„Aș spune că nu există motive medicale pentru care această călătorie să nu poată fi efectuată”. Profesorul Stefano Margaritora, chirurgul care a efectuat o intervenție chirurgicală pulmonară asupra Papei Leon al XIV-lea marți, 13 octombrie, intervievat de mass-media vaticane, a declarat că, din punct de vedere medical, papa este capabil să susțină călătoria solicitantă în America Latină, programată pentru 6-17 noiembrie. Margaritora este profesor de chirurgie toracică la Universitatea Catolică „Sacro Cuore” și director al Unității de Chirurgie Toracică de la Fundația Spitalului Universitar Agostino Gemelli.
Domnule profesor, în primul rând, cum se simte Leon al XIV-lea?
În momentul externării din spital, Papa Leon se afla într-o stare clinică absolut satisfăcătoare. Analizele de sânge erau complet normale, iar funcția cardiacă era normală. Reexpansiunea plămânului după operație decurge conform așteptărilor. Așadar, per total, starea lui este bună.
Ne puteți spune cum a fost descoperit adenocarcinomul pulmonar?
Descoperirea tumorii pulmonare maligne a papei a fost complet accidentală, așa cum se întâmplă din păcate adesea, deoarece în timpul examinărilor abdominale de rutină, această mică pată a fost descoperită în torace, la baza plămânilor. Acest lucru este destul de normal, deoarece atunci când se efectuează examinări radiologice abdominale, deoarece diafragma este un fel de parașută, bazele plămânilor sunt vizualizate în mod normal. Dar cu siguranță, dacă această mică pată ar fi fost puțin mai sus, nu s-ar fi văzut.
Ce putem învăța din experiența Sfântului Părinte din ultimele săptămâni? Cât de importantă este prevenția?
Prevenția este crucială, deoarece Sfântul Părinte se încadrează în categoria persoanelor care descoperă că au cancer pulmonar complet întâmplător, nu pentru că iau măsuri preventive, ci pentru că se supun unor teste din alte motive. De exemplu, o cădere dintr-un copac care te trimite la camera de gardă pentru o radiografie dezvăluie o pată pe plămân sau teste efectuate din alte motive. Prin urmare, ar fi important ca populația generală, în special cele cu risc, să se supună unor controale preventive regulate, nu numai pentru alte tipuri de cancer pentru care există screening în masă, cum ar fi cancerul de sân sau de colon, ci și pentru cancerul pulmonar. Din păcate, acest cancer, mai ales în stadiile incipiente, este asimptomatic, așa cum am văzut în cazul Sfântului Părinte, care nu avea simptome respiratorii și se simțea foarte bine.
Cum ați descrie operația? A fost complicată?
Aș fi necinstit să spun că a fost prea complicată pentru fapte eroice. În realitate, operația asupra Sfântului Părinte a fost una de rutină, în sensul că în cazuri similare, pentru o tumoare pulmonară de o anumită dimensiune, trebuie îndepărtat întregul lob care o conține. În cazul Sfântului Părinte, a fost vorba de lobul inferior al plămânului drept. Și deci, din acest punct de vedere, a fost o operație de rutină.
Domnule profesor, sunteți mulțumit de rezultatul operației?
Da, foarte mult. Aș spune că operația a decurs fără complicații și asta sperăm întotdeauna înainte de orice intervenție chirurgicală. Dar, din păcate, nu este întotdeauna așa...
Sunteți mulțumit de recuperarea sa postoperatorie?
Da, suntem cu adevărat bucuroși de acest lucru, pentru că Sfântul Părinte, în timpul recuperării sale postoperatorii, a pus cu adevărat suflet și trup, ca cele mai motivate persoane după acest tip de operație. Prin urmare, asistența noastră acordată lui a fost minimă, deoarece dorința sa de a avea o recuperare rapidă este foarte eficientă din toate punctele de vedere: a fost cu adevărat lăudabilă.
Puteți oferi o prognoză pentru durata recuperării sale? Cât va dura călătoria în America Latină?
Tratându-l ca pe o persoană normală, după acest tip de operație, cred că o recuperare fizică cu adevărat completă va dura câteva săptămâni. Așadar, având în vedere că a trecut deja aproape o săptămână, luând în considerare toate aspectele, cred că papa se poate recupera complet în încă zece zile. În ceea ce privește o călătorie lungă, care implică transportul aerian, care urmează să fie făcută în aproximativ trei săptămâni, aș spune că nu există motive medicale pentru care nu ar fi posibilă.
Ce a însemnat pentru dumneavoastră, ca om, ca medic și ca credincios, să fi condus echipa care l-a operat pe papă?
A opera un papă a fost o emoție profundă pe care nici nu pot începe să o descriu. Evident, ai de-a face cu un om, pentru că papa este, în cele din urmă, un om, dar știți foarte bine că nu este o persoană normală. Papa Leon are o carismă atât de mare încât a-l considera o persoană normală în orice caz ar fi de neconceput. Sunteți pe cale să operați un papă care, pentru prima dată – cel puțin în istoria modernă – este supus unei intervenții chirurgicale pentru o tumoare malignă. Pentru că până acum, din câte știm noi, nu a fost niciodată așa. Știi că ai toți ochii lumii ațintiți asupra ta, pentru că nu este (doar) un șef de stat: este un lider al credincioșilor răspândiți pe tot globul, cu o atenție media enormă. Deci este clar că o operație de rutină nu poate fi considerată rutină, omenește vorbind. Și astfel am trăit o serie de conflicte între a-mi spune: „Trebuie să faci o operație normală pe care ai făcut-o de alte 1000 de ori în viață” și „trebuie să faci o operație ca aceasta pentru prima dată pe un papă”.
Pot să vă întreb ce i-ați spus papei chiar înainte ca anestezia să-și facă efectul?
Când papa a intrat în sala de operație, fiind o persoană cu adevărat simplă și zâmbitoare, formaserăm un fel de amfiteatru: eu, colegii mei, anesteziștii, personalul din sala de operație. Când a intrat, s-a uitat în jur, ne-a văzut și i-am spus: „Sfinte Părinte, aceasta este «dream team»”. Și a zâmbit, și asta a fost tot... Am început procedurile de anestezie.
Profesore, pot să întreb cât de răbdător a fost Papa Leon al XIV-lea la Gemelli în aceste zile?
Papa Leon a fost un pacient ideal. Nu spun asta ca să fie măgulitor, dar a fost cu adevărat un pacient care nu a pus nici cea mai mică problemă echipei care s-a ocupat de el și nici nu i-ar fi dat chiar dacă îl cheamă Mario Bianchi. Mereu senin, mereu zâmbitor, foarte puțin plângându-se în fața durerii pe care, în pofida tuturor manevrelor, o persoană o trăiește cu siguranță. Ne-a urmărit toate etapele din punct de vedere dietetic, din punct de vedere al kinetoterapiei. S-a întors pe picioare, a făcut mereu chiar și puțin mai mult decât i s-a cerut. În a doua zi după operație, ne-am întors și el aranja scaunele în capelă. I-am spus: „Sfinte Părinte, suntem aici”. Și a spus: „Nu contează, o pot face, o fac”. Deci, ce pot să spun? El a fost cu adevărat un pacient absolut ideal.
De asemenea, vreau să mulțumesc întregului personal, întregii echipe a Policlinicii Gemelli care a contribuit la tratarea Sfântului Părinte. Să nu uităm niciodată asta: în spitale, în spatele muncii chirurgului, a medicului anestezist, se află asistenta de bloc operator, este personalul blocului de operații, chiar și cei care nu sunt asistenți, sunt tehnicienii de laborator, tehnicienii de radiologie care veneau zilnic să facă radiografie pentru Sfântul Părinte. Sunt kinetoterapeuți, sunt o serie întreagă de personalități din profesiile medicale care poate nu sunt menționate de obicei, dar pe care îmi face plăcere să le amintesc, precum și, evident, o mulțumire din suflet directorilor mei, cea a „Fondazione Policlinico Gemelli” și a rectorului Universității Catolice, care mi-au acordat încrederea și mi-au permis să trăiesc această experiență cu adevărat extraordinară.
Andrea Tornielli
(După Vatican News, 17 octombrie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
