Chip de prunc şi glas de îngeri,
Îmbinate evanghelic,
Fac pământul chiar feeric,
Izgonind suspin şi plângeri.
Glas de prunc şi chip de îngeri,
Celebrate, admirate,
Un'se vrea, ba şi se poate,
Alungând eşec şi-nfrâgeri.
E cuvânt şi-ntruchipare,
Nu doar vis şi împlinire;
Mai presus de-nchipuire,
Invizibilul apare.
Totuşi nu e aparenţă,
Ci substanţă, duh şi carne,
Căci divinul stă să toarne
Nevăzutul în esenţă.
O, minune mult prea mare,
Ce devii la îndemână!
Firea nici nu poa' să spună
C-ai venit spre asumare.
Iei asupra ta prăpădul,
Ticluit cam şmechereşte;
Omul nu se sinchiseşte,
Dar, prin har, tu întrevădu-l.
Fii tu, chp de prunc, lumină,
Izgonind păcat şi moarte!
Chiar de Paştele-i departe,
Mântuirea stă să vină.
Chiar în glasul ce răsună
Mântuirea e prezentă;
Nu e doar o componentă...
Este însăşi Vestea Bună!
Pr. Cristian Chinez
