Certitudinea papei
Marea frumuseţe a familiei
De Marco Doldi
"Familia astăzi este dispreţuită, este maltratată": sunt cuvinte ale papei Francisc rostite la începutul Consistoriului extraordinar al cardinalilor, la 20 februarie. Succesorul lui Petru este foarte convins despre momentul dificil pe care îl trăiesc căsătoria şi familia. Nu intră în miezul tuturor acelor tentative culturale şi politice pentru a dezrădăcina fundamentul societăţii: sunt cunoscute şi nimeni nu se poate preface că nu ştie. Mai degrabă, el doreşte să indice un alt orizont: acela al frumuseţii familiei: întotdeauna, adevărul convinge, binele determină la acţiune, însă frumuseţea, mai ales, atrage. Printre luminile universului este familia: a vedea un tată şi o mamă cu copiii lor deschide la zâmbet, fascinează. "Ceea ce ni se cere astăzi - a mai spus papa - este să recunoaştem cât este de frumos, adevărat şi bun a forma o familie, a fi o familie astăzi; cât este de indispensabil acest lucru pentru viaţa lumii, pentru viitorul omenirii". Despre această abordare este martoră "Scrisoarea către familii" pe care papa Francisc a voit s-o adreseze lor în vederea Adunării Generale Extraordinare a Sinodului Episcopilor. Familiilor, cu mare simplitate, papa le cere "rugăciunea pentru Sinodul Episcopilor" care "va fi o comoară preţioasă care va îmbogăţi Biserica".
Bisericii i se cere să scoată în evidenţă planul luminos al lui Dumnezeu cu privire la familie şi să-i ajute pe soţi să-l trăiască în existenţa lor cu bucurie, însoţindu-i în atâtea dificultăţi, cu o pastoraţie inteligentă, curajoasă şi plină de iubire. Aceasta este ţinta pe care o propune Sfântul Părinte. Magisteriul papei despre căsătorie şi familie nu primeşte întotdeauna atenţia justă; uneori mijloacele de comunicare nu-l prezintă nici în mod integral, nici în parte. Astfel, cineva ar putea să fie indus să creadă că lucrurile se schimbă şi că există o schimbare în însăşi învăţătura Bisericii. Această teză nu corespunde adevărului.
Papa Francisc consideră familia "celula fundamentală a societăţii umane" pentru că "încă de la început creatorul a pus binecuvântarea sa asupra bărbatului şi asupra femeii pentru ca să fie rodnici şi să se înmulţească pe pământ; şi astfel familia reprezintă în lume reflexia lui Dumnezeu, unul şi întreit". În acest sens căsătoria este o realitate care precede cultura din orice timp, deoarece se află în natura persoanei, adică în proiectul creatorului pentru fiecare. În acelaşi timp, căsătoria este dintre un bărbat şi o femeie: alte forme de convieţuire nu pot fi echivalate cu ea.
Şi limbajul are importanţa sa; unii, pentru a aminti adevărul familiei şi a-l descrie în mod adevărat folosesc adjectivul "tradiţională"; acesta în sine pare să dea forţă, pentru că acela care-l foloseşte se întemeiază pe ceea ce a fost făcut în trecut. Însă, este şi echivoc: de fapt, permite să se introducă, la fel de legitim, o concepţie "modernă" despre căsătorie şi despre familie. Şi, la sfârşit, cine are dreptate? În schimb, merită amintit că familia este una singură: aceea pe care am cunoscut-o; nu există alta. Este o realitate "naturală", adică înscrisă în vocaţia bărbatului şi a femeii să se realizeze în dăruirea specifică de sine.
Această unire este stabilă, pentru că se întemeiază pe voinţa persoanelor şi nu pe sentimente, care sunt schimbătoare şi non-suficiente. Vorbind episcopilor din Polonia, Sfântul Părinte amintea: "Astăzi căsătoria este adesea considerată o formă de gratificaţie afectivă care se poate constitui în orice mod şi se poate modifica în funcţie de sensibilitatea fiecăruia"; această concepţie conduce cu uşurinţă la despărţire şi la divorţ. Această situaţie îi interpelează îndeaproape pe păstori din atâtea motive. Unul amintit de Francisc: "A-i ajuta să nu abandoneze credinţa". Este nevoie ca şi în faţa acestor credincioşi să nu dispară grija Bisericii faţă de mântuirea lor veşnică. Nu este ceva lipsit de importanţă!
(După agenţia SIR, marţi, 25 februarie 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
