in coemeterio in tumulo positum, translatum in ecclesiam, in parietem dextram sub turri, sub qua patet in ecclesiam adytus, impsitum est. Ipsius inscriptionis in eo tenor sequens: „Hic jacet Sepultus - A.R.P.M. - Fidelis Rocchi Fanano, Mutinensis - Bulgariae XIII A Miss. Apost. - Moldaviae XI Praefectus - Ecclesiae hujus aedificator - Obiit a MDCCXCV, 8 Sept - Anno aetatis suae LIV - In tesseram gratitudinis hoc - marmore tegebatur anno MDCCCVIII - cura A.R.P.M. - Aloysii Landi - Post bina lustra in praefecturae - officio – sucessoris”. - Cum lapidis videntur et ossa translata fuisse”.
[3] AERC Iaşi, dosar 3/1891-1907.
[4] Iosif Malinowski, preot OFMConv. (1857-1916). Timp de 30 de ani a fost secretar, sfetnic şi colaborator al ep. Nicolae-Iosif Camilli, în prima sa păstorire (1884-1894), şi al succesorului său, episcopul Dominic Jaquet; administrator apostolic ad beneplacitum de la plecarea episcopului Jaquet până la revenirea arhiepiscopului-episcopului Camilli în 1904 şi vicar general al acestuia (1904-1913), în a doua sa păstorire; cinci ani a fost şi paroh de Iaşi (1890-1895).
[5] AERC Iaşi, dosar 3/1891-1907, f. 5. Schema şi explicaţiile au fost reluate în Catedrala romano-catolică Iaşi, Editura "Presa Bună", Iaşi, 2008, p. 162-163; Iosif Gabor, Parohia Catolică Iaşi (ms.), Luizi-Călugăra, 1986, p. 154, 156; “Lumina creştinului” 6/2016, p. 11, 7/2016, p. 11, 11/2016, p. 11, 12/2016, p. 11; “Almanahul Presa Bună”, 2017, p. 204-224.
[6] Guiliemus Schmidt, Romano-Catholici per Moldaviam Episcopatus et rei Romano-Catholicae res geste, Budapesta, 1887, p. 132-133; Petru Tocănel, Petru Tocănel, Storia della Chiesa Cattolica in Romania, vol. III, Padova, 1965, vol. III, p. I, p. 6, 23, 126. Alte informaţii în Iosif Gabor, Iosif Simon, Necrolog, p. 187; Bonaventura Morariu, "Seria cronologică a prefecţilor apostolici ai vechii noastre Misiuni în Moldova şi Ţara Românească în sec. al XVII-lea şi al XVIII-lea", în "Almanahul «Presa Bună» 2012", Iaşi, 2013, p. 171; Catedrala romano-catolică Iaşi, Editura "Presa Bună", Iaşi, 2008, p. 63-67, 131; Iosif Gabor, Parohia Catolică Iaşi (ms.), Luizi-Călugăra, 1986, p. 9; “Lumina creştinului”, 7/2016, p. 11; “Almanahul Presa Bună”, 2017, p. 208-209, “Buletin istoric” 10/2009, p. 339-341; Fabian Doboş, La Chiesa Latina nella Moldavia- Romania nel XIX secolo (ms.), Roma, 2000, p. 22-24.
[7] Catedrala romano-catolică Iaşi, Editura "Presa Bună", Iaşi, 2008, p. 63.
[8] “Lumina creştinului”, 9/2009, p. 11.
[9] Catedrala romano-catolică Iaşi, Editura "Presa Bună", Iaşi, 2008, p. 66.
[10] Emil Dumea, Catolicismul în Moldova în secolul al XVIII-lea, Iaşi, 2003, p. 259.
[11] Emil Dumea, Catolicismul în Moldova în secolul al XVIII-lea, p. 175-196.
[12] Buletin istoric” 10/2009, p. 339.
[13] Buletin istoric” 10/2009, p. 341.
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: Descoperiri în catedrala din Iaşi (III): pr. Fidel Rocchi, ctitorul bisericii
* * *
Descoperiri în catedrala din Iaşi (II): preotul misionar Francisc Anton Tasso
Descoperiri în catedrala din Iaşi (I)
