Venirea primăverii în acest an a avut o altă însemnătate pentru locuitorii din Cuca şi Măcişeni. 200 de familii din cele două localităţi afectate de inundaţii în septembrie 2013 au primit de la Centrul Diecezan Caritas Iaşi seminţe de legume, unelte agricole şi furaje pentru animale, precum şi câte un pachet consistent cu alimente.
Cu toate că apele au trecut de mult, urmele morale ale suferinţei încă se văd. Nu există dată în care să mergem în satele inundate din Galaţi şi să nu retrăim acele momente alături de bătrâni care numai întinzând un buletin cu semne ale mâlului din acea perioadă încep să plângă. Oamenii din cele două sate pe care le-am adoptat pentru o perioadă, Cuca şi Măcişeni, îşi duc viaţa în linişte şi normalitate însă parcă nimic nu mai e la fel, urmele au rămas asemeni torenţilor care au săpat şanţuri veşnice pe dealurile dimprejur.
Înţelegem că putem fi alături de ei şi prin simpla noastră prezenţă, însă pentru a asigura intervenţia integrată necesară în acest tip de situaţii am dus până la capăt şi programul agricol necesar pentru aceste două zone în care s-au produs inundaţii. Acest program agricol a avut drept scop sprijinirea persoanelor afectate de inundaţii în a-şi reconstrui viaţa în sensul acela al normalităţii din sate, o normalitate în care pe timp de primăvară grădinile se trezesc la viaţă şi aşteaptă să fie populate de roade puse cu grijă de un bătrân şi o bătrână cu mâinile încreţite de ani şi de atâtea grădini. Pentru mulţi dintre locuitorii din cele două sate munca pământului este tot ce ştiu şi vor să facă, orice petec de pământ din jurul casei trebuie lucrat; ei bine, noi am fost alături de ei şi le-am furnizat seminţe de legume, un set de unelte agricole şi un sac de furaje necesar pentru păsări. Numai împărţind aceste lucruri parcă satele se animau şi parcă răsărea pe faţa oamenilor speranţa şi împlinirea în acelaşi timp. Se simţea că pluteşte deasupra acestor oameni acea aură care să îi facă să simtă că nu sunt uitaţi şi contează pentru cineva.
Stând la rând pentru a primi produsele din programul agricol, bunicile cu basmale şi pestelci vizibil muncite şuşoteau şi scoteau pe rând câte un plic de seminţe şi deja preconizau în ce colţ de grădină le vor planta şi cam cum va fi recolta. Cred că aici am vrut să ajungem: să putem să le inspirăm oamenilor puterea de a-şi proiecta viitorul, de a trece peste trecut şi de a putea să mai facă planuri, să regăsească acea pace de la sat în care primăvara aduce miros de nou, de pământ abia săpat, de copaci daţi cu var, de fum de pajişte, de iarbă crudă, de case văruite.
"Ne-aţi adus exact ce aveam nevoie mai mult! Ştiţi, pentru noi oamenii de la ţară, cel mai important este pământul şi animalele. Vă aşteptăm la toamnă să ne bucurăm împreună de recoltă" - ne-a spus tanti Ilinca zâmbind cu recunoştinţă.
Am dus până la capăt un proces greu, dar motivant, şi putem spune că este misiune îndeplinită. Am depus mult efort, dar am rămas cu experienţe plăcute, cu momente de împlinire sufletească, cu imaginea unor bătrâni pe care nu îi vom uita niciodată, cu o creştere personală şi profesională. Avem speranţa că vom mai trece prin aceste sate măcar să îi revedem pe cei care au avut grijă şi de noi atunci când după o zi de muncă ochii ni se închideau şi un boţ de mămăligă cu brânză era un deliciu.
Am realizat împreună cu persoane resursă din aceste sate tot ceea ce ne-a stat în putinţă şi am considerat ca fiind necesar, pentru a nu îi lăsa pe locuitorii din Cuca şi Măcişeni să cadă în deznădejde. Le mulţumim tuturor celor care ne-au fost alături şi datorită cărora, după lungi furtuni interioare, am adus şi primăvara în sufletele inundate până nu demult de amintirea unor ape necruţătoare.
Mihaela Condac
şi Mihaela Hurduc
* * *
Mai multe imagini de la această acţiune a Centrului Diecezan Caritas Iaşi sunt disponibile pe site-ul www.caritas-iasi.ro.
