Nu există nicio îndoială că Biserica este condusă de către Duhul Sfânt. Şi pentru că este construită pe stâncă, nu se va dărâma, indiferent cât de atacată va fi.
În acest sens, conciliile, sinoadele, enciclicele, în general magisteriul Bisericii, mulţi sfinţi reformatori ai Bisericii: un sfânt Francisc de Assisi, un Ignaţiu de Loyola, Parohul de Ars, în zilele noastre, un Ioan al XXIII-lea, un Paul al VI-lea, un Ioan Paul al II-lea, un Benedict al XVI-lea şi evident Francisc, cu toţii au dus şi duc mai departe, cu mult curaj şi responsabilitate, misiunea pe care tocmai Duhul Sfânt le-a încredinţat-o.
Probabil că, aşa cum în timpul sfântului Francisc s-a propus virtutea sărăciei ca şi cale de sfinţenie; în timpul lui Ignaţiu de Loyola, exerciţiile spirituale şi interiorizarea credinţei; la Conciliul Tridentin, seminariile ca loc de pregătire pentru viitorii preoţi, nu e o întâmplare că, astăzi, un Ioan Paul al II-lea vorbeşte atât de insistent despre om, despre familie şi despre viaţă; o Maica Tereza de Calcuta adună "viaţa" de la containere şi o îmbrăţişează; o Chiara Lubic motivează viaţa şi familia prin Cuvântul vieţii, un Kiko Arguello propune trăirea profundă a botezului prin familie în Biserică, iar la nivel local, episcopii declară în cascadă Anul vieţii, Anul familiei, subliniind astfel şi valoarea căsătoriei. Un semn al timpului sau doar o întâmplare?
În paralel, în sec. al XVIII-lea, apare Mişcarea feministă care revendică egalitatea în drepturi dintre femeie şi bărbat. De aici nu a fost decât puţin până la a se cere libertatea deplină asupra propriului trup, dezvoltându-se astfel o serie de alte revendicări precum: dreptul la avort, la libera convieţuire, la folosirea tehnicilor de laborator în ceea ce priveşte viaţa, la folosirea anticoncepţionalelor şi chiar şi posibilitatea femeilor de a accede la hirotonirea sacerdotală.
În zilele noastre, teoria gender, prin care se învaţă că, bărbat şi femeie nu se naşte, ci se devine printr-o alegere liberă, teorie provenită din Statele Unite şi din nordul Europei, răspândită şi cu ajutorul Parlamentului European, teorie care elimină până şi fundamentala instituţie a tatălui şi a mamei, înlocuind-o cu cea de părinte 1 şi părinte 2, teorie prin care în anumite state, s-a ajuns şi la recunoaşterea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, această teorie începe să fie impusă prin lege, să fie studiată în şcoală şi chiar să se intre în închisoare, dacă nu este acceptată.
În ţara noastră, o primă încercare de introducere a acestei teorii în şcoală s-a verificat prin schimbarea modului de înscriere la ora de Religie. După ce părinţii s-au mobilizat şi au rezolvat această problemă, s-a încercat insinuarea că nu de religie este nevoie, ci de sănătate, aşa încât în locul orei de Religie să se introducă ora de Educaţie sanitară, în care în mod evident este inclusă şi educaţia sexuală.
În paralel, Remus Cernea, deputat de Constanţa, în ziua de 21 aprilie 2015, a propus în Camera Deputaţilor legea privind parteneriatul civil, lege care deschide cumva legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. Şi tot în paralel, anumite ziare din ţară, publică articole şi fotografii care sprijină teoria gender şi mai ales homosexualitatea, cu toate consecinţele ei nefaste asupra familiei.
În faţa acestui tablou, foarte puţin zugrăvit, faţă de realitatea concretă, mă întreb şi întreb: Nu cumva iniţiativele Conciliului al II-lea din Vatican şi a ultimilor papi, cu privire la om, căsătorie şi familie, au tocmai rolul de a contracara acest "taifun" care tinde să se abată peste omenire, pentru ca, în mod treptat să o distrugă? E adevărat că sexualitatea, care în ultimă instanţă duce şi la formarea unei familii, natural vorbind este un instinct, dar nu trebuie să uităm că este in instinct pus sub respectul minţii, al voinţei şi al credinţei.
Probabil că nu e întâmplător că şi în Dieceza noastră, Sinodul Diecezan, care s-a făcut vocea tuturor credincioşilor diecezei în jurul episcopului diecezan, a dus la constituirea Oficiului pentru Pastoraţia Familiei şi a Laicilor, a declarării anilor 2010-2013 ca ani ai familiei şi la toate iniţiativele care au avut loc pe parcursul acestui timp.
Cred că în faţa tuturor celor care încearcă să dărâme omul şi familia, trebuie să facem scut comun şi să susţinem prima instituţie pe care a voit-o Dumnezeu încă de la începutul creaţiei.
Anul trecut, în perioada 5-19 octombrie, a avut loc la Roma, Sinodul extraordinar dedicat familiei, cu tema: Provocările pastorale cu privire la familie în contextul evanghelizării. Anul acesta, în perioada 4-25 octombrie, tot la Roma, va avea loc Sinodul ordinar, cu tema: "Vocaţia şi misiunea familiei în Biserică şi în lumea contemporană, la care avem onoarea să fim reprezentaţi de PS Petru Gherghel.
Între timp fiecare trebuie să facă partea lui; nu trebuie să ne fie teamă să susţinem familia. Dieceza de Iaşi, prin preoţii săi, prin Oficiul pentru Pastoraţia Familiei şi a Laicilor, încearcă să se apropie de familie: îi bate la uşă, o vizitează, o întreabă, o îmbrăţişează, într-un cuvânt, îi vrea binele. La rândul ei, familia este invitată să se deschidă şi să vină la şi spre Biserică. Doar cu Dumnezeu va face faţă tuturor celor care astăzi luptă să o distrugă, care propun orice, dar nu ceea ce a dorit Dumnezeu. Nu trebuie să ne lăsăm intimidaţi de cei care s-au decis să atace temelia vieţii, căsătoria şi familia.
Poate că, asemenea sfântului Francisc, asemenea lui Ignaţiu de Loyola, asemenea Maicii Tereza de Calcuta şi a altor sfinţi reformatori ai Bisericii, este timpul să spunem că adevărata familie este cea formată dintr-un bărbat şi o femeie, căsătoriţi în faţa altarului în libertate şi iubire, este familia care este deschisă vieţii, în care soţii se iubesc şi se respectă, unde suferinţa şi încercările sunt depăşite împreună. Adevărata familie trebuie apărată, indiferent de preţ, pentru că, apărând-o, de fapt se apără Biserica, se apără societatea, se apără viitorul!
Pr. dr. Felician Tiba,
director al Oficiului pentru Pastoraţia Familiei şi a Laicilor
