De Paolo Peverini
Mesajul papei pentru a 52-a Zi Mondială a Comunicaţiilor Sociale interoghează opinia publică despre un fenomen care se răspândeşte şi obiect al unei dezbateri intense şi diversificate: alterarea adevărului şi repercusiunile sale dramatice asupra legăturilor sociale. Premisa mesajului este că, în fidelitate faţă de logica creştină, comunicaţia constituie o dimensiune esenţială atât pe planul individual cât şi pe cel colectiv în căutarea adevărului şi a binelui împărtăşit.
Totuşi trebuie recunoscut cum aceasta poate să fie utilizată în întregime ca o armă pentru a-l deligitima pe celălalt în scopuri egoiste, mai degrabă pentru a separa decât pentru a uni. Perspectiva propusă de papa în prima parte a mesajului este preţioasă în măsura în care ajută să nu se recadă într-o viziune deterministă a raportului dintre instrumentele de comunicaţie şi manipularea adevărului; de fapt, riscurile unei folosiri deformate a responsabilităţii mărturiei sunt în primul rând înrădăcinate într-o viziune despre raportul cu celălalt care nu recunoaşte valoarea dialogului şi a fraternităţii.
În mod semnificativ, în mesaj, problema fake news este încadrată astfel într-o perspectivă care înainte de a fi tehnologică ar putea să fie definită antropologică. De fapt, una dintre caracteristicile care fac deosebit de periculoase conţinuturile false este natura lor "mimetică", faptul de a părea autentice pentru unii deşi sunt complet nefondate, întărind atitudini de intoleranţă, alimentând pasiuni negative precum ura, dispreţul, în ultimă instanţă bazându-se pe lăcomie.
În acelaşi timp trebuie evidenţiat cum fenomenul folosirii manipulatoare a comunicaţiei a asumat dimensiuni şi caracteristici deosebite în contextul mass-media contemporane şi al social network alimentându-se dintr-o logică a conflictului care tinde să-l discrediteze pe celălalt pentru a obţine un avantaj pe planul politic dar şi pentru a distorsiona faptele din interese de natură economică. În acest sens, este amintit pe bună dreptate fenomenul de acum cunoscut şi obiect pentru numeroase studii ale aşa-numitelor "echo chambers" care fac deosebit de complexă munca de dezminţire a falsităţii şi de dezvăluire a prejudecăţii.
Partea centrală a mesajului papei este centrată pe rolul esenţial pe care-l joacă responsabilitatea individuală şi colectivă în contrastarea dinamicii acestor fake news. Aşadar apare plin de semnificaţii referinţa la strategia manipulării folosite de "şarpele viclean", despre care vorbeşte cartea Genezei care permite să se afirme cum eficacitatea dramatică a distorsionării realizate prin comunicaţie cheamă mereu în cauză şi destinatarul mesajului fals, îi interoghează inteligenţa şi compasiunea, îi solicită discernământul. În acest sens se aminteşte, aşadar, că "nimeni dintre noi nu se poate scuti de responsabilitatea de a contrasta aceste falsităţi".
Al treilea pasaj al mesajului este centrat pe relaţia dintre adevăr şi libertate înţeleasă în viziunea creştină nu numai ca "a dezvălui realitatea" - aletheia (de la a-lethes, "ne-ascuns"), ci ca o dimensiune existenţială care marchează întreaga viaţă. Iată aşadar că în această perspectivă adevărul "nu se câştigă cu adevărat când este impus ca ceva extrinsec şi impersonal; izvorăşte în schimb din relaţii libere între persoane, în ascultarea reciprocă". Acest lucru ajută să se perceapă sensul referinţei la "Adevărul vă va elibera" (In 8,32): a recunoaşte că în comunicaţie locuieşte adevărul în măsura în care adevărul celor enunţate este însoţit de o reflecţie îngrijită, nu şterge niciodată complet posibilitatea dialogului, a recunoaşterii celuilalt.
Concluzia textului conţine astfel o deschidere la jurnalismul de pace, înţeles nu ca o abordare cumsecade şi ipocrită a faptelor dramatice cât mai degrabă ca o mărturisire a unei angajări preţioase în căutarea şi în relatarea cauzelor care realmente sunt la baza conflictelor, precum asumarea unei mari responsabilităţi în înţelegerea dinamicilor care instigă şi alimentează ostilitatea fără de care ar fi imposibil de a imagina şi de a prefigura depăşirea ei.
(După agenţia SIR, 12 mai 2018)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
