De cardinalul Oswald Gracias
Astăzi este comemorarea liturgică a fericitei Maici Tereza, fondatoare a Misionarelor Carităţii. La AsiaNews arhiepiscopul de Mumbai, cardinalul Oswald Gracias, face o reflecţie despre călugăriţe din Calcutta - al cărei prieten şi confident drag era - şi despre exemplul său pentru lumea de astăzi.
Exemplul Maicii Tereza este o speranţă pentru pacea în lumea noastră. Maica Tereza spunea că "l-a întâlnit pe Cristos în hainele dureroase ale săracilor". Este speranţa pentru pacea în lume în faţa gravelor suferinţe ale creştinilor din Irak, a suferinţelor din Ucraina şi din alte locuri din lume.
Carisma Maicii Tereza este să stingă setea sufletelor faţă de Isus slujindu-i pe cei mai săraci dintre săraci. Dorinţa Maicii Tereza era aceea de a aparţine inimii lui Isus. Despre sine spunea: "Sunt albaneză de sânge, indiană de cetăţenie. Cât priveşte credinţa mea, sunt o soră catolică. După vocaţia mea, aparţin lumii. Dar cât priveşte inima mea, aparţin în întregime Inimii lui Isus".
Inima lui Isus tânjeşte faţă de cei mai săraci dintre săraci, faţă de cei mai slabi şi lipsiţi de apărare, faţă de suferinzi şi cei nedoriţi, faţă de cei care sunt mai puţin importanţi sau fără importanţă. Pentru El, ei sunt "preţioşi". Din dorinţa Sa profundă faţă de ei, El a chemat-o pe Maica Tereza "pentru ei", pentru ca prin umila sa operă de iubire, ea să poată alina suferinţa lor şi să se îngrijească de nevoile lor imediate şi să fie un mijloc, revelând duioşia Sa şi iubirea Sa personală faţă de ei.
Misionarele Carităţii potolesc setea infinită a lui Dumnezeu: aceasta este o mare bucurie pentru Biserica din India. În afară de asta, reprezintă contribuţia ţării noastre la eforturile internaţionale pentru pace, graţie prezenţei năvalnice a călugăriţelor indiene într-o congregaţie care are peste 5000 de misionare. Ele slujesc în 139 de ţări din toată lumea în situaţii dificile, precare şi provocatoare, alinând în mod dezinteresat suferinţele fizice ale celor mai săraci dintre săraci, dar vindecând şi rănile abandonării, mizeriei şi disperării şi pe cele spirituale.
Papa Francisc are acelaşi spirit al Maicii Tereza. Încă de la începutul pontificatului său, el a vorbit despre periferiile existenţei. Într-o întâlnire cu jurnaliştii la puţine zile după alegerea sa, a stabilit agenda sa în termenii cei clari posibili: "Aş vrea o Biserică săracă pentru cei săraci".
În omilia sa la Lampedusa, el a deplâns ceea ce numeşte "anestezia inimii": suntem o societate care a uitat cum să plângă, cum să experimenteze compasiunea "suferinţei" cu celălalt. Globalizarea indiferenţei ne-a luat capacitatea de a plânge.
Dorinţa este aceea de a reuşi să-i răspundem lui Isus aşa cum au făcut Maica Tereza şi papa Francisc.
(După Asia News, 5 septembrie 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
