de Benedetta Capelli
"Ei aduc roade şi la bătrâneţe" (Ps 92,15). Tema celei de-a doua Zile Mondiale a Bunicilor şi Bătrânilor, programată duminică, 24 iulie 2022, a fost aleasă de papa şi comunicată de Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă. O temă care oglindeşte gândirea Papei Francisc despre bătrâneţe, înţeleasă nu ca "un moment pentru a trage vâslele în barcă", ci o cale de parcurs, "o vocaţie" de urmat "pentru a umple golul nerecunoştinţei" care înconjoară bătrâneţea.
"Tema - se citeşte într-un comunicat al dicasterului - vrea să sublinieze cum bunicii şi bătrânii sunt o valoare şi un dar atât pentru societate, cât şi pentru comunităţile ecleziale". O invitaţie de a le recunoaşte un rol activ în timp ce adesea bunicii şi bătrânii sunt ţinuţi la margini de familie şi de societate, feţele lor devin emblema culturii rebutului pe care papa ne invită s-o contrastăm. "Experienţa lor de viaţă şi de credinţă poate contribui, de fapt, la edificare de societăţi conştiente de propriile rădăcini şi capabile să viseze un viitor mai solidar".
Invitând la promovarea de iniţiative, Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă remarcă invitaţia "de a da ascultare înţelepciunii anilor" care se revelează deosebit se semnificativă în contextul drumului sinodal pe care Biserica l-a întreprins. Un drum care nu exclude pe nimeni, ci creează, în schimb, punţi de construit cu visele, cu împărtăşirea, cu ascultarea.
"O teologie a bătrâneţii" este una din urgenţele indicate de Vittorio Scelzo, de la Oficiul pentru pastoraţia bătrânilor din Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă, care subliniază cât de urgent este să ne ocupăm de singurătatea bătrânilor pentru regândirea unei lumi mai umane.
Tema următoarei Zile Mondiale a Bunicilor şi Bătrânilor este mult în linie cu gândirea papei şi cu invitaţia sa de a redescoperi înţelepciunea bunicilor într-o optică de schimb între generaţii...
Suntem recunoscători Sfântului Părinte pentru că a voit această Zi Mondială a Bunicilor şi Bătrânilor care începe să devină o tradiţie. Sperăm ca această celebrare a Zilei Mondiale a Bunicilor şi Bătrânilor în fiecare an să ajute să-i punem în centrul pastoraţiei noastre, al atenţiei noastre, al gândirii noastre pe bunici şi pe bătrâni. Este ceva ce este necesar. Papa insistă mult asupra înţelepciunii şi are dreptate, mă gândesc că de multe ori când se vorbeşte despre dialog inter-generaţional pare că este o intenţie bună, ceva frumos, vreo întâlnire de făcut în parohie este în schimb ceva profund, papa a definit-o o provocare pentru cultura noastră. Trebuie ascultată înţelepciunea bătrânilor, mă gândesc la un lucru foarte concret: în aceste zile se vorbeşte mult despre război în Europa, dacă noi am avea atenţia de a asculta lecţia de înţelepciune care provine de la bătrâni am înţelege oroarea şi ce înseamnă războiul în Europa. Dialogul dintre generaţii înseamnă a înţelege şi lecţia care vine din trăirea bătrânilor.
Papa s-a oprit de mai multe ori asupra schimbului inter-generaţional şi asupra faptului că tinerii sunt chemaţi să realizeze visele bătrânilor. Şi în comunicatul vostru se subliniază această capacitate de a visa un viitor mai solidar...
Exact. Un mare vis al bunicilor noştri a fost pacea în Europa şi acesta este lucrul pe care noi suntem chemaţi să-l realizăm. Când se vorbeşte despre vise, despre dialog uneori se crede că este ceva intimist, visele sunt ceva mare şi un viitor mai solidar este marele vis al păcii care a marcat generaţiile care ne-au precedat. Este o necesitate a nu-l arunca în vânt şi prin urmare pentru tineri înseamnă a prelua ştafeta.
Cum trebuie inserată această întâlnire a celei de-a doua Zile Mondiale a Bunicilor şi Bătrânilor în drumul sinodal?
Drumul sinodal este făcut din ascultare, poate fi o ocazie pentru a începe să ne gândim la bătrâneţe. Papa vorbeşte despre bătrâneţe, acesta este un termen care se tinde să nu se utilizeze ca şi cum ar fi referit la o boală contagioasă. Trebuie să se dea naştere unei gândiri creştine despre bătrâneţe, astăzi noi ne aflăm în faţa unei urgenţe pentru că, se vede în atâtea părţi ale lumii, există un mare număr de bătrâni aşa cum n-au existat vreodată înainte, dar nu există o teologie a bătrâneţii. Este important a înţelege ce înseamnă a îmbătrâni, ce înseamnă bătrânii în societatea noastră, ce loc să le dăm, care este locul lor în Biserică. Sinodul este o ocazie pentru a maturiza această gândire.
Ca dicaster veţi pune la dispoziţie instrumente pastorale pentru a organiza cât mai bine ziua. Sunt deja prevăzute iniţiative pe care vreţi să le prezentaţi?
Suntem într-o fază de pregătire şi de dialog pentru că am observat că anul trecut, în realizarea primei Zile Mondiale a Bunicilor şi Bătrânilor, a fost o mare mobilizare a Bisericilor locale, parohiilor, diecezelor. Suntem într-o fază de ascultare pentru a înţelege ce a fost făcut, care sunt ideile care se pot repropune. Am vrea să pregătim instrumente, nu pornind de la birourile noastre, ci pornind de la munca acelora care au trăit această zi. Cu siguranţă în centru va fi întâlnirea dintre tineri şi bătrâni, anul trecut am invitat să fie vizitaţi bătrânii singuri, eventual ducând o floare. Există o urgenţă care este aceea a singurătăţii, mă gândesc la istoria teribilă a lui Marinella, acea femeie din Como găsită decedată acasă după peste 2 ani. Singurătatea bătrânilor este o urgenţă şi primul mod de a trăi Ziua Mondială a Bunicilor şi Bătrânilor este acela de a vizita un bătrân singur şi a-l întreba ce mai face. Pe Marinella nimeni timp de doi ani nu s-a preocupat s-o întrebe ce mai face. Acest lucru este ceva intolerabil şi ne întrebăm şi cum este posibil ca într-o comunitate creştină să există persoane complet uitate. A trăi Ziua pentru bunici şi bătrâni înseamnă a merge în întâmpinarea tuturor, a nu lăsa în urmă pe nimeni şi a nu uita numele nimănui.
(După Vatican News, 15 februarie 2022)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
